Judecătoria BOTOŞANI Sentinţă civilă nr. 58 din data de 15.01.2014
Dosar nr. xxxxx/193/2012 Majorare întreținere
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA BOTOȘANI
Ședința publică din data de xx.xx.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –
GREFIER –
SENTINȚA CIVILĂ NR. xxxx
Pe rol judecarea cauzei ce are ca obiect majorare întreținere, formulată de reclamanta C. P., în contradictoriu cu pârâtul Z. A. C..
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc la termenul din data de xx.xx.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință corespunzătoare, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
I N S T A N Ț A,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de xx.xx.2012 sub nr. xxxxx/193/2012, reclamanta C. P. a chemat în judecată pe pârâtul Z. A. C. solicitând instanței să dispună majorarea pensiei de întreținere stabilită în sarcina pârâtului și în favoarea minorului Z. S. O. de la suma de 127 lei, stabilită prin sentința civilă nr. xxx din xx.xx.2011 pronunțată de Judecătoria Botoșani la o sumă corespunzătoare actualelor venituri ale pârâtului, care muncește de mai mulți ani în Italia.
Reclamanta a menționat că prin sentința civilă nr. xxx din xx.xx.2011 din dosarul nr. xxxxx/193/2010 pârâtul a fost obligat la plata sumei de 127 lei lunar, cu titlu de pensie de întreținere reclamanta aceptând fixarea pensiei de întreținere la venitul minim pe economie din România deși pârâtul lucra de mai mulți ani în Italia.
Reclamanta a precizat că între timp nevoile minorului au crescut, cu atât mai mult cu cât minorul suferă de o afecțiune a inimii ce impune cheltuieli suplimentare și un regim de viață deosebit de cel al altor copii de vârsta lui.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 529, 530, 531 Cod Civil, art. 274 Cod procedură civilă.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus copie certificat de naștere seria NO nr. xxxxxx (f.3), copie sentință civilă nr. xxx/xx.xx.2011 pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosarul nr. xxxxx/193/2010 (f.4- 6), adeverință (f.7), copie carte de identitate reclamantă (f.8), copie carte de identitate pârât (f.11), bilet de externare (f.12).
Reclamanta a indicat în cerere reședința pârâtului din Italia și a solicitat obținerea de relații de la Direzione Provinciale di Lecce Ufficio Legale Comune Lecce, cu privire la veniturile realizate de către pârât.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunea având ca obiect obligația legală de întreținere este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform dispozițiilor art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare și nici nu s- a prezentat în instanță pentru a propune probe sau formula apărări. Pârâtul a fost citat la reședința din Italia, San Nicolo Vico Monittola nr. xx, dovada de îndeplinire a procedurii de citare întorcându- se la dosar semnată de către pârât.
La dosar s- a depus de către Direzione Provinciale di Lecce Ufficio Legale Comune Lecce Oficiul Teritorial din Gallipoli raport cu privire la situația veniturilor pârâtului (f.35-44, 56-77).
La dosar s- a depus, urmare a comisiei rogatorii efectuate în cauză, de către Tribunalul Civil din Lecce raportul Gărzii Financiare din Gallipoli cu privire la situația patrimonială a pârâtului (f.82-89, 93-94).
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
La data de xx.xx.2005 s-a născut minorul Z. S. O., având ca părinți pe Z. A. C. și Z. P., conform certificatului de naștere seria NO nr. xxxxxx, aflat în copie la dosar (f.3).
Prin sentința civilă nr. xxx din data de xx.xx.2011 pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosarul nr. xxxxx/193/2010, rămasă definitivă prin neapelare, pârâtul Z. A. C. a fost obligat să plătească în favoarea minorului Z. S. O. suma de 127 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere începând cu data de 20.10.2010 până la majoratul acestuia.
În drept, potrivit art. 483 alin. 3 coroborat cu art. 487 din Codul civil, ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori, având dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului. Una dintre aceste obligații ce incumbă în egală măsură ambilor părinți este obligația de întreținere, art. 516 alin. 1 din Codul civil, dispunând că această obligație există între rudele în linie dreaptă, text de lege ce va fi coroborat cu art. 499 alin. 1 din Codul civil, conform căruia tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. Totodată, art. 525 alin. 1 din Codul civil prevede că minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din sa, chiar dacă ar avea bunuri.
Potrivit art. 529 din Codul civil, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti. De asemenea, art. 531 alin. 1 din Codul civil prevede că instanța va putea mări sau micșora obligația de întreținere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui ce o primește.
Față de aceste dispoziții legale, instanța reține că hotărârile judecătorești date în materia pensiei de întreținere au autoritate de lucru judecat provizorie care se menține atât timp cât situația de fapt avută în vedere la pronunțarea hotărârii rămâne neschimbată.
Instanța reamintește faptul că obligația legală de întreținere a părintelui către copilul său minor reprezintă acea obligație impusă de lege în care părintele căruia nu i s-a încredințat copilul acordă acestuia mijloacele necesare traiului, inclusiv satisfacerea nevoilor spirituale respectiv mijloacele pentru educare, învățătură și pregătirea lor profesională.
De asemenea, instanța reține că potrivit art. 263 C. civ. și potrivit art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 525 și art. 533 C.civ. și cele ale art. 44 și art. 47 din Legea nr. 272/2004, instanța reține dreptul copilului de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială și de a primi o educație care să îi permită dezvoltarea aptitudinilor și a personalității.
Cu atât mai mult se impune prin însăși esența rațiunii de a fi părinte, asigurarea de către părinți a tuturor mijloacelor necesare creșterii și educării copilului în cele mai bune condiții.
În raport cu situația de fapt reținută, instanța constată că împrejurările ce au stat la baza pronunțării sentinței civile nr. xxx din data de xx.xx.2011 pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosarul nr. xxxxx/193/2010 s-au schimbat, în sensul vizat de reclamantă, atât sub aspectul nevoilor minorului cât și sub aspectul posibilităților materiale ale tatălui acestuia. Astfel, odată cu creșterea minorului Z. S. O. au crescut proporțional și necesitățile acestuia, mai ales având în vedere și starea sa de sănătate a minorului, cheltuielile mai mari fiind necesare pentru școală, cât și pentru necesitățile curente.
Din raportul trimis la dosar de către Oficiul Teritorial din Gallipoli (f. 35-44, 56-77) urmare a adresei emisă de către instanță la Direzione Provinciale di Lecce Ufficio Legale Comune Lecce, instanța constată că pârâtul este rezident în Sannicola (LE) în Vico Monittola nr. xx, iar pentru anul de impozitare 2011 a declarat venituri din munca de angajat în cuantum de 4.712,00 Euro. Potrivit aceluiași document, pârâtul este titular de TVA nr. xxxxxxxxxxx, titular al unei firme individuale cu sediul în Sannicola (LE) în Vico Monittola nr. xx.
Din raportul trimis de Tribunalul Civil din Lecce- raport efectuat de Garda Financiară din Gallipoli, urmare a efectuării comisiei rogatorii (f.82-89, 93-94), instanța constată că pârâtul este rezident în Sannicola (LE) în Vico Monittola nr. 13, fiind înregistrat în evidențele fiscale ca exercitând activitatea de ” Construcții clădiri rezidențiale și nerezidențiale”;, în activitate începând cu data de xx.xx..2012, cu cod unic de identificare xxxxxxxxxxx și sediul în Sannicola (LE) în Vico Monittola nr. xx. Potrivit aceluiași document, se menționează că nu este posibilă comunicarea veniturilor încasate în anul fiscal 2012, întrucât nu au ajuns la scadență pentru prezentarea declarației de venit. De asemenea, potrivit acestui raport, în anul 2011, pârâtul a obținut venituri din salarii și șomaj, astfel: în perioada xx.xx.2011- xx.xx.2011 a lucrat la societatea P. B., exercitând activitate hotelieră, încasând un net de 4.405,00 Euro, tot în anul 2011 a lucrat în cadrul societății S. C., exercitând activitatea de faianțar, încasând un salariu net de 2.888,00 Euro, și tot în anul 2011 a încasat un șomaj de 1.824,00 Euro, venitul total încasat în 2011 fiind de 9.117,00 Euro.
Instanța nu poate reține însă ca temei al stabilirii cuantumului pensiei faptul că venitul realizat de către pârât a fost la nivelul anului 2011 de 9.117,00 euro întrucât această sumă a fost obținută ca urmare a faptului că pârâtul a fost angajat legal la societăți la care în prezent nu mai lucrează, conform raportului emis de către Garda Financiară din Gallipoli, dar și din ajutorul de șomaj acordat.
Atât din documentele furnizate de către Direzione Provinciale di Lecce Ufficio Legale Comune Lecce, cât și de Tribunalul Civil din Lecce, rezultă faptul că pârâtul este titular al unei firme individuale cu sediul în Sannicola (LE) în Vico Monittola nr. xx în activitate din xx.xx..2012, în domeniul construcțiilor. Totodată, din aceleași rapoarte, instanța reține că nu este posibilă comunicarea veniturilor încasate în anul fiscal 2012, întrucât nu au ajuns la scadență pentru prezentarea declarației de venit.
Astfel, având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța nu- și poate forma convingerea asupra faptului dacă pârâtul deține și în prezent firma individuală în domeniul construcțiilor și nici asupra veniturilor cu caracter constant obținute de către pârât.
Din verificările realizate cu privire la legislația italiană în domeniul asigurărilor sociale, instanța constată că nu este stabilit un venit minim garantat, astfel cum prevede legislația din România, pentru a se putea stabili o pensie prin raportare la acest venit.
Potrivit informațiilor furnizate de site- urile oficiale ale autorităților italiene, venitul mediu pentru anul 2012 a fost stabilit la 19.250 de Euro și există posibilitatea ca foștii angajați să primească un ajutor de șomaj al cărui cuantum a fost stabilit la nivelul anului 2011 la cel puțin 906,80 de Euro.
Instanța reține din rapoartele depuse la dosar de instituțiile italiene, emise la data de 16.01.2013 și 11.04.2013 faptul că pârâtul este rezident în Sannicola (LE) în Vico Monittola nr. xx, fapt care presupune că acesta realizează în continuare venituri, chiar dacă nu sunt declarate la autoritățile fiscale, venituri care să îi permită să locuiască în localitatea respectivă, fapt ce naște prezumția simplă că realizează venituri suficiente pentru a- și asigura un mod de viață decent.
Aceste împrejurări, coroborate cu faptul că este de notorietate că angajații români în Italia realizează venituri în cuantum aproximativ de cel puțin 700 de euro/lună, determină instanța să considere că în dosarul de față poate fi stabilit un cuantum al pensiei de întreținere raportat la suma de 700 de euro, apreciată ca venit lunar realizat de către pârât.
O altă soluție ar însemna ca pârâtul să se eschiveze în permanență de la responsabilitatea ce îi revine în calitate de părinte, prin nedeclararea veniturilor realizate autorităților din Italia sau prin neîncheierea de contracte individuale de muncă cu angajatorii, fapt care contravine interesului superior al minorului și îl lipsește pe acesta de asigurarea unui venit constant, care ar fi existat dacă minorul ar fi locuit cu ambii părinți.
Instanța amintește faptul că potrivit art. 263 C. civ. și potrivit art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Mai mult de atât, potrivit art. 31 din Legea nr. 272/2004 ” Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor. Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său.”;
Astfel, raportat la dispozițiile art. 529 alin. 2 din Codul civil, instanța reține faptul că atunci când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii. Prin urmare, minorul Z. S. O. are dreptul la o cotă de cel mult o pătrime din veniturile obținute de către pârât, respectiv 175 de euro.
Față de cele expuse mai sus, ținând cont de vârsta minorului și apreciind că nevoile acestuia sunt ridicate, starea sa de sănătate și pregătirea școlară necesită cheltuirea unor sume mari de bani, instanța apreciază că pensia trebuie să fie stabilită la un cuantum îndreptat spre maximul prevăzut de lege, și anume, 150 de euro.
În ceea ce privește momentul de la care se datorează pensia de întreținere, aceasta este data cererii de chemare în judecată, xx.xx.2012.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 525 raportat la art. 531 alin. 1 Cod civil, instanța va admite în parte cererea reclamantei C. P., în calitate de reprezentant legal al minorului Z. S. O., și va majora pensia de întreținere stabilită în sarcina pârâtului Z. A. C. și în favoarea minorului Z. S. O., prin sentința civilă nr. xxx/xx.xx.2011 pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosarul nr. xxxxx/193/2010 de la suma de 127 Ron la suma de 150 Euro, lunar, cu începere de la data introducerii acțiunii, xx.xx.2012 și până la majoratul minorului.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate și dovedite de către reclamantă, în cuantumde 500 Ron reprezentând onorariu avocat achitat potrivit chitanței seria BT MAA nr. xx/xx/xx.xx.2012 (f.9).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea având ca obiect majorare pensie de întreținere formulată de reclamanta C. P. cu domiciliul în mun. Botoșani, X, nr. Y Sc. Z, et. T, ap. U, jud.Botoșani în contradictoriu cu pârâtul Z. A. C., cu reședința în San Nicola Vico Monittola, nr. xx CAP xxxxx, Prov. Lecce, Italia.
Majorează pensia de întreținere stabilită prin sentința civilă nr. xxx/ xx.xx.2011 pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosarul nr. xxxxx/193/2010 și obligă pârâtul la plata unei pensii de întreținere majorate de la 127 Ron la 150 Euro, lunar, în favoarea minorului Z. S. O., născut la data de xx.xx.2005, începând cu data introducerii acțiunii, xx.xx.2012 și până la majoratul minorului.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 500 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, xx.xx.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
