Prin sentinţa civilă nr. 685/CA/15.10.2008, pronunţată de Tribunalul Braşov –secţia comercială şi de administrativ s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A.M.D. în contradictoriu cu pârâta C. J. P. Braşov.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele:
Reclamanta este funcţionar public al C.J.P. din data de 23 aprilie 2007 în funcţia de I asistent treapta 3 – post temporar, iar din data de 19 martie 2008 a fost numită definitiv în această funcţie publică conform menţiunilor de la poziţiile 1719 din carnetul de muncă seria MPS nr. 2063141.
Reclamanta a invocat în considerentele acţiunii prevederile promovării rapide ale funcţionarilor publici.
Potrivit dispoziţiilor art. 70 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul pot beneficia de sistemul de promovare rapidă în funcţia publică persoanele care au absolvit programe organizate, în condiţiile legii pentru obţinerea statutului de manager public, funcţionarii publici care au promovat concursul prevăzut la art. 65 alin. (3).
Prevederile art. 70 alin.2 din Legea nr.188/1999 stipulează că pot participa la concursul prevăzut la alin.1 lit. b funcţionarii publici care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) au cel puţin 1 an vechime în gradul profesional al funcţiei publice din care promovează;
a) au cel puţin 1 an vechime în gradul profesional al funcţiei publice din care promovează;
b) au obţinut calificativul foarte bine la evaluarea performanţelor profesionale individuale din ultimul an;
c) nu au în cazierul administrativ o sancţiune disciplinară neradiată în condiţiile prezentei legii;
d) au urmat cel puţin o formă de perfecţionare în ultimul an.
Reclamanta îndeplineşte condiţiile prevăzute de lit. a,b,c, respectiv are peste un an vechime în funcţia publică consilier juridic I asistent treapta 3, fiind încadrată în această funcţie la data de 23 aprilie 2007, iar faptul că la încadrare a ocupat postul temporar nu are relevanţă.
De asemenea, a obţinut calificativul ”foarte bine” şi nu are administrativ, însă reclamanta nu a făcut dovada la data formulării cererii nr. 11018/20 iunie 2008 că a urmat cel puţin o formă de perfecţionare profesională în ultimul an.
Cerinţa de la lit. d) este în sensul finalizării formei de perfecţionare profesională, iar reclamanta recunoaşte că este în ultimul semestru la masteratul de Administraţie Europeană, astfel că această condiţie nu este îndeplinită.
Mai mult, formele de perfecţionare profesionale din anul 2001 şi 2005 nu pot fi avute în vedere, întrucât prevederile legale fac referite la ”ultimul an”.
Instanţa nu a reţinut că în culpă pentru neîndeplinirea acestei cerinţe este intimata C.J.P. Braşov, întrucât pregătirea profesională este şi o obligaţie a funcţionarului public corelativ cu dreptul acestora la perfecţionarea profesională.
În speţă, aprobarea fondurilor pentru perfecţionarea profesională se face de CNPAS, iar în luna septembrie 2007 a fost trimis la cursul de perfecţionare management juridic doar un funcţionar definitiv.
Pe cale de consecinţă, reclamanta nu îndeplineşte condiţiile pentru a beneficia de sistemul de promovare rapidă şi participare la concursul prevăzut la art. 65 alin.3.
În ce priveşte solicitarea reclamantei de acordare a sporului de mobilitate şi a sporului de confidenţialitate, instanţa a reţinut că acesta este neîntemeiată şi a fost respinsă pentru următoarele considerente.
Potrivit Deciziei nr. 78/5 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a statuat cu titlu obligatoriu pentru instanţe că, dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 514/2003, modificată prin Legea nr. 246/2006, raportate la dispoziţiile art. 60 alin. (1) şi (2) din Statutul profesiei de consilier juridic, art. 31 (fost art. 29) şi art. 177
( fost art. 93) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, se interpretează în sensul că nu se pot negocia de consilierii juridici cu statut de funcţionari publici prestaţiile suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate şi clauza de confidenţialitate, în condiţiile prevăzute de art. 25 şi 26 din Codul muncii. Această categorie poate beneficia de sporuri în condiţiile stabilite prin acte normative de salarizare a funcţionarilor publici şi de legislaţia specifică autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că: şi-a întemeiat cererea privind acordarea sporului de mobilitate şi de confidenţialitate pe dispoziţiile Statutului profesiei de consilier juridic respectiv pe Legea nr.514/2003 fiind conştientă că nu i se aplică Codul muncii fiind funcţionar public; crede că sunt încălcate prevederile constituţionale privind egalitatea în faţa legii deoarece alţi colegi primesc acest spor şi s-a reţinut greşit că nu întruneşte cerinţele art. 70 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, angajatorul avea obligaţia să-i asigure participarea la cursul de perfecţionare, după promovarea acţiunii a făcut demersurile necesare în acest sens, în perioada 3.11.2008-10.11.2008 a urmat cursul; şi-a realizat obligaţia sa fiind masterand.
În drept se invocă prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă , Legea nr.188/1999 şi Legea nr. 514/2003.
La dosar a depus întâmpinare C.J.P. Braşov solicitând respingerea recursului. Se arată că referitor la sporuri s-a pronunţat Decizia nr. 78 din 5 noiembrie 2007 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar referitor la promovarea rapidă reclamanta recurentă nu se încadrează în prevederile art. 70 alin. 2 din Legea nr. 188/1999; se citează art. 130 alin. 1 şi art. 131 din Hotărârea de Guvern nr. 611/2008.
Analizând actele şi lucrările dosarelor, sentinţa atacată raportat la motivele de invocate, Curtea a constatat că recursul este nefondat.
Reclamanta este funcţionar public la Casa Judeţeană de Pensii Braşov încadrată ca şi consilier juridic. I se aplică dispoziţiile Legii nr. 188/1999 şi nu Codul muncii care corect a arătat şi aceasta prin recurs.
1. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat cu privire la acordarea sporurilor de confidenţialitate şi mobilitate printr-o decizie în data de 7 noiembrie 2007.
Conform art. 329 alin. 3 din „Soluţiile pronunţate în interesul legii nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe.”
Prin Decizia nr. LXXVIII(78), admiţându-se recursul în interesul legii s-a stabilit că:
„ Dispoziţiile art.6 din Legea nr. 514/2003 modifică de Legea nr. 246/2006 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic raportate la dispoziţiile art. 60 alin. 1 şi 2 din Statutul profesiei de consilier juridic art. 31 (fost art. 29) şi art. 117 (fost art. 93) din Legea nr. 188/1999 privind statul funcţionarilor publicii, republicată, se interpretează în sensul că nu se pot negocia de consilierii juridici cu statut de funcţionari publici prestaţiile suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate şi clauza şi clauza de confidenţialitate, în condiţiile prevăzute de art. 25 şi 26 din Codul muncii. Această categorie poate beneficia de sporuri salariale în condiţiile stabilite prin acte normative de salarizare a funcţionarilor publici şi de legislaţia specifică autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea „ .
Faţă de dezlegarea dată problemelor de drept de această decizie, obligatorie pentru instanţe, primul motiv de recurs este neîntemeiat.
Prin dispoziţiile art. 329 alin.(3) Cod procedură civilă citate s-a răspuns şi „nedumeririi” recurentei referitoare la faptul că alţi colegi primesc aceste sporuri. Soluţia dată în recursul în interesul legii produce efecte doar pentru viitor, hotărârile judecătoreşti pronunţate în litigiile soluţionate anterior nu sunt afectate.
2. Referitor la petitul privind promovarea în clasă, grad, treaptă, superioare, Curtea reţine că nici acesta nu este întemeiat.
Conform art. 70 din Legea nr. 188/1999 „(1) Pot beneficia de sistemul de promovare rapidă în funcţia publică:
a) persoanele care au absolvit programe organizate, în condiţiile legii, pentru obţinerea statutului de manager public;
b) funcţionarii publici care au promovat concursul prevăzut la art. 65 alin. (3).
(2) Pot participa la concursul prevăzut la alin. (1) lit. b) funcţionarii publici care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
b) au obţinut calificativul “foarte bine” la evaluarea performanţelor profesionale individuale din ultimul an;
c) nu au în cazierul administrativ o sancţiune disciplinară neradiată în condiţiile prezentei legi;
d) au urmat cel puţin o formă de perfecţionare profesională în ultimul an.
(3) Concursul pentru promovarea rapidă prevăzut la art. 65 alin. (3) se organizează anual, de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în limita numărului de funcţii publice rezervate promovării rapide.”
Deci promovarea rapidă este condiţionată fie de absolvirea unui program de obţinerea statutului de manager public, fie de promovarea unui concurs. Condiţiile de participare la concurs sunt îndeplinite în prezent de reclamantă după absolvirea formei de perfecţionare. Reclamanta nu a solicitat să se constate că întruneşte cerinţele legii privind participarea la concursul de promovare rapidă în funcţie ci a cerut direct încadrarea în funcţia superioară ca şi clasă, grad, treaptă fără concurs.
Este pertinentă şi motivarea primei instanţe în sensul că la data cererii reclamanta nu întrunea condiţiile prevăzute de art. 70 alin. 2 din lege, ca neavând absolvite cursurile de perfecţionare profesională. Pentru lipsa de diligenţă a pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Braşov în organizarea acestora şi trimiterea funcţionarilor publici la perfecţionare se pot cere eventual despăgubiri.
În consecinţă toate motivele de recurs sunt neîntemeiate.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 şi 3041 Cod procedură civilă a respins recursul cu completarea motivării din prezenta decizie.
Decizia nr. 25/R din 16 ianuarie 2009
