– H.G. nr. 1025/2003: art. 1 lit. b)
– H.G. nr. 655/1990, art. 1 alin. 1
Chiar dacă prin art. 1 lit. b) din H.G. nr. 1025/2003, se prevede expres că persoanele încadrate în locuri de muncă în condiţii speciale sunt angajaţii care îşi desfăşoară activitatea pe parcursul programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de muncă definite la lit. a), sporul prevăzut de art. 1 alin. 1 din H.G. nr. 655/1990 se acordă diferenţiat, în funcţie de categoria de risc radiologie, iar nu doar dacă îşi desfăşoară întreaga activitate pe parcursul programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de muncă definite la lit. a), dat fiind că ar lipsi de finalitate posibilitatea acordării sporului, fiind evident că riscul radiologie există atâta timp cât o parte a muncii este exercitată în acele condiţii de expunere.
(Decizia nr. 1997/R din 16 octombrie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 1588 din 1 iunie 2009 a Tribunalului Cluj s-a respins acţiunea formulată de reclamantul L.M. în contradictoriu cu pârâta SC S. SA Dej având ca obiect un litigiu de muncă.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul L.M. solicitând desfiinţarea sentinţei tribunalului şi admiterea cererii introductive aşa cum a fost formulată.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
H.G. nr. 655/04.06.1990 a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 278/07.11.1992. Potrivit art. 77 alin. 1 din Decretul nr. 16/1976, în vigoare până în anul 2000, deci şi în intervalul 1990-1992, „în dispoziţiile finale se determină data intrării în vigoare, dacă aceasta nu are loc pe data publicării (…)”.
Din aceste dispoziţii reiese că intrarea în vigoare a unui act normativ poate avea loc cei mai devreme la data publicării.
Dacă intrarea în vigoare a unui act normativ poate avea loc cel mai devreme la data publicării atunci susţinerea primei instanţe că H.G. nr. 655/04.06.1990 a fost abrogat prin art. 15 din HG nr. 127 din 25 februarie 1991 nu poate fi primită deoarece ar însemna ca un act publicat în Monitorul Oficial din data de 07.03.1991 să abroge un alt act normativ publicat în Monitorul Oficial abia în data de 07.11.1992, ceea ce evident că este un nonsens, o imposibilitate.
Curtea reţine, prin urmare, că acest act normativ este în vigoare şi în prezent şi prevede la art. 1 alin. 1 că „Personalul care îşi desfăşoară activitatea în mediu cu surse de radiaţii sau generatori de radiaţii beneficiază de un spor pentru condiţii periculoase de până la 30%, diferenţiat pe categorii de risc radiologie astfel: 10% la categoria I, 15% la categoria a Il-a, 20% la categoria a lll-a, 30% la categoria a IV-a” iar la art. 2 prevede că „Personalul numit prin decizia conducătorului unităţii şi nominalizat în autorizaţia eliberata de Comisia Naţionala pentru Controlul Activităţilor Nucleare sa îndeplinească atribuţiile de şef unitate nucleara, responsabil cu radioprotecţia sau responsabil cu gestiunea surselor beneficiază, pe lângă sporurile cuvenite conform art. 1 de un spor de 10% calculat asupra salariului tarifar pe timpul cât exercita aceste atribuţii.”
Din actele emise de către pârâtă reiese că reclamantul se încadrează în prevederile legale anterior menţionate, astfel prin decizia nr. 475/05.10.2005 reclamantul este desemnat şef laborator de examinări nedistructive iar prin decizia nr. 74/15.02.2005 este numit responsabil cu securitatea radiologică.
Reclamantul a mai fost numit în acelaşi fel de-a lungul timpului prin decizia nr. 180/1990, nr. 348/1991, nr. 158/1995, nr. 128/2001, nr. 346/2002, nr. 89/2008.
Tot din actele depuse reiese că reclamantul avea funcţia de subinginer şi a îndeplinit şi alte atribuţii în cadrul unităţii pârâte.
Mai reţine prima instanţă că, prin art. 1 alin. b) din H G nr. 1.025 din 28 august 2003, se prevede expres că persoanele încadrate în locuri de muncă în condiţii speciale sunt angajaţii care îşi desfăşoară activitatea pe parcursul programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de muncă definite la lit. a).
în cadrul art. 3 al respectivului act normativ se arată procedura ce trebuie urmată de conducerea unităţii împreună cu sindicatele, iar la alin. 3 al respectivului articol se prevede că, în cazul în care angajatorul nu declanşează procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiţii speciale, sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanţii angajaţilor în cadrul comitetului de securitate şi sănătate în muncă ori responsabilul cu protecţia muncii pot sesiza inspectoratele teritoriale de muncă, care vor dispune verificarea locurilor de muncă conform alin. 1 lit. c) din H.G. nr. 1.025 din 28 august 2003.
Curtea reţine că angajatorul nu a declanşat procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiţii speciale, şi a fost sesizat inspectoratul teritorial de muncă, care a dispus verificarea locurilor de muncă conform alin. 1 lit. c) din H.G. nr. 1.025 din 28 august 2003.
Mai trebuie sesizat că acest act normativ nu prevede în continuare care este procedura care trebuie urmată după verificarea efectuată de către inspectoratul teritorial de muncă dar trebuie admis că orice drept este însoţit de o acţiune, prin urmare pentru valorificarea dreptului său la acordarea sporurilor reclamantul poate folosi dreptul de a se adresa instanţei.
Cât priveşte faptul că prin art. 1 alin. b) din H.G. nr. 1.025 din 28 august 2003, se prevede expres că persoanele încadrate în locuri de muncă în condiţii speciale sunt angajaţii care îşi desfăşoară activitatea pe parcursul programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de muncă definite la lit. a), curtea reţine că sporul prevăzut de art. 1 alin. 1 din H.G. nr. 655/04.06.1990 se acordă diferenţiat în funcţie de categoria de risc radiologie iar nu doar dacă îşi desfăşoară întreaga activitate pe parcursul programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de muncă definite la lit. a) dat fiind că ar lipsi de finalitate posibilitatea acordării sporului, fiind evident că riscul radiologie există atâta timp cât o parte a muncii este exercitată în acele condiţii de expunere.
Angajatorul, având sarcina probei, nu a dovedit cât timp îi revine reclamantului pentru a exercita în condiţii de risc radiologie, dar reclamantul a dovedit că exercită, chiar şi numai în parte, munca în acele condiţii iar simpla prezenţă într-un asemenea loc de muncă îl expune la radiaţii ionizate de natură să-i afecteze grav sănătatea.
Cu privire la sporul prevăzut de art. 2 din H.G. nr. 655/04.06.1990 acesta se acordă pentru personalul numit să îndeplinească atribuţiile de şef unitate nucleară, responsabil cu radioprotecţia sau responsabil cu gestiunea surselor, fiind deci necesară doar numirea în această funcţie, fiind deci indiferentă durata din programul de lucru în care desfăşoară aceste atribuţii.
De asemenea nu s-a dovedit că începând cu data de 01.01.1992 sporul de 30% a fost inclus în salariu, o astfel de includere nefiind de altfel nici posibilă cât timp acesta trebuie acordat, iar dovada acordării se face prin menţionarea sa distinctă.
Faţă de cele menţionate anterior şi în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 C. pr. civ. cât şi al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 şi art. 3041 C. pr. civ., curtea urmează să admită recursul declarat de reclamantul L.M. împotriva sentinţei civile nr. 1588 din 01.06.2009 a Tribunalului Cluj, pe care o va modifica în sensul că va admite acţiunea formulată de reclamantul L.M., în contradictoriu cu pârâta SC S. SA Dej şi, în consecinţă va obliga pârâta SC S. SA Dej să-i plătească reclamantului un spor de 20% conform prevederilor art. 1 alin. 1 din H G. nr. 655/1990, pentru activitatea desfăşurată în mediu cu surse de radiaţii categoria a lll-a, precum şi un spor de 10% pentru atribuţiile de şef unitate nucleară, responsabil cu radioprotecţia sau cu gestiunea surselor, conform prevederilor art. 2 din H G. nr. 655/1990, începând cu data de 27.01.2006 şi în continuare şi va obliga pârâta la calcularea şi plata către stat a taxelor şi contribuţiilor aferente sporurilor mai sus menţionate. (Judecător loan Daniel Chiş)
