Potrivit art. 82 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 modificată şi completată prin Legea nr.17/2006, judecătorii, procurorii, precum şi judecătorii financiari şi procurorii financiari care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi a României sunt pensionaţi, la cerere, înainte de împlinirea vârstei prevăzute de lege şi beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în aceste funcţii. La calcularea acestei vechimi se iau în considerare şi perioadele în care judecătorul sau procurorul a exercitat profesia de avocat, fără ca acestea să poată fi mai mari de 10 ani.
Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia nr. 523/12 mai 2008
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr.4525/97/2007, contestatoarea Z.E. a chemat în judecată pe intimata CJP Hunedoara solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa:
– să se dispună anularea deciziei nr.5960/22.10.2007, prin care s-a respins cererea de pensionare a contestatoarei înregistrată sub nr.32646/25.09.2007;
– să fie obligată intimata C.J.P. Hunedoara la emiterea unei decizii de pensionare pentru de serviciu, începând cu data de 15.09.2007, în cuantum de 80% din suma de 7353 reprezentând media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni anterioare datei pensionării, cu luarea în considerare a unei vechimi în magistratură de 25 ani,8 luni şi 14 zile.
În motivarea contestaţiei a susţinut că deţine funcţia de judecător în cadrul Tribunalului Hunedoara având o vechime totală în magistratură la data când a solicitat pensionarea – 15.09.2007 – de 25 ani, 8 luni şi 14 zile.
A mai arătat că în perioada 31.01.1991-15.09.2007 a fost judecător la Judecătoria Deva şi Tribunalul Hunedoara şi că în perioada 1.01.1982 – 31.01.1991 şi-a desfăşurat activitatea ca avocat, în cadrul Baroului Cluj şi Baroului Hunedoara.
La data de 25.09.2007 a depus la C.J.P. Hunedoara o cerere, înregistrată sub nr.32646/2007, prin care a solicitat emiterea deciziei de pensionare începând cu data de 15.09.2007, în temeiul art.82 alin.2 din Legea nr.303/2004, modificată în vigoare la 25.09.2007, cerere care a fost respinsă de intimată, prin decizia nr.5960/2007, pe considerentul că petenta nu are 25 de ani vechime în funcţia de judecător şi procuror, aşa cum prevede Legea nr.303/2004, modificată prin O.U.G. nr.100/2007.
Această decizie a intimatei C.J.P. Hunedoara a fost apreciată de către contestatoare ca fiind nefondată deoarece O.U.G. nr.100/2007, care a modificat legea cadru, a intrat în vigoare la data de 8.10.2007, data publicării în Monitorul Oficial al României, iar cererea sa de pensionare a fost înregistrată la intimată, anterior acestui moment, respectiv la data de 25.09.2007.
În consecinţă, contestatoarea a arătat că invocarea, de către intimată, a prevederilor O.U.G. nr.100/2007 în cazul contestatoarei echivalează cu o încălcare a principiului constituţionale potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.
În drept, a invocat art.15 din României, art.82 alin.2 din Legea nr.303/2004 modificată prin Legea 17/2006, în vigoare la data de 25.09.2007, şi art.87 din Legea nr.19/2000.
Prin întâmpinarea depusă, în condiţiile art.115-118 Cod procedură civilă, intimata C.J.P. Hunedoara a solicitat respingerea contestaţie ca fiind neîntemeiată deoarece la data de 22.10.2007, când intimata a emis decizia nr.5960/2007, erau în vigoare prevederile O.U.G. nr.100/2007, prevederi conform cărora contestatoarea nu era îndreptăţită la pensie de serviciu.
În consecinţă, intimata a susţinut că decizia nr.5960/2007 este legală deoarece emiterea ei s-a făcut în conformitate cu legea în vigoare la acel moment, fiind respectat principiul TEMPUS REGIT ACTUM.
Tribunalul Hunedoara, prin sentinţa civilă nr.77/LM/22.01.2008 pronunţată în dosar nr.4525/97/2007, a admis acţiunea de asigurări sociale formulată de reclamanta Z.E. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Hunedoara şi pe cale de consecinţă:
– s-a dispus anularea deciziei nr.5960/22.10.2007 şi a fost obligată pârâta să emită o decizie de stabilire a drepturilor de pensie de serviciu în favoarea reclamantei, începând cu data de 15.09.2007, conform veniturilor din adeverinţa nr.869/2007 emisă de Tribunalul Hunedoara.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, după examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, că decizia nr.5960/22.10.2007 emisă de pârâta C.J.P. Hunedoara este greşită deoarece potrivit legislaţiei în vigoare la data depunerii cererii de pensionare nr.32646/25.09.2007 (Legea nr.303/2004 modificată prin Legea nr.17/2006), reclamanta Z.E. îndeplinea condiţiile legale pentru a beneficia de pensia de serviciu.
Faptul că la data emiterii deciziei nr.5960/22.10.2007, prin care a fost soluţionată cererea de pensionare nr.32646/25.09.2006, intrase în vigoare la data de 8.10.2007, O.U.G. nr.100/2007, prin care au fost modificate şi completate unele dispoziţii din Legea nr.303/2004, nu are nici o relevanţă juridică în cauză, el neputând afecta o situaţie juridică care era deja născută şi care cădea sub incidenţa altor dispoziţii legale.
În consecinţă, acţiunea reclamantei a fost admisă ca fiind întemeiată, aşa cum a fost formulată, conform prevederilor art.82 alin.2 din Legea nr.303/2004, modificată şi completată prin Legea nr.17/2006 şi art.15 din Constituţia României.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul de 15 zile prevăzut de art.301 Cod procedură civilă, coroborat cu art.158 Cod procedură civilă, pârâta CJP Hunedoara criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând modificarea ei în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamanta Z.E.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a învederat că soluţia primi instanţe se întemeiază pe aplicarea greşită a prevederilor Legii nr.17/2006, de modificare a Legii nr.3203/2004, în vigoare la data depunerii cererii de pensionare de către reclamantă.
Cu privire la acest aspect, recurenta C.J.P. Hunedoara a învederat că decizia nr.5960/2007 a fost emisă corect în baza O.U.G. nr.100/2007, care a modificat şi completat Legea nr.303/2004 deoarece acest act normativ a intrat în vigoare la 8.10.2007 fiind deci aplicabil în cauză.
Întrucât potrivit acestui act normativ, reclamanta nu întrunea la acea dată condiţiile de vechime în magistratură cerute de art.82 alin.2 din Legea nr.303/2004 modificată prin O.U.G. nr.100/2007, instanţa de fond trebuia să respingă acţiunea reclamantei şi să menţină decizia nr.5960/22.10.2007.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, conform art.304/1 Cod procedură civilă, precum şi din oficiu, în condiţiile art.306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea a constatat că prezentul recurs este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Principiul neretroactivităţii legii statuat în art.15 alin.2 din Constituţia României şi prevăzut de art.1 Cod civil, conţine o regulă cu caracter imperativ, potrivit căreia legea nouă nu poate fi aplicată unei situaţii juridice născute sub imperiul legii vechi.
Retroactivitatea legii noi, de care se prevalează recurenta, nu poate opera în cauză, câtă vreme, prin O.U.G. nr.100/2007, legiuitorul nu a prevăzut-o în mod expres.
În consecinţă, actul normativ aplicabil în cauză reclamantei este cel în vigoare la data depunerii cererii nr.32646/2007, respectiv Legea nr.303/2004 modificată şi completată prin Legea nr.17/2006 şi nicidecum O.U.G. nr.100/2007, act normativ care a intrat în vigoare la 8.10.2007 , deci ulterior înregistrării cererii.
Potrivit art.82 alin.2 din Legea nr.303/2004 modificată şi completată prin Legea nr.17/2006, judecătorii, procurorii, precum şi judecătorii financiari şi procurorii financiari care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi a României sunt pensionaţi, la cerere, înainte de împlinirea vârstei prevăzute de lege şi beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în aceste funcţii. La calcularea acestei vechimi se iau în considerare şi perioadele în care judecătorul sau procurorul a exercitat profesia de avocat, fără ca acestea să poată fi mai mari de 10 ani.
Ori raportat la aceste prevederi legale, cererea reclamantei trebuia admisă deoarece condiţia de vechime prevăzută de lege la acel moment era îndeplinită. Din copia carnetului de muncă precum şi din adeverinţele depuse la dosar rezultă în mod clar că reclamanta avea, la data de 15.09.2007, o vechime în magistratură de 25 de ani şi 8 luni, din care 16 ani, 7 luni şi 14 zile, ca judecător la Judecătoria Deva şi Tribunalul Hunedoara şi 9 ani şi o lună, ca avocat.
În raport de cele menţionate s-a constatat că soluţia primei instanţe este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea a dispus respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâta C.J.P. Hunedoara.
