Magistrat, anterior avocat. Pensionare anticipată. Necesitatea îndeplinirii stagiului complet de cotizare în sistemul public. Nerecunoaşterea stagiului de cotizare realizat în sisteme integrate.
Legea nr. 303/2004 – art. 84
Legea nr. 19/2000 – art. 50, art. 194
Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă –
complet specializat de litigii de muncă şi asigurări sociale,
decizia nr. 658 din 15 martie 2006
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiş sub nr. 4879/C/9.05.2005, contestatorul S.M. a chemat în judecată intimata Casa Judeţeană de Pensii Timiş, solicitând anularea deciziei emise de aceasta sub nr. 5238/26.04.2005 prin care i-a fost respinsă cererea de pensionare anticipată, precum şi obligarea sa la emiterea unei noi decizii prin care să i se stabilească dreptul la anticipată în condiţiile art. 84 din Legea nr. 303/2004 şi art. 50 din Legea nr. 19/2000, sub sancţiunea unor daune cominatorii de 500.000 lei/zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
Contestatorul şi-a precizat şi completat acţiunea solicitând anularea deciziei emise de intimată şi pe motiv că prin art. 81 – 85 din Legea nr. 303/2004 s-au instituit norme derogatorii de la dreptul comun în materie de dreptul de asigurări sociale, instituite prin Legea nr. 19/2000, astfel încât vechimea în magistratură, care include şi perioada de exercitare a profesiei de avocat poate fi valorificată pentru acordarea pensiei anticipate parţiale, chiar dacă sistemul de asigurări sociale al avocaţilor nu este inclus în sistemul public de pensii. Contestatorul mai susţine că în atare condiţii se impune obligarea intimatei la acordarea pensiei de serviciu începând cu 1.12.2004, când a fost eliberat din funcţie, respectiv calcularea pensiei de serviciu şi a pensiei cuvenite din sistemul public, pentru a se determina diferenţa care se va suporta de la bugetul de stat conform art. 83 alin. 1 din Legea nr. 303/2004.
A chemat în garanţie Consiliul Superior al Magistraturii pentru ca în ipoteza în care se va aprecia că nu îndeplineşte condiţiile de pensionare, chematul în garanţie să fie obligat la plata de despăgubiri pentru prejudicial suferit ca urmare a eliberării lui din funcţie, anterior emiterii deciziei de respingere a cererii de pensionare.
Prin sentinţa civilă nr. 2310 din 29 septembrie 2005, pronunţată în dosar nr. 4879/C/2005, Tribunalul Timiş a respins contestaţia formulată precizată şi completată şi cererea de chemare în garanţie.
Tribunalul a reţinut că, contestatorul a funcţionat în avocatură o perioadă de 24 ani şi 3 luni, iar o perioadă de 13 ani 9 luni şi 5 zile a funcţionat ca magistrat şi jurist, anterior eliberării sale din funcţie prin Decret prezidenţial începând cu data de 1.12.2004, după cum rezultă din menţiunile făcute în carnetul său de muncă, precum şi din conţinutul deciziei contestate.
Eliberarea sa din funcţie s-a făcut în vederea pensionării, la cererea formulată la data de 1.10.2004 adresată Tribunalului Caraş-Severin şi înaintată Curţii de Apel Timişoara, respectiv Consiliului Superior al Magistraturii, prin Decretul prezidenţial publicat în Monitorul Oficial al României nr. 50/14.01.2005, începând cu data de 1.12.2004.
Pe de altă parte, contestatorul a investit prin cererea înregistrată la data de 12.11.2004, Casa Judeţeană de Pensii Timiş cu o cerere de acordare a pensiei anticipate parţiale începând cu data de 1.12.2004. Această cerere a fost soluţionată prin emiterea deciziei nr. 5238/26.04.2005, în sensul respingerii sale, motivată de faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 50 din Legea nr. 19/2000, referitoare la stagiul complet de cotizare în sistemul public, pentru acordarea acestui tip de neputând fi recunoscut stagiul realizat în sistemul de asigurări sociale al avocaţilor, neintegrat sistemului public de pensii.
Instanţa constată că această decizie este legală şi temeinică, fiind neîntemeiată cererea contestatorului de obligare a intimatei la emiterea unei noi decizii pentru acordarea pensiei anticipate parţiale, respectiv a pensiei de serviciu în condiţiile art. 84 din Legea nr. 303/2004.
În esenţă, s-a reţinut că dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 303/2004 nu înlătură, în cazul reclamantului, aplicabilitatea dispoziţiilor Legii nr. 19/2000,din moment ce există prevederea expresă că pensionarea anticipată se face “în condiţiile Legii nr. 19/2000”.
Dispoziţiile art. 80 şi următoarele din Legea nr.303/2004 derogă de la dispoziţiile Legii nr. 19/2000 doar în ce priveşte cuantumul pensiei în timp ce condiţiile prevăzute de art. 194 din Legea nr. 19/2000 trebuie îndeplinite în cazul pensiei anticipate.
Este adevărat că art. 85 din Legea nr. 303/2004 recunoaşte ca vechime în magistratură perioada în care magistratul a îndeplinit funcţia de avocat, dar aceste dispoziţii nu pot duce la concluzia susţinută de contestator, câtă vreme noţiunea de vechime în magistratură nu este echivalentă celei de stagiu de cotizare la care face trimitere art. 50 din Legea nr. 19/2000. Dimpotrivă, art.8 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 defineşte legal noţiunea de stagiu de cotizare ca fiind perioada în care persoanele au plătit contribuţii de asigurări sociale în sistemul public din România”, rezultând astfel că nu se echivalează acestui stagiu perioadele în care s-a achitat contribuţia de asigurări sociale în sisteme paralele de asigurări, neintegrate ulterior sistemului public de pensii, cum este cel al avocaţilor, recunoaşterea unui atare stagiu de cotizare putând opera doar în condiţiile art. 194 alin. 1 din legea nr. 19/2000, adică doar pentru deschiderea drepturilor la pensia pentru limită de vârstă, de invaliditate şi de urmaş, precum şi a altor drepturi de asigurări sociale prevăzute de Legea nr. 19/2000, dar nu şi pentru deschiderea drepturilor la pensia anticipată parţială. De altfel, chiar art. 32 din H.G. nr. 263/2005, prin care s-au aprobat Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 303/2004 confirmă această interpretare arătând că dacă vechimea în magistratură se obţine din însumarea unor perioade realizate în sisteme de asigurări sociale diferite (sistemul public, sistemul de pensii al avocaţilor, sistemul militar) care, potrivit legii, constituie vechime în magistratură, pensia de serviciu se acordă persoanei îndreptăţite, la cererea acesteia, numai de un singur sistem”, text care în fapt reia dispoziţia din art. 194 alin. 2 din Legea nr. 19/2000. Rezultă aşadar că pentru pensia anticipată parţială este necesar ca, pe seama contestatorului să se dovedească plata unei contribuţii de asigurări sociale în sistemul public de pensii şi asigurări sociale, corespunzătoare stagiului complet de cotizare.
Instanţa a constatat că faţă de chematul în garanţie nu sunt îndeplinite nici condiţiile impuse de lege pentru angajarea răspunderii civile contractuale.
Într-adevăr, din cele patru condiţii mai sus enumerate ce se deduc din art. 998, 999 C. civ., necesar a fi îndeplinite cumulativ pentru angajarea răspunderii civile delictuale, nu se poate verifica faţă de chematul în garanţie, cerinţa săvârşirii unei fapte ilicite, cauzatoare de prejudiciu, câtă vreme acesta s-a limitat la realizarea unei propuneri de eliberare din funcţie, la cererea expresă a contestatorului, în temeiul art. 63 alin. 1 lit. b din Legea nr. 303/2004, eliberarea din funcţie a fostului magistrat realizându-se prin Decret prezidenţial, iar nu prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii. Cu atât mai puţin s-ar putea constata că Consiliul Superior al Magistraturii se află în culpă pentru cauzarea unui atare prejudiciu, câtă vreme însuşi contestatorul a solicitat eliberarea sa din funcţie, la o dată determinată, propunerea fiind făcută de Consiliul Superior al Magistraturii exact în condiţiile solicitate de contestator. Trebuie deci concluzionat că, neavând calitatea de angajator al contestatorului, chematul în garanţie nu poate fi făcut vinovat de încălcarea art. 41 alin. 6 din Legea nr. 19/2000 şi nici nu se află în culpă pentru prejudiciul invocat în cauză, cu atât mai mult cu cât nu era în măsură să aprecieze asupra posibilităţilor Casei Judeţene de Pensii Timiş de a emite decizia asupra cererii de pensionare, în termenul prevăzut de lege.
Prin decizia civilă nr. 658 din 15 martie 2006 pronunţată în dosarul nr. 12235/C/2005, Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefundat recursul declarat de contestator.
Instanţa de recurs a reţinut că Legea nr. 303/2004 în ce priveşte pensionarea magistraţilor are caracter de lege specială în raport de dispoziţiile legii generale a pensiilor care este Legea nr. 19/2000 şi în raport de cele două acte normative se aplică legea specială.
În acelaşi timp însă, în măsura în care legea specială face trimitere la legea generală, atunci se aplică aceasta din urmă.
Astfel, dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 303/2004 prevăd că, în cazul pensionării anticipate se aplică dispoziţiile Legii nr. 19/2000 este adevărat, cu respectarea drepturilor corelative recunoscute de legea specială, care însă nu operează cu noţiunea de stagiu de cotizare.
Identificarea stagiului de cotizare cu vechimea în muncă se face în cazul pensionării anticipate a magistraţilor, în condiţiile legii generale, Legea nr. 19/2000.
În cazul reclamantului, care a cotizat la sistemul de asigurări sociale diferite (sistemul de asigurări al avocaţilor şi sistemul public), recunoaşterea reciprocă a stagiilor nu se face în conformitate cu dispoziţiile art. 194 din Legea nr. 19/2000, în cazul pensiei anticipate, iar aceste dispoziţii trebuie coroborate cu dispoziţiile art. 49 şi 50 din aceeaşi lege.
Şi dispoziţiile art. 14 din H.G. nr. 263/2005 fac trimitere la condiţiile prevăzute de art. 50 din Legea nr. 19/20000 care trebuie îndeplinite la acordarea pensiei anticipate parţiale, ori acest articol prevede că se pot pensiona asiguraţii care au realizat stagiile complete de cotizare.
Drepturile la care face referire art. 84 din Legea nr. 303/2004 şi care trebuie respectate în cazul pensiei anticipate sunt cele la care se referă dispoziţiile art. 81 şi 83, respectiv cuantumul pensiei şi actualizarea pensiei. Este adevărat că se poate reţine încălcarea acestor dispoziţii dar prejudiciul a fost cauzat de fapta reclamantului care a solicitat eliberarea din funcţie fără a aştepta emiterea deciziei, iar acesta nu se poate prevala de propria culpă, iar între fapta pârâţilor şi prejudiciul (reprezentat de venitul de care a fost lipsit reclamantul care nu a beneficiat nici de salariu nici de pensie) nu există legătură de cauzalitate.
