Litigiu muncă acţiune în răspundere patrimonială Raporturi de muncă


R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA CIVILĂ

Sentinţa civilă nr. 2164/2011

Şedinţa publică de la 13 Octombrie 2011

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE PETRUŞ CIPRIAN DIACONARU

Asistent judiciar SIMONA MIHAELA ATODIRESEI

Asistent judiciar DANIEL GEORGE RUSU

Grefier GHEORGHE RADU

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta SC „V” SA, cu sediul în mun. Vaslui, în contradictoriu cu pârâtul LGC, având ca obiect litigiu de muncă – acţiune în răspundere patrimonială.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică la cererea părţilor, se prezintă Oniceanu Gheorghe pentru reclamantă şi avocat Pasat Vasile Teodor pentru pârât, ambii cu delegaţie la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează stadiul procesual al dosarului, care se află la al VIII-lea termen şi că părţile nu au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, şi că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:

Consilier juridic Oniceanu Gheorghe, având cuvântul, precizează că are obiecţiuni la raportul de expertiză, pe care le depune la dosar, cu duplicat ce a fost înmânat apărătorului pârâtului.

Avocat Pasat Teodor, având cuvântul pentru pârât, precizează că nu are de formulat obiecţiuni la raportul de expertiză.

Instanţa pune în discuţie obiecţiunile la raportul de expertiză formulate de către reclamantă.

Consilier juridic Oniceanu Gheorghe, având cuvântul, solicită admiterea obiecţiunilor aşa cum au fost formulate, în sensul ca expertul să calculeze valoarea vitrinei frigorifice când a fost primită de către pârât şi nu data de 15.09.2011, care este valoarea unei astfel de vitrină second hand şi dacă aceasta se uzează moral, cu indicarea legislaţiei aplicabile.

Avocat Pasat Teodor, având cuvântul pentru pârât, se opune faţă de obiecţiunile la raportul de expertiză formulate de către reclamant, susţinând că data de 15.09.2011 a fost stabilită de către instanţă, că nu este oportună stabilirea valorii unei vitrine second hand şi că nu se justifică nici obiecţiunea nr. 3, având în vedere că orice lucru se uzează moral. Nu mai are alte probleme de ridicat în cauză.

Consilier juridic Oniceanu Gheorghe consideră că expertul nu a luat în calcul faptul că societatea are vitrine frigorifice din anul 2006 şi care funcţionează şi în prezent, astfel că greşit a fost stabilită valoarea vitrinei.

Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma susţinerilor părţilor, şi consultându-se, respinge obiecţiunile la raportul de expertiză formulate de către reclamantă, apreciind că expertul a răspuns obiectivelor expertizei stabilite, iar obiecţiunile formulate sunt obiective noi. Lasă dosarul pentru a doua strigare.

La reluarea cauzei, părţile precizează că nu mai au alte probleme de ridicat în cauză.

Instanţa apreciază că nu sunt motive de amânare şi consideră cauza în stare de judecată, după care trece la dezbateri, dând cuvântul părţilor.

Consilier juridic Oniceanu Gheorghe, având cuvântul pentru reclamantă, solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, având în vedere probatoriul administrat în cauză, şi obligarea pârâtului la plata contravalorii vitrinei frigorifice de la data preluării de către acesta.

Avocat Pasat Teodor, având cuvântul pentru pârât, solicită respingerea acţiunii formulată de reclamantă ca fiind nefondată. Arată că pârâtul a fost angajatul societăţii reclamante, însă nu avut calitate de gestionar, ci doar de agent de vânzări, aşa cum rezultă din actele de la dosar. Din procesele verbale de predare primire a vitrinei frigorifice nu rezultă clar cine a predat şi cine a primit vitrina, agentul de vânzări având doar atribuţiunile de supraveghere de folosire. Pârâtul când a plecat din cadrul unităţii a predat întreaga reţea de magazine a clienţilor persoanei care a preluat întreaga reţea. Ulterior, s-a constatat că lipseşte o vitrină la SC B SRL şi s-a luat decizia să se recupereze contravaloarea acesteia de la pârâtul L C, unitatea procedând şi la formularea unei plângeri penale împotriva acestuia, dispunându-se neînceperea urmăririi penale. Concluzionând, având în vedere probatoriul administrat în cauză, solicită respingerea acţiunii ca nefondată. Cu cheltuieli de judecată, în acest sens depune la dosar chitanţa nr. 69/10.10.2011 în valoare de 1000 lei.

Sa declarat dezbaterile închise, conform art. 150 Cod procedură civilă, după care dosarul a fost lăsat în pronunţare şi apoi s-a trecut la deliberare, conform art. 256 Cod procedură civilă, pentru când:

INSTANŢA DE JUDECATĂ

Asupra cauzei civile de faţă;

Prin cererea înregistrată la această instanţă, sub nr. 5450/89/2010 din data de 12 Noiembrie 2010, reclamanta SC „V” SA Vaslui a solicitat obligarea pârâtului LGC, în baza probelor administrate, să fie obligat la plata sumei de 5.115 lei – actualizată la data plaţii efective, reprezentând contravaloare vitrina frigorifica.

A solicitat şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivându-şi în fapt acţiunea, societatea reclamantă arată că, L GC a fost salariatul societăţii în perioada 01.01.2007 – 07.10.2009 fiind angajat in meseria de agent de vânzări, conform Contractului individual de nr.. În zona alocată, pârâtul avea ca atribuţii identificarea clienţilor în vederea distribuirii produselor societăţii. Pentru unii clienţi, care comercializau produsele societăţii, prin agenţii proprii de vânzări le-a repartizat vitrine frigorifice.

Menţionează reclamanta că, prin procesul verbal nr. 6735/29.11.2008 pârâtul a primit spre gestionare o vitrina frigorifica (având ca sarcina urmărirea daca beneficiarul foloseşte vitrina pentru expunerea in condiţii igienico-sanitare corespunzătoare a produselor SC V) si care a fost repartizata de acesta la SC B SRL din, conform Contractului de comodat nr. 3347/09.06.2009. În evidenta contabila a societăţii vitrina frigorifica figurează cu o valoare de inventar de 5.115 lei.

La plecarea din firma, numitul LGC trebuia să prezinte si o situaţie din care sa reiasă amplasamentul vitrinelor frigorifice date in exploatare clienţilor noştri fapt neîndeplinit de către acesta.

În urma convorbirilor telefonice cu SC B SRL din Racaciuni a reieşit faptul ca numitul LGC a ridicat vitrina frigorifica depozitand-o intr-o locaţie pe care a refuzat sa ne o comunice.

Susţine reclamanta că, în acelaşi context şi tot in urma convorbirilor telefonice cu paratul, acesta condiţiona restituirea vitrinei frigorifice cu plata de către noi a drepturilor salariale.

Consideră că paratul a încălcat prevederile Regulamentului de Ordine Interioara al societăţii care prevede la art. 4, alineatul in legătura cu salariaţii din vânzări, ca „salariaţii, la plecarea din societate, sunt obligaţi sa predea clienţii din zona alocata, locaţia clienţilor care exploatează vitrine frigorifice, proprietate a SC V, maşina de serviciu, telefonul, foile de parcurs, chitanţiere, bani alte bunuri si valori pe care le-au primit in timpul desfăşurării contractului individual de munca.”, considerând că poate fi antrenata răspunderea patrimonială a pârâtului, deoarece sunt îndeplinite următoarele condiţii:

-pârâtul a avut calitatea de salariat si a fost parte a unui raport juridic de muncă tipic, pentru o durata a muncii cu norma întreaga, conform Contractului individual de munca nr.

-pe data de 07.10.2009, conform Deciziei nr. 31/27.01.2010 Contractului individual de munca a încetat conform art.79 (7) din Codul muncii.

-fapta ilicită a fostului salariat a fost săvârşită în legătură cu munca sa.

Mai consideră reclamanta că în baza probelor ce vor fi administrate se va putea stabili ca prejudiciul adus societăţii noastre este real si cert, atât în ceea ce priveşte existenţa cât şi evaluarea sa, precum si material condiţie care rezultă din cuprinsul art. 270 alin. 1 din Codul muncii, unde se prevede expres ca salariaţii răspund patrimonial pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.

În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 270, 272, 281, 284 din Codul muncii, art. 112 Cod de procedură civilă.

A solicitat încuviinţarea probelor cu interogatoriul pârâtului, înscrisuri conforme cu originalul, precum si orice alt mijloc de proba util cauzei .

A anexat următoarele documente, conforme cu originalul: Contractul individual de munca nr. V012138/2007, Fisa postului, extras din ROI; corespondenta cu paratul; Procesul verbal nr. 6735/29.11.2008; contractul de comodat nr. 3347/09.06.2009.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii societăţii reclamante ca fiind nefondată, arătând că: a fost angajatul SC V SA în perioada 01.01.2007 şi până la data de 07.10.2009, când raporturile de munca au încetat ca urmare a demisiei.

Arată pârâtul că, în toata această perioadă a îndeplinit atribuţiile funcţiei de „agent vânzări, atribuţii ce fost stabilite prin fisa postului care mi-a fost adusa la cunoştinţa in data de 31.03.2007. Aşa cum reiese din fisa postului, fisa care este specifica funcţiei pe care a fost angajat atribuţiile erau legate numai de identificarea de noi clienţi; indeplinirea targhetelor de vânzare; respectarea termenelor de vânzare, etc. Toate atribuţiile funcţiei erau legate de creşterea vânzărilor firmei si creşterea numărului de clienţi.

Învederează să se observe ca nicăieri in conţinutul fisei postului, angajatorul nu a stabilit agentului de vânzări, atribuţii privind gestionarea vitrinelor frigorifice. Este adevărat că în Regulamentul de Ordine Interioara este precizat ca „salariaţii plecarea din societate, sunt obligaţi sa predea clienţii din zona alocata, locaţia clienţilor

exploatează vitrine frigorifice, proprietate SC V SA , maşina de serviciu…etc„ dar consideră că obligaţia este una generica fără a preciza expres categoria de salariaţi care face predarea. Mai mult decât atât in ROI se prevede in mod expres ca se va preda „locaţia clienţii care exploatează vitrine frigorifice,, si nu vitrina in materialitatea sa.

Mai arată pârâtul că, de altfel, în data de 20.08.2009, au fost încheiate doua procese verbale nr. 00005590 00005591, din cere nu reiese cu certitudine cine a predat si cine a primit vitrina frigorifică.

Procesul verbal 00005590 este semnat si stampilat de primire din partea SC BAROLS SRL iar pentru predare semnează „Vasile,,. Procesul-verbal cu nr. 00005591 este semnat de primire de MG, iar pe predare nu este semnat.

În alta ordine de idei, din conţinutul contractului de comodat nr. 3347 din 09.06J rezulta ca de deteriorarea sau pierderea bunului este responsabil COMODAT ARUL.

Ori, prin referatul nr. 7234 din 18.12.2009 întocmit de angajatul SC V SA, dor AA Min data de 27.11.2009, a constat ca vitrina frigorifica nu se afla la sediul din Răcăciuni al SC B SRL si ca din discuţii a reieşit ca vitrina a fost ridicata de domnul LC, dar nu a putut prezenta un act doveditor in acest sens.

În aceste condiţii răspunderea patrimoniala invocata de SC VASCAR SA nu este probată de nici unul din documentele depuse la dosar deoarece:

-fisa postului nu stabileşte atribuţii de gestionare a vitrinelor frigorifice;

-obligaţiile din ROI au caracter generic fiind aplicabile oricărui salariat, nu oblig predarea locaţiei unde se afla vitrina frigorifica nu si la predarea acestei; materialitatea ei.

-Simpla afirmaţie a angajatului SC B SRL ca vitrina a fost ridicata de L C nu poate crea o prezumţie de vinovăţie,

-Daca nu exista un document de predare de la SC B SRL către un reprezentant al SC V SA este evident ca răspunderea este a SC B SRL asa reiese din contractul de comodat nr. 3347 din 09.06.2009.

În cauză au fost administrate probe: înscrisuri, proba cu expertiză tehnică de specialitate, interogatoriul pârâtului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de judecată reţine următoarele:

Pârâtul a fost salariatul societăţii reclamante în perioada 01.01.2007 – 07.10.2009 fiind angajat in meseria de agent de vânzări, conform Contractului individual de munca nr..

Din actele dosarului rezultă că la data de 09.06.2009 s-a încheiat între reclamanta SC V SA şi SC B SRL contractul de comodat nr. 3347 prin care reclamanta a transmis folosinţa temporară şi gratuită a unei vitrine frigorifice.

La cap. V din contract s-a stipulat că cel care răspunde pentru deteriorarea sau pierderea bunului este comodatarul.

Din conţinutul contractului individual de muncă, al fişei postului de agent de vânzări şi al ROI nu rezultă că pârâtul avea obligaţia de a primi în gestiune bunuri mobile apartinând societăţii reclamante.

De altfel, faţă de contractul de comodat se constată că nici măcar nu a primit în gestiune vitrina frigorifică.

Singura obligaţie ce rezultă din ROI este cea referitoare la informarea societăţii cu privire la locaţia clienţilor care exploatează vitrine frigorifice ori societatea reclamantă a ştiut de la momentul încheierii contractului de comodat locaţia clientului care exploata acest bun al societăţii.

Singura obligaţie contractuală a pârâtului era aceea de a informa cu privire la locul în care se afla vitrina frigorifică, obligaţie care, după cum s-a reţinut, a fost îndeplinită.

Conform prevederilor art. 270 din Codul Muncii salariatii raspund patrimonial in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.

Pentru existenţa răspunderii patrimoniale este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: calitatea de salariat, fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia salariatului.

Lipsa uneia dintre condiţiile enumerate înlătură răspunderea patrimonială a salariatului.

Fapta salariatului prin care acesta aduce un prejudiciu angajatorului se consideră a fi ilicită în măsura în care salariatul nu îşi respectă obligaţiile de serviciu astfel cum rezultă ele din lege, contractul colectiv de muncă aplicabil, contractul individual de muncă, regulamentul intern sau fişa postului.

Antrenarea răspunderii se poate realiza doar în măsura în care angajatorul indică şi dovedeşte ce sarcini de serviciu avea salariatul, sarcini a căror îndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare a creat prejudiciul în patrimoniul angajatorului.

Caracterul ilicit al faptei se analizează, aşadar, în raport cu obligaţiile de serviciu şi după cum s-a reţinut în contractul individual de muncă, fişa postului de agent de vânzări şi ROI nu era prevăzută o astfel de obligaţie a pârâtului de a primi în gestiune vitrine frigorifice, de a le preda către clienţii societăţii şi, la încetarea contractului de muncă, de a le restitui angajatorului.

Singura obligaţie a acestuia era de a informa clienţii care au primit vitrine frigorifice însă, în acest caz reclamanta încheind contractul de comodat avea cunoştinţă despre locaţia în care se afla vitrina.

Cum pârâtul nu a avut nicio responsabilitate în ceea ce priveşte vitrina frigorifică nu se poate reţine că există o faptă ilicită săvârşită în legătură cu munca sa. Acestuia nu i-a fost dată în administrare sau conservare vitrina pentru a se putea reţine neîndeplinirea sarcinilor de serviciu .

Susţine societatea reclamantă că vitrina ar fi fost luată de la SC B SRL de către pârât însă nu face nicio probă în dovedire. Chiar şi dovedită fiind această susţinere nu ar fi condus la admiterea acţiunii întemeiată pe dispoziţiile art. 270 Codul Muncii, reclamantă având la îndemână alte mijloace legale pentru recuperarea prejudiciului, respectiv cele prevăzute de dispoziţiile art. 1349 Cod civil.

Având în vedere aceste considerente va fi respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată.

În temeiul dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă, reclamanta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge acţiunea civilă formulată de reclamanta SC „V” SA, în contradictoriu cu pârâtul, ca fiind neîntemeiată.

Obligă reclamanta la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către pârât.

Cu drept de recurs, în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 13 Octombrie 2011.