Legea nr. 303/2004: art.82
Din interpretarea sistematică şi gramaticală a acestui text de lege reies extrem de clar cele două situaţii-total distincte – în care magistratul poate beneficia de de serviciu: 1) la împlinirea vârstei de 60 de ani şi cu o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţiile definite ca fiind vechime în magistratură; 2) înainte de împlinirea acestei vârste-de 60 de ani, cu condiţii unei vechimii de 25 de ani numai în funcţiile enumerate expres şi limitativ de legiuitor, respectiv: judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, la care se adaugă, prin teza finală – de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, sau jurisconsult
Deci, în cea de a doua situaţie, prin folosirea termenului „numai”, legiuitorul a înţeles să prevadă într-o reglementare restrictivă funcţiile care se impun a fi avute în vedere la calcularea celor 25 de ani vechime.
Deci, în cea de a doua situaţie, prin folosirea termenului „numai”, legiuitorul a înţeles să prevadă într-o reglementare restrictivă funcţiile care se impun a fi avute în vedere la calcularea celor 25 de ani vechime.
Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia civilă nr. 529/12 aprilie 2010.
Prin acţiunea în asigurări sociale înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr. 2320/85/2009 contestatorul B.I. a chemat-o în judecată pe intimata C.J.P. Sibiu, solicitând anularea deciziei nr.79741/08.05.2009 emisă de intimată şi obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii de pensionare prin care să fie aprobată pensia de serviciu.
În motivarea acţiunii sale contestatorul arată că decizia atacată este nelegală, deoarece întruneşte condiţiile legale pentru acordarea pensiei de serviciu, având vechimea în funcţia de judecător de cel puţin 25 de ani.
În drept invocă: art. 82 alin.(2), 83 din Legea nr. 303/2004.
Prin întâmpinarea depusă intimata C.J.P. solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că vârsta minimă pe care trebuie să o aibă un magistrat pentru pensia de serviciu este de 60 de ani, iar contestatorul avea la data depunerii cererii doar 56 de ani, 2 luni şi 12 zile.
Prin sentinţa civilă nr. 1044/10.11.2009 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 2320/85/2009 s-a respins acţiunea formulată de contestatorul B.I în contradictoriu cu intimata C.J.P
Pentru a hotărî, astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, cu referire la probele dosarului şi dispoziţiile legale incidente că, în speţă, contestatorul nu se încadrează în nici una din situaţiile prev. de art. 82 alin.1 şi 2 din Legea nr. 303/2004, deoarece nu are vârsta legală de 60 de ani, sau vechimea de cel puţin 25 de ani numai în funcţiile definite de alin.2 al art. 304/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, recurs, în termenul legal, contestatorul B.I solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, contestatorul critică sentinţa atacată ca fiind dată cu interpretarea greşită a legii, întrucât nu a fost luată în calcul întreaga perioadă de vechime a sa, conform prevederilor art. 86, raportat la prev. art. 87 alin.1 din Legea nr. 303/2004. Recurentul arată că instanţa de fond trebuia să aibă în vedere adeverinţa nr. 65041 MRU din 27.01.2009 emisă de I.P.J. Sibiu, conform căreia a avut calitatea de ofiţer de poliţie în perioada 20.08.1974-15.12.1994, precum şi punctul de vedere al C.S.M nr. 1751/1154/DRUO/2009 prin care i se recunoaşte această perioadă ca fiind vechime în magistratură.
În drept invocă: art.299 şi urm Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală intimata C.J.P. Sibiu solicită respingerea recursului ca nefondat; cu cheltuieli de judecată; arătând că vechimea în magistratură prev. de art. 86 din Legea nr. 304/2004 invocată de contestator nu are relevanţă în deschiderea dreptului la pensie de serviciu conform art. 82 alin.2 din Legea nr. 303/2004 care enumeră limitativ funcţiile ce constituie vechime în magistratură, printre acestea nefiind şi acea de ofiţer de poliţie.
În drept se invocă: Legea nr. 19/2000, Legea nr. 303/2004, art. 82, H.G. nr. 1275/2005 şi art. 299-314 Cod procedură civilă.
CURTEA, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu conform cerinţelor art. 304 indice 1 cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.1 cod procedură civilă, a reţinut următoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 82 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor: (1) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţia de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi se pot pensiona la cerere şi pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu,…….
(2) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi se pot pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani şi beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în funcţia de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi. La calcularea acestei vechimi se iau în considerare şi perioadele în care judecătorul, procurorul, magistratul-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi judecătorul, procurorul financiar şi consilierul de conturi la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult.
Din interpretarea sistematică şi gramaticală a acestui text de lege reies extrem de clar cele două situaţii-total distincte – în care magistratul poate beneficia de pensie de serviciu: 1) la împlinirea vârstei de 60 de ani şi cu o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţiile definite ca fiind vechime în magistratură; 2) înainte de împlinirea acestei vârste-de 60 de ani, cu condiţii unei vechimii de 25 de ani numai în funcţiile enumerate expres şi limitativ de legiuitor, respectiv: judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, la care se adaugă, prin teza finală – de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult .
Prin acest alineat, legiuitor a instituit ca şi excepţie, dreptul magistratului de a beneficia de pensie de serviciu chiar înaintea împlinirii vârstei legale cu singura condiţie-vechimea de 25 de ani în funcţiile enumerate-şi ca orice excepţie este de strictă interpretare şi aplicare potrivit principiului de drept exceptio est strictissimae interpretationes.
În speţă, recurentul la data depunerii cererii avea vârsta de 56 de ani şi 2 luni şi o vechime –aşa cum rezultă din adeverinţa emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba – de 13 ani şi 10 luni în funcţia de procuror şi 20 de ani şi 3 luni în funcţia de ofiţer M.I.
Deci, prima instanţă a reţinut în mod corect că reclamantul nu se încadrează în nici una dintre cele două situaţii reglementate de textul de lege, respectiv raportat la alin.(1) nu avea vârsta legală de 60 de ani ( având numai 56 de ani şi 2 luni), iar raportat la alin.(2) nu îndeplinea condiţia unei vechimi de 25 de ani numai în funcţiile prevăzute de legiuitor, printre care, într-adevăr nu se regăseşte şi funcţia invocată de recurent acea de ofiţer M.I.
Trimiterea făcută de recurent la dispoziţiile art. 86 din acelaşi act normativ care include în noţiunea de „vechime în magistratură” şi perioada în care „judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) sau magistratul-asistent a îndeplinit funcţiile de:…….ofiţer de poliţie judiciară cu studii superioare juridice………” nu are relevanţă în speţă, întrucât, aşa cum s-a reţinut mai sus, atâta vreme cât recurentul nu are îndeplinită condiţia vârstei legale-60 de ani, trebuie să facă dovada unei vechimea de cel puţin 25 de ani în funcţiile prevăzute expres de alin.2 al art. 82 din Legea nr. 303/2004. Acest text de lege nu permite, asimilarea sau completarea cu alte funcţii prev. de art. 86, nu vorbeşte de vechimea în magistratură în sensul art.86, ci dimpotrivă, aşa cum s-a reţinut mai sus, se prevede într-o enumerare expresă şi limitativă funcţii care se iau în calculul celor 25 de ani; aceasta semnificând că noi nu putem adăuga sau exclude cazuri care n-au fost adăugate sau excluse de legiuitorul.
În fine, punctul de vedere al C.S.M nr. 1751/1154/DRUO/2009, invocat de recurent, prin care i se recunoaşte perioada în care a îndeplinit funcţia de ofiţer M.I. ca fiind vechime în magistratură nu poate conduce la o altă concluzie şi nici nu reprezintă o ignorare a acestui act, deoarece această recunoaştere are efect în situaţia pensionării la împlinirea vârstei legale-60 de ani-ipoteză prev. de alin.(1) al art. 82- dar în nici un caz nu poate fi avută în vedere la calculul vechimii necesare deschiderii dreptului de pensie potrivit alin.(2) al art. 82 din Legea nr. 303/2004.
Faţă de cele ce preced, Curtea, constatând că soluţia primei instanţe reflectă o interpretare şi aplicare corectă a legii la probele dosarului; în conformitate cu art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, a respins ca nefondat, recursul cu care a fost investită de către contestator.
