Recurentul reclamant cu funcţie de demnitate publică (primar) nu se încadrează în categoriile prevăzute de Legea 138/1999 şi nu i se pot aplica nici dispoziţiile Ordinului MAI nr. 496/2003 (nu este personal contractual sau funcţionar public) pentru a solicita indemnizaţia de dispozitiv
Prin sentinţa civilă nr. 547/4.06.2009 pronunţată de Tribunalul Covasna s-a respins acţiunea formulată de reclamantul F. I. împotriva pârâtului C.L.I. pentru plată indemnizaţie de dispozitiv.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele :
Reclamantul este funcţionar public în cadrul P.C.I.
Legea nr.138/1999, la care fac referire reclamanţii, priveşte salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii. Reclamantul nu face parte din instituţiile ce fac obiectul de reglementare al legii de mai sus.
OUG nr.192/2002, astfel cum a fost modificată, privind drepturile de natură salarială, cuprinde reglementări privind sistemul de salarizare.Conform art.4 alin.2 din ordonanţă, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele şi alte drepturi. Potrivit art.5 şi urm. din lege, printre drepturile de care beneficiază funcţionarii publici nu este enumerată şi indemnizaţia de dispozitiv.Art.13 din Legea nr.138/1999 face referire la indemnizaţia de dispozitiv, dar aceasta este prevăzută pentru militari precum şi personalul civil din instituţiile publice respective.Ulterior, prin Ordinul nr.496/2003 a Ministerului Administraţiei şi Internelor s-au adus precizări cu privire la această indemnizaţie.
Astfel, la pct.9.2 se prevede că „indemnizaţia de dispozitiv se acordă şi personalului civil ce-şi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice.Potrivit pct.31.1 „prin personal civil în sensul prezentului ordin, se înţelege funcţionarii publici şi personalului contractual din Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Faptul că prin ordinul respectiv s-au adus precizări cu privire la indemnizaţia de dispozitiv nu poate fi interpretat altfel decât în contextul Legii nr.138/1999 care a reglementat acordarea acestei indemnizaţii, respectiv în legătură cu personalul militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională.De altfel, chiar noţiunea de „dispozitiv” are fără discuţie o semnificaţie militară. Instrucţiunile de aplicare a Legii nr.138/1999, date prin ordinul ministrului nu pot avea în vedere alte categorii de personal decât cele stabilite prin lege, deoarece acest lucru ar însemna o adăugare la lege.
Pe de altă parte, domeniul administraţiei publice vizat prin ordin nu poate include decât personalul din structurile ministerului, deoarece atribuţiile privind reglementările cu caracter general în ce priveşte salarizarea din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral sau parţial de la bugetul de stat , bugetul asigurărilor sociale , bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale revin parlamentului ori guvernului.
Ca urmare acest ordin, prin sintagma „domeniul administraţiei publice” se referă la personalul ce face parte din aparatul central al ministerului, din structurile, instituţiile sau autorităţile subordonate.În acest sens s-a amintit Corpul de control al Primului Ministru, Direcţia Generală de Paşapoarte, Instiţuţia Prefectului, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă etc. Unitatea administrativă comuna nu face parte din structura ministerului şi nici nu este subordonată acestuia, iar faţă de prevederile din actele normative menţionate, după cum s-a arătat, prin ordinul respectiv nu se poate adăuga la lege.Pentru aceste considerente s-a respins acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul F.I.criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat ca urmare modificărilor de structură apărute la nivelul administraţiei publice, generate de reorganizarea Guvernului în luna iulie 2003, prin Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 496/28.07.2003, se uniformizează sistemul de acordare a veniturilor salariale care îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea acestui minister, prin comasarea celor două domenii – cel al internelor cu cel al administraţiei publice, în prezent Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.
Faţă de reglementările anterioare aplicabile în materia salarizării funcţionarilor din administraţia publică, ordinul susmenţionat aduce elemente de noutate, reaşezând salarizarea funcţionarilor publici şi a personalului contractual care îşi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice, după normele care anterior reorganizării Ministerul Administraţiei şi Internelor erau aplicabile doar salariaţilor din domeniul Internelor.
Personalul civil din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative beneficiază de drepturile stabilite de Legea nr. 138/1999 cu excepţia celui din domeniul administraţiei publice care, însă are doar beneficul dreptului prevăzut la art.13 din lege. Art.14 din lege stabileşte cuantumul îndemnizaţiei de 25% din salariul de bază care se acordă, printre alte categorii şi salariaţilor civili. Acordarea acestui drept salarial este prevăzut de dispoziţiile : pct.9.2 din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr.496/2003, care dispune în sensul că:”îndemnizaţia de dispozitiv se acordă şi personalului civil ce desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice”şi pct.31.1 din acelaşi Ordin prevede că:” prin personal civil, în sensul prezentului Ordin se înţelege funcţionarii şi personalul contractual din M.A.I.”.
Ordinul nr. 496/2003 a fost emis în aplicarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.63/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a Legii nr.138/1999.Totodată, prin acest act normativ s-a urmărit eliminarea discrepanţelor sub aspectul salarizării dintre diferite categorii de personal şi uniformizarea sistemului de salarizare al personalului aflat în subordinea şi coordonarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, nefăcându-se distincţie dintre administraţia publică centrală şi locală. Practica administrativă consacră acest drept.
În drept, acordarea acestei indemnizaţii se întemeiază pe prevederile pct.9.2 din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr.496/28.07.2003
Prin întâmpinare intimatul C.L.I. a lăsat la aprecierea instanţei soluţia ce se va pronunţa.
Analizând actele şi lucrările dosarelor, sentinţa civilă atacată raportat la motivele de recurs invocate Curtea constată că recursul este nefondat.
Reclamantul recurent este primar al comunei I. aşa cum precizează atât prin cererea de chemare în judecată cât şi prin recurs.
Prima instanţă a analizat acţiunea reclamantului reţinând calitatea sa de funcţionar public. De asemenea recurentul reclamant îşi întemeiază cererea de chemare în judecată şi apoi cererea de recurs pe dispoziţiile Ordinului 496/2003 emis de Ministrul Administraţiei şi Internelor prin care se specifică că indemnizaţia de dispozitiv se acordă şi personalului civil ce-şi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice , prin personal civil înţelegându-se funcţionari publici şi personal contractual.
Se impune analizarea cererii reclamantului prin prisma calităţii pe care o are de primar al comunei I. şi nu cea de funcţionar public în cadrul primăriei.
Potrivit art. 1 şi 3 din Legea nr. 215/2001 republicată primarii comunelor sunt autorităţi executive, primari sunt autorităţi ale administraţiei publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.
Art. 25 din acelaşi act normativ prevede că „ Aleşii locali sunt primarul, consilierii locali, preşedintele consiliului judeţean şi consilierii judeţeni. În asigurarea liberului exerciţiu al mandatului lor, aceştia îndeplinesc o funcţie de autoritate publică, beneficiind de dispoziţiile legii penale cu privire la persoanele care îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.”
Art. 57 alin (5) dispune că „pe durata mandatului, primarul şi viceprimarul primesc o indemnizaţie lunară, ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei de primar, respectiv de viceprimar, şi care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial. Primarul şi viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în muncă şi nici de alte sporuri prevăzute de lege.”
Faţă de prevederile legale menţionate anterior , Curtea a constatat că recurentul reclamant cu funcţie de demnitate publică (primar) nu se încadrează în categoriile prevăzute de Legea 138/1999 şi nu i se pot aplica nici dispoziţiile Ordinului MAI nr. 496/2003 (nu este personal contractual sau funcţionar public) pentru a solicita indemnizaţia de dispozitiv.
Toate celelalte motive de recurs invocate se raportează la dreptul funcţionarilor publici la indemnizaţie de dispozitiv. Acestea nu vor fi analizate nefiind incidente în speţă.
Pentru aceste considerente Curtea în baza art. 312 alin 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct.9 şi 304 indice 1 Cod procedură civilă a respins recursul declarat şi a menţinut sentinţa civilă atacată cu complinirea motivării din prezenta decizie.
Decizia nr. 802/19.11.2009
