litigiu – drepturi banesti
R O M Â N I A
TRIBUNALUL VASLUI
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA Nr. 149
Sedinta publica de la 04 Februarie 2010
Instanta constituita din:
PRESEDINTE CORINA-SUZANA ARTENE
Judecator LAURA-MONICA BALAN
Asistent judiciar SIMONA MIHAELA TABACARU
Asistent judiciar DANIEL GEORGE RUSU
Grefier GHEORGHE RADU
– – – – – – – – – –
Pe rol fiind pronuntarea asupra cauzei civile privind pe reclamantul P D, domiciliat în, în contradictoriu cu pârâta SC „Iris Company” SA, cu sediul social în , având ca obiect litigiu de munca – drepturi banesti.
La apelul nominal, facut în sedinta publica la pronuntare, au lipsit partile.
Procedura legal îndeplinita.
S-au verificat si citit actele si lucrarile dosarului, constatându-se ca partile nu au depus acte sau cereri, dupa care:
Se constata ca, dezbaterile în cauza au avut loc în sedinta publica din data de 28 ianuarie 2010, precizarile, sustinerile si concluziile formulate de catre parti fiind consemnate în încheierea de sedinta din acea zi, care face parte integranta din prezenta hotarâre, când, din lipsa de timp pentru deliberare, în baza art. 260 alin. 1 Cod procedura civila, s-a amânat pronuntarea pentru astazi, 04 februarie 2010, când s-au retinut urmatoarele:
INSTANTA DE JUDECATA
Asupra cauzei civile de fata;
Prin actiunea înregistrata sub nr. 2745/89 din data de 26.08.2009, reclamantul P D a solicitat instantei obligarea pârâtei S.C. Iris Company S.A. Bucuresti – Punctul de lucru Bârlad la plata indemnizatiei concediului de odihna aferenta anului 2008, plata orelor suplimentare pentru zilele de sâmbata si duminica lucrate în perioada aprilie-iulie 2008, plata salariului aferent lunii decembrie 2008, restituirea carnetului de munca, daune de 100 lei pe zi de la data introducerii cererii de chemare în judecata si pâna la restituirea cartii de munca, si cheltuieli de judecata ocazionate de prezentul litigiu.
Motivându-si în fapt actiunea , reclamantul arata ca a ocupat functia de director general în cadrul societatii pârâte, începând cu anul 2004 pâna la sfârsitul lunii decembrie 2008 când si-a prezentat demisia.
P D precizeaza ca demisia sa a avut la baza nemultumiri legate de modul în care i se achitau drepturile salariale si de modul de lucru impus de catre patron în cadrul societatii.
Reclamantul sustine ca în urma depunerii cererii sale de demisie, societatea a refuzat sa-i achite salariul pe luna decembrie 2008, indemnizatia aferenta concediului de odihna neefectuat pe anul 2008, mai mult refuzându-i predarea cartii de munca.
În sustinerea actiunii reclamantul a solicitat proba cu acte, martori, interogatoriu si orice alta proba utila cauzei.
În drept, si-a întemeiat actiunea pe prevederile art. 109 Cod procedura civila si pe dispozitiile Codului muncii.
La termenul din data de 28.01.2010, reclamantul a precizat ca renunta la capatul de cerere privind plata orelor suplimentare (sâmbetele si duminicile) lucrate în perioada aprilie – iulie 2008.
Prin întâmpinarea formulata, pârâta a precizat ca este de acord cu plata indemnizatiei concediului de odihna aferenta anului 2008 si cu plata drepturilor salariale aferente lunii decembrie 2008 solicitate de reclamant, mentionând ca fostul salariat nu s-a mai prezentat la societate pentru a-si ridica drepturile salariale desi i s-a solicitat în nenumarate rânduri acest lucru prin adresele trimise si ulterior returnate.
În ce priveste plata orelor suplimentare (sâmbetele si duminicile) lucrate de reclamant în perioada aprilie – iulie 2008, S.C. Iris Company S.A. Bucuresti – Punctul de lucru Bârlad a solicit respingerea acestui capat de cerere motivat de faptul ca P D nu a lucrat în zilele de sâmbata si duminica si nici nu i s-a solicitat vreodata de angajator sa presteze activitate în aceste zile sau suplimentar în vreo alta zi din cursul saptamânii. Precizeaza pârâta ca lucru peste program se efectueaza numai la solicitarea scrisa a angajatorului si cu acceptul angajatului, iar o astfel de solicitare din partea reclamantului nu a existat.
În ce priveste restituirea carnetului de munca, pârâta arata ca nu s-a opus niciodata încredintarii acestuia titularului, dar, desi reclamantul a fost chemat sa se prezinte la sediul societatii pentru restituirea acestuia, nu s-a prezentat.
Referitor la capatul de cerere solicitat de reclamant privind plata de daune de 100 lei pe fiecare zi de la data promovarii cererii de chemare în judecata si pâna la restituirea cartii de munca, pârâta solicita respingerea acestuia întrucât societatii nu i se poate retine vreo culpa, ci dimpotriva reclamantului, care a refuzat în mod constant sa se prezinte la sediul angajatorului pentru a încasa sumele de bani solicitate în actiune si pentru a-si ridica carnetul de munca.
La dosarul cauzei societatea a depus copii de pe contractul individual de munca al reclamantului de pe cartea de identitate a acestuia, decizia nr. 101 din 02.03.2009 de încetare a raporturilor de munca, corespondenta cu reclamantul (returnata), adresa nr. 244/03.04.2009 prin care pârâta solicita I.T.M. Vaslui predarea carnetului de munca al reclamantului, centralizator lichidare pe luna decembrie 2008, statul de plata pe luna decembrie 2008, centralizator lichidare pe luna martie 2009, statul de plata pe luna martie 2009, foile colective de prezenta pe lunile iulie 2009, iunie 2008, mai 2008 respectiv pe luna aprilie 2008, Contractul Colectiv de Munca încheiat la nivel de unitate, copii de pe procesul verbal de predare catre I.T.M. Bârlad a carnetului de munca al reclamantului, procesele verbale de control întocmite de I.T.M. Vaslui, adresele catre I.T.M. Bârlad si o nota de informare cu privire la prezentarea reclamantului la sediul unitatii.
Din probatoriul administrat în cauza, instanta constata urmatoarea situatie de fapt si de drept:
P D a fost angajatul societatii pârâte începând cu data de 01.10.2003 în functia de director general conform contractului individual de munca nr. 257/2003 înregistrat la I.T.M. Vaslui cu nr. 28118 din 14.11.2003.
Raporturile de munca cu societatea pârâta s-au derulat pâna la data de 02.03.2009, data la care angajatorul i-a desfacut reclamantului contractul individual de munca conform art. 79 (7) Codul muncii.
În ce priveste drepturile salariale solicitate de reclamant instanta constata ca cererea este întemeiata, societatea pârâta nefacând dovada achitarii acestora cu state de plata si alte documente justificative conform prevederilor art. 163 alin. 1 Codul muncii. Prin întâmpinarea formulata, angajatorul a achiesat la acest capat de cerere recunoscând ca este de acord cu plata acestor drepturi, in suma de 3791 lei.
Si pretentiile privind acordarea indemnizatiei concediului de odihna neefectuat pe anul 2008 sunt întemeiate, în masura în care contractul individual de munca al reclamantului a încetat conform dispozitiilor art. 79 alin. 7 Codul muncii. Aliniatul 4 al art. 141 Codul muncii prevede posibilitatea compensarii în bani a concediului de odihna neefectuat în cazul încetarii contractului individual de munca.
Pârâta a probat cu actele existente la dosarul cauzei ca a facut demersuri pentru ca reclamantul sa intre în posesia carnetului de munca.
Conform procesului verbal nr. 181 depus de societatea pârâta la dosarul cauzei reiese ca pe data de 27.01.2010 carnetul de munca al reclamantului a fost trimis la I.T.M. acesta având posibilitatea sa intre în posesia lui. În ce priveste acest capat de cerere instanta îl apreciaza ca fiind neîntemeiat urmând a-l respinge.
Si capatul de cerere solicitat de reclamant privind plata de daune de 100 lei pe zi de la data introducerii cererii de chemare în judecata pâna la restituirea cartii de munca este neîntemeiat urmând a fi respins motivat de faptul ca societatea nu se afla în culpa.
Raportat celor expuse mai sus instanta va admite în parte actiunea formulata si va obliga pârâta sa-i plateasca reclamantului contravaloarea indemnizatiei concediului de odihna neefectuat pe anul 2008 si drepturile salariale aferente lunii decembrie 2008, în cuantum de 3791 lei.
Având în vedere precizarile reclamantului de la termenul din data de 28.01.2010, instanta va lua act de renuntarea la judecarea capatului de cerere privind plata orelor suplimentare (sâmbetele si duminicile) lucrate în perioada aprilie – iulie 2008.
Instanta va respinge capatul de cerere solicitat de reclamant privind obligarea pârâtei la restituirea carnetului de munca si plata de daune de 100 lei pe zi de la data introducerii cererii de chemare în judecata pâna la restituirea cartii de munca pentru motivele expuse.
Întrucât pretentiile reclamantului au fost admise în parte si raportat la culpa procesuala a pârâtei, instanta va dispune compensarea cheltuielilor de judecata solicitate, iar, în baza prevederilor art. 276 Cod procedura civila, va dispune obligarea S.C. Iris Company S.A. Bucuresti – Punctul de lucru Bârlad la plata catre reclamant a sumei de 800 lei cu titlul de cheltuieli de judecata.
Prezenta cauza este scutita de plata taxei judiciare de timbru si de timbrul judiciar, conform art. 285 Codul muncii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE :
Admite în parte actiunea formulata de reclamantul P D, domiciliat în, în contradictoriu cu pârâta SC „Iris Company” SA Bucuresti, cu si, în consecinta:
Obliga pârâta sa achite reclamantului contravaloarea indemnizatiei concediului de odihna neefectuat pe anul 2008.
Obliga pârâta sa achite reclamantului drepturile salariale aferente lunii decembrie 2008, în cuantum de 3.791 lei.
Ia act de renuntarea contestatorului la judecarea capatului de cerere privind plata orelor suplimentare (sâmbetele si duminicile) lucrate în perioada aprilie – iulie 2008.
Respinge capatul de cerere solicitat de reclamant privind obligarea pârâtei la restituirea carnetului de munca.
Respinge capatul de cerere solicitat de reclamant privind plata de daune de 100 lei pe zi, de la data introducerii cererii de chemare în judecata pâna la restituirea cartii de munca.
Compenseaza cheltuielile de judecata si obliga pârâta sa achite reclamantului suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Definitiva si executorie.
Cu drept de recurs, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica, azi, 04 februarie 2010.
