LITIGIU DE MUNCĂ. URGENŢA SOLUŢIONĂRII. SUSPENDARE . Suspendare a judecăţii


SUSPENDARE .

Pentru realizarea principiului urgenţei în soluţionarea

unor anume acuze, legiuitorul a instituit o serie de garanţii ca:

termenele de judecată să nu fie mai mari de 15 zile, procedura de

citare a părţilor se consideră legal îndeplinită dacă se realizează

cu cel puţin 24 de ore înainte de termenul de judecată, sarcina

probei revine angajatorului etc.

In cauza analizată, principiul evocat ca şi toate regulile

procesuale au fost înfrânte, conflictul de muncă trenând

inadmisibil pe rolul instanţelor peste un an de zile, până la

data stabiliri competenţei materiale, după care a suferit amânări

inutile.

(Decizia civilă nr.104/R-CM din 21

septembrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti).

Reclamantul S.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.A.,

reintegrarea în funcţia sa de preşedinte al acesteia, cu obligarea societăţii la

plata drepturilor salariale ce i se cuveneau de la data revocării din funcţie până

în prezent, la valoarea actualizată, funcţie de rata inflaţiei.

Distinct, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata de daune interese

pentru revocarea abuzivă din funcţie, constând în 6 salarii cuvenite, potrivit

contractului încheiat cu pârâta.

S-a motivat acţiunea în sensul că, până la data revocării,

reclamantul a deţinut funcţia de preşedinte al pârâtei şi, prin hotărâri

judecătoreşti irevocabile, a fost anulată atât hotărârea adunării generale prin

care a fost exclus, cât şi cea prin care a fost revocat din funcţia de preşedinte.

În consecinţă, se impune revenirea la situaţia anterioară, prin repunerea sa în

funcţia de preşedinte, şi prin plata drepturilor salariale de care a fost privat.

Tribunalul Argeş, prin încheierea din 29 iunie 2004, a suspendat

judecarea cauzei în temeiul dispoziţiilor art.244 pct.1 Cod procedură civilă,

economia redactării acesteia lăsând de înţeles că soluţionarea pricinii depinde

de soluţionarea altei cauze aflate în recurs la secţia comercială.

Reclamantul a declarat recurs împotriva încheierii de suspendare,

invocând motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că

a fost dată cu aplicarea greşită a legii, deoarece litigiul actual este un conflict

de muncă având ca obiect reintegrarea sa şi drepturi băneşti, impunându-se să

fie soluţionat cu celeritate, şi nu are nici o legătură cu dosarul

nr.4182/C/2003, al Tribunalului Argeş, acesta fiind un litigiu comercial aflat

în recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Recursul a fost privit ca fondat şi admis ca atare, potrivit art.312

Cod procedură civilă, cu consecinţa modificării încheierii şi a trimiterii

dosarului la tribunal, în vederea continuării judecăţii în primă instanţă.

Pentru a hotărî astfel, curtea a reţinut că, potrivit Codului Muncii,

art.286, şi art.74 din Legea nr. 168/1999, privind soluţionarea conflictelor de

muncă, cererile referitoare la acestea se judecă în regim de urgenţă.

Pentru realizarea principiului urgenţei în soluţionarea unor

anume acuze, legiuitorul a instituit o serie de garanţii ca: termenele de

judecată să nu fie mai mari de 15 zile, procedura de citare a părţilor se

consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puţin 24 de ore înainte de

termenul de judecată, sarcina probei revine angajatorului etc.

În cauza analizată, principiul evocat, ca şi toate regulile

procesuale, au fost înfrânte, conflictul de muncă trenând inadmisibil pe rolul

instanţelor peste un an de zile, până la data stabiliri competenţei materiale,

după care a suferit amânări inutile, până la suspendarea în discuţie.

Prin urmare, soluţionarea de urgenţă a conflictelor de muncă nu

permite o atare soluţie de principiu.

Instanţa de recurs a constatat că, în cauză, măsura suspendării

este nemotivată, referirea la textul legal ce o reglementează presupunând mai

multe considerente avute în vedere.

Exista pe rolul instanţelor un litigiu comercial asemănător dar care, în mod

cert, nu are legătură cu cel supus judecăţii şi care nu justifică, oricum, măsura

luată