Potrivit pct. VI din Anexa la O.U.G. nr. 4/2005 „nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare datei de 1.04.2001, alte sporuri care nu au avut caracter permanent” şi care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor.
Per a contrario, dacă sporurile au avut caracter permanent, acestea urmează a fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual.
Potrivit art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3/1977, media retribuţiilor tarifare lunare care se lua în considerare la calcularea pensiei se stabilea pentru personalul care lucra în acord, pe baza retribuţiei tarifare de încadrare corespunzătoare la 204 ore.
În consecinţă, veniturile realizate de reclamantă aveau caracter permanent, pentru acestea se achitau contribuţii de asigurări sociale şi se luau în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
Secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 13 din 25 ianuarie 2011
Prin cererea adresată acestei instanțe, înregistrată sub nr. 2028/88/2010, V.L. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Tulcea, solicitând obligarea intimatei la a-i recalcula pensia de asigurări sociale de care beneficiază, cu luarea în considerare și a veniturilor suplimentare obținute peste salariul de bază, cu titlu de spor de acord global.
în motivare, contestatoarea a arătat că în perioada 1 aprilie 1974-12 mai 1984, a fost angajată cu contract de muncă pe durată nedeterminată la Secția de Proiectare a fostului Consiliu Popular Județean Tulcea, care ulterior a devenit SC S. SA Tulcea.
A precizat contestatoarea că, în perioada mai-sus menționată, toți angajații din proiectare lucrau în sistemul de salarizare în acord global.
Potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 3/1977 și ale art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, unul dintre principiile de bază pe care este organizat sistemul public de pensii este cel al contributivității, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Astfel, s-a arătat că toți salariații plătiți în sistemul de acord global au achitat contribuție de asigurări sociale prin reținere la sursă de către angajator, pentru toate veniturile încasate, inclusiv pentru cele suplimentare obținute peste salariul de bază.
în apărare, a formulat întâmpinare intimata, prin care a arătat în esență că, veniturile realizate de către contestatoare, ca venituri suplimentare celor realizate din salariul înregistrat în carnetul de muncă, nu sunt sporuri cu caracter permanent.
Totodată, a menționat că faptul că respectivele venituri nu au făcut parte din retribuția tarifară, rezultă și din prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 2/1983, apreciind de asemenea că drepturile bănești obținute în acord global erau venituri suplimentare, ca parte variabilă a retribuției și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, pentru a fi utilizate la determinarea punctajelor anuale, în lumina dispozițiilor art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000.
Prin sentința civilă nr. 2048/18.08.2010 Tribunalul Tulcea a admis contestația formulată de reclamantă și a obligat intimata să emită o decizie de recalculare a drepturilor de ale contestatoarei cu includerea în baza de calcul și a veniturilor menționate la rubrica „acord”, conform adeverinței nr. 16/16.01.2010 emisă de SC „S” SA Tulcea.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a avut în vedere următoarele:
Din adeverința nr. 16/16.01.2010 emisă de SC „S” SA Tulcea, rezultă că, contestatoarea a fost retribuită în acord global în perioada iulie 1974-mai 1984, iar pentru veniturile realizate s-au reținut și virat contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale.
Adeverința evidențiază în mod detaliat veniturile realizate de contestatoare în perioada sus-menționată, menționând totodată că, veniturile salariale brute obținute de contestatoare au fost plătite din fondul de salarii planificat și realizat, conform art. 46 alin. (1) din Legea nr. 57/1974.
Se reține de asemenea că, la punctul VI din Anexa 1 la O.U.G. nr. 4/2005, se face într-adevăr mențiunea conform cu care, nu sunt luate în calcul, la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, următoarele: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale; participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice; premiile anuale și primele acordate în cursul anului pentru realizări deosebite; recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate; diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare și transfer; drepturile de autor; drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă; al 13-lea salariu; alte sporuri care nu au avut un caracter permanent.
Din modul în care a fost formulată această enumerare reiese că nu are un caracter exhaustiv ci doar exemplificativ, în sensul că pot exista și alte venituri care nu se iau în calcul la stabilirea pensiei, în măsura în care îndeplinesc aceleași criterii ca și veniturile enumerate.
Așadar, din formularea acestei mențiuni rezultă că nu pot fi luate în calcul acele venituri care, pe de o parte, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 și care, pe de altă parte, nu au avut caracter permanent.
Reiese deci că, dacă anumite venituri au fost avute în vedere de legislația anterioară datei de 01 aprilie 2001 la calcularea pensiei și au avut un caracter permanent, aceste venituri trebuie avute în vedere la stabilirea pensiei și, în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000, nu pot fi incluse între veniturile la care se referă mențiunea de la pct. VI din anexa 1 la O.U.G. nr. 4/2005, care nu sunt avute în vedere la stabilirea pensiei. Nu se poate accepta ca, o perioadă în care un asigurat a fost retribuit în acord global să nu fie avută în vedere în nici un mod la stabilirea stagiului de cotizare și, implicit, a punctajului mediu anual pe baza căruia se determină pensia, întrucât o astfel de concluzie ar contraveni principiului contributivității, consacrat de art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, potrivit cu care fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
De asemenea, trebuie reținut că art. 78 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, stabilește că, numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Așadar, în măsura în care un anumit a avut caracter permanent și, ca urmare, a constituit baza de calcul pentru contribuțiile de asigurări sociale, acesta trebuie avut în vedere la determinarea pensiei, în sistemul Legii nr. 19/2000.
Veniturile obținute de contestatoare în respectiva perioadă, erau venituri cu caracter permanent, pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale, astfel cum atestă însăși emitentul adeverinței nr. 16/16.01.2010, eliberată de SC „S” SA
Așa fiind, contestatoarea este îndreptățită să beneficieze de calcularea punctajului mediu anual în concordanță cu contribuțiile realizate la fondul asigurărilor sociale.
Conform prevederilor art. 169 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, pensia poate fi recalculată prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia.
în egală măsură, această prevedere este aplicabilă și în cazul în care nu s-au valorificat în cadrul unui stagiu de cotizare, anumite date cu privire la veniturile reale obținute de beneficiar, fiind vorba de o valorificare incorectă a stagiului de cotizare respectiv.
Casa Județeană de Pensii Tulcea a declarat la data de 20.10.2010 recurs împotriva sentinței civile nr. 2048/18.08.2010 pronunțată de Tribunalul Tulcea, pe care o consideră nelegală, având în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat: „Pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite in baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.”
Conform art. 2 alin. (1) din același act normativ „Recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgenta.”
Art. 164 alin. (2) din Legea 19/2000 stipulează: „La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au in vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate in carnetul de muncă.”, iar in alin. (3): „La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute ia alin. 1 se au in vedere si sporurile cu caracter permanent, care, după data de 01.04.1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate in carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.”
Așadar, potrivit dispozițiilor legale invocate, aplicabile atât la stabilirea drepturilor de pensie, cat și la recalcularea acestora, criteriile determinante pentru valorificarea veniturilor suplimentare la calculul acestora sunt următoarele: aceste venituri sa fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare si sa fi fost înregistrate in carnetul de muncă) pana la data de 1 aprilie 1992 (data intrării in vigoare a Legii nr. 49/1992) iar ulterior acestei date, să fi avut caracter permanent, să fi făcut parte, de asemenea, din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare si sa fi fost înregistrate in carnetul de sau dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației in vigoare.
Totodată, art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 4/2005 prevede ca „Sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, conform prevederilor art. 2, sunt cele prezentate în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanța de urgenta.”
Pe de alta parte, prin mențiunea de la pct. VI din Anexa aceluiași act se precizează ca: „Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001:
– formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe baza de tarife sau cote procentuale;
Prin urmare, formele de retribuire in acord au fost exceptate de legiuitor, in mod expres, de la calculul privind stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de l aprilie 2001.
Aceste venituri prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a ) din Legea nr. 57/1974 au reprezentat o forma de retribuire în funcție de realizarea indicatorilor privind creșterea productivității muncii si eficientei economice, si ca atare nu pot fi calificate ca sporuri care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare.
In consecința, drepturile bănești obținute în acord global erau venituri suplimentare,ca parte variabilă a retribuției si nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare pentru a fi utilizate la determinarea punctajelor anuale, în lumina dispozițiilor art.164 alin. (2) si (3) din Legea nr. 19/2000.
Principiul contributivității înscris in art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000 isi găsește aplicabilitatea odată cu intrarea in vigoare a legii, numai cu privire la persoanele asigurate care au obligația să plătească contribuții de asigurări sociale și au dreptul să beneficieze de prestații de asigurări sociale (art. 4 din același act normativ).
Se invocă și Decizia nr. 30/16.11.2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Astfel, in motivarea acestei decizii, ICCJ retine că textele art. 164 din Legea nr. 19/2000 si cele cuprinse in pct. VI din Anexa la O.U.G. nr. 4/2005, „fiind clare si lipsite de echivoc, astfel încât nu se poate considera că problema de drept supusă examinării este susceptibilă de a fi soluționată diferit de instanțele judecătorești.”
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Din adeverința nr. 16/16.01.2010 emisă de SC S. SA Tulcea rezultă că în perioada ianuarie iulie 1974-mai 1984, reclamanta a fost retribuită în acord global, conform art. 117 alin. (3) din Legea nr. 57/1974 pentru activitatea de proiectare și a realizat venituri pentru care s-au reținut și virat contribuțiile pentru asigurări sociale și suplimentară.
Potrivit art. 117 alin. (3) din Legea nr. 57/1974: în activitatea de cercetare științifică, inginerie tehnologică și proiectare se va utiliza cu precădere forma de retribuire în acord global, potrivit căruia un colectiv de cercetători sau proiectanți își asumă răspunderea de a efectua și finaliza o cercetare sau un proiect, într-un anumit termen, pentru care primește o sumă globală, stabilită în contract, în condițiile prevăzute de lege.
Deși actul normativ invocat mai sus prevedea pentru personalul care își desfășoară activitatea în domeniile vizând cercetarea științifică, ingineria tehnologică și proiectarea, ca modalitate de plată retribuirea în acord global, drepturile obținute în acest mod erau supuse plății contribuției la bugetul asigurărilor sociale, nefiind exceptate de la această obligație conform art. 2 din Decretul nr. 389/1972.
Potrivit pct. VI din Anexa la O.U.G. nr. 4/2005 „nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, …… alte sporuri care nu au avut caracter permanent” și care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor.
Per a contrario, dacă sporurile au avut caracter permanent, acestea urmează a fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual.
Potrivit art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3/1977 media retribuțiilor tarifare lunare care se lua în considerare la calcularea pensiei se stabilea pentru personalul care lucra în acord, pe baza retribuției tarifare de încadrare corespunzătoare la 204 ore.
în consecință, veniturile realizate de reclamantă aveau caracter permanent, pentru acestea se achitau contribuții de asigurări sociale și se luau în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
în același sens, la pct. IV din aceeași Anexă la O.U.G. nr. 4/2005 care se referă la sporurile, îndemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, se enumeră și alte sporuri acordate de către de către ministerele de resort, conform prevederilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în ștatele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
Art. 8 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 prevede faptul că stagiul de cotizare se constituie din perioadele în care persoanele au plătit contribuții de asigurări sociale.
De asemenea, art. 78 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 prevede că punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv prin însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau după caz venitul lunar asigurat care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională de Statistică.
Potrivit art. 169 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 pensia poate fi recalculată prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia.
Această prevedere este aplicabilă și în cazul în care nu s-au valorificat în cadrul unui stagiu de cotizare anumite date cu privire la veniturile obținute de beneficiar, fiind vorba de o valorificare incorectă a stagiului de cotizare.
Recurenta pârâtă se prevalează de pct. VI din Anexa la O.U.G. nr. 4/2005 care prevede că nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual formele de retribuire în acord, însă aceste prevederi nu trebuie interpretate separat, scoase din context, ci numai coroborate cu celelalte dispoziții ale O.U.G. nr. 4/2005 și ale Legii nr. 19/2000 pe care le-am enunțat mai sus.
La aceste argumente, trebuie reținută și Decizia Curții Constituționale nr. 736/2006, potrivit căreia verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești.
Prin decizia nr. 30/2009 a îCCJ invocată în recurs de către recurenta pârâtă s-a respins recursul în interesul legii, astfel încât nu se poate aprecia că prin această decizie s-a dezlegat vreo problemă de drept în sensul art. 3307 alin. (4) C.proc.civ.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 C.proc.civ., Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
(Judecător Jelena Zalman)
