Legea nr. 188/1999, art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (2) şi (3)
H.G. nr. 1267/2007, art. II alin. (3)
în situaţia specială a reducerii unor posturi, H.G. nr. 1267/2007 instituie o normă de protecţie pentru managerul a cărui funcţie a fost redusă, creând beneficiul unui transfer care, în actul normativ special, O.U.G. nr. 56/2004, era prevăzut pentru altă situaţie juridică.
Faptul că măsura din art. II s-a aplicat prin două decizii succesive nu contravine O.U.G. nr. 56/2004 şi nici Legii nr. 188/1999, întrucât eliberarea din funcţie s-a dispus începând cu o anumită dată, iar decizia de transfer a fost emisă la aceeaşi dată. Aşadar,
termenul de preaviz a fost respectat, iar cariera de funcţionar a reclamantului nu a fost afectată de nicio perioadă de întrerupere.
I.C.C.J., Secţia de administrativ şi fiscal, decizia nr. 1436 din 17 martie 2009, www.scj.ro
Prin acţiunea înregistrată la data de 8 ianuarie 2008, reclamantul
D.S.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, A.N.P. şi Ministerul Justiţiei (în prezent Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti), anularea H.G. nr. 1267/2007, anularea deciziei nr. 1011 din 24 octombrie 2007 a directorului general al A.N.P. şi repunerea sa în situaţia anterioară, în sensul obligării A.N.P. la numirea sa în funcţia publică deţinută anterior emiterii acestor acte administrative, precum şi suspendarea, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a executării actelor contestate până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, la data de 23 noiembrie 2007, a fost eliberat din funcţie prin decizia nr. 1011 din 24 octombrie 2007, urmare a publicării H.G. nr. 1267/2007, care prevedea reducerea unui număr de 9 posturi din aparatul propriu al Ministerului Justiţiei şi a unui număr de 6 posturi din cadrul A.N.P.
A susţinut că H.G. nr. 1267/2007 este nelegală, fiind emisă cu încălcarca normelor referitoare la reorganizarea instituţiilor publice prevăzute de Legea nr. 188/1999, a celor privitoare la statutul special al funcţionarului public denumit manager public, respectiv O.U.G. nr. 56/2004 şi H.G. nr. 283/2005, precum şi a celor privind transparenta decizională în administraţia publică cuprinse în Legea nr. 52/2003.
Reclamantul a menţionat că, începând cu data de 16 decembrie 2005, şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Ministerului Justiţiei în funcţia de manager public, iar din 8 martie 2006 a fost detaşat şi, ulterior, transferat în interes de serviciu la A.N.P. şi că reducerea posturilor de manager public a fost nejustificată, în condiţiile în care se solicitase, mai înainte cu 6 luni, suplimentarea numărului acestor posturi.
S-a mai arătat că decizia de eliberare din funcţie este emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. II alin. (3) din H.G. nr. 1267/2007, care prevedeau în mod expres obligaţia transferului persoanelor care ocupau funcţiile desfiinţate.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a Vlll-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2346 din 17 septembrie 2008, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, întrucât, prin decizia nr. 1011 din 24 octombrie 2007, emisă de directorul general al A.N.P., au fost respectate condiţiile prevăzute de art. 99 alin. (I) lit. b) şi alin. (2) şi (3) din Legea nr. 188/1999 şi că, prin decizia nr. 1100 din 23 noiembrie 2007, reclamantul a fost transferat, fiind încadrat la Institutul Naţional de Administrare din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, în acest mod fiind respectate prevederile art. II alin. (3) din H.G. nr. 1267/2007 privind transferul managerilor publici.
Cu privire la repunerea părţilor în situaţia anterioară, instanţa a reţinut că acest lucru nu este posibil, având în vedere că, prin H.G nr. 1267/2007, postul ocupat de reclamant nu mai există.
împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul D.S.I.
Recursul nu se fondează. Invocarea nelegalităţii H.G. nr. 1267/2007 în raport cu dispoziţiile Legii nr. 52/2003 privind transparenţa deci-zională în administraţia publică este nefondată, întrucât actul normativ vizat nu se încadrează definiţiei din art. 3 lit. a) din lege: hotărârea în speţă avea ca scop reorganizarea unei autorităţi care are ca obiect administrarea penitenciarelor din România, ca urmare, nu poate fi considerat „cu aplicabilitate generală” şi nici de interes cetăţenesc, în sensul dispoziţiilor art. 1 alin. (2) lit. b) din lege. Mai mult, actul normativ în speţă nu se referă la normele substanţiale de administrare a penitenciarelor, ci la schema de organizare a acestora, vizând exclusiv managerii lor.
O.U.G. nr. 56/2004 (M. Of. nr. 590 din 1 iulie 2004) privind crearea statutului special al funcţionarului public denumit „manager public” prevede, în art. 16: „(1) Statutul de manager public se poate pierde în cazul obţinerii unor rezultate nesatisfacătoare la evaluările performanţelor profesionale individuale periodice, în cazul săvârşirii de abateri disciplinare, precum şi în condiţiile art. 84 din Legea
nr. 188/1999, republicată. (2) In cazul pierderii statutului de manager public, A.N.F.P. ia măsurile necesare pentru redistribuirea persoanelor respective pe o funcţie publică generală, în limita funcţiilor publice
vacante. (3) In cazul pierderii statutului de manager public, persoanele care au încheiat angajamentul prevăzut la art. 7 alin. (2) au obligaţia să
lucreze în administraţia publică până la expirarea duratei prevăzute în angajament”.
De asemenea, dispoziţiile art. 22 alin. (1) din ordonanţă prevăd că ea se completează cu cele ale Legii nr. 188/1999.
H.G. nr. 1267/2007 (M. Of. nr. 718 din 23 octombrie 2007) prevede, în art. II alin. (3): „Persoanelor care ocupă posturile reduse potrivit art. (1) şi (2) li se aplică dispoziţiile cuprinse în O.U.G. nr. 56/2004 privind crcarea statutului special al funcţionarului public denumit manager public, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 452/2004, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la transferul managerilor publici în cadrul altor autorităţi sau instituţii publice”.
Textul la care trimite cel de mai sus este art. 15: „(1) Managerii publici au obligaţia să fi desfaşurat activitate în cadrul a cel puţin două autorităţi sau instituţii publice ca o condiţie necesară pentru a participa la concursul organizat pentru accederea în categoria înalţilor funcţio-
nari publici. (2) In vederea îndeplinirii acestei obligaţii, managerii publici pot solicita A.N.F.P. transferul în cadrul altei autorităţi sau instituţii publice, pe o funcţie publică de manager public echivalentă. (3) Comisia poate solicita, de asemenea, transferul în cadrul altei autorităţi sau instituţii publice, pe o funcţie publică de manager public echivalentă, în condiţiile legii”.
Aşadar, în situaţia specială a reducerii unor posturi, H.G. nr. 1267/2007 instituie o normă de protecţie pentru managerul a cărui funcţie a fost redusă, creând beneficiul unui transfer care, în actul normativ special, O.U.G. nr. 56/2004, era prevăzut pentru altă situaţie juridică.
In speţă, prin decizia atacată s-a dispus eliberarea din funcţia de manager public deţinută, dar redusă conform art. II alin. (2) şi, ulterior, prin altă decizie, transferul conform art. II alin. (3).
Situaţia de fapt, că măsura din art. II s-a aplicat prin două decizii succesive, nu contravine O.U.G. nr. 56/2004 şi nici Legii nr. 188/1999, întrucât prin decizia nr. 1011/2007 eliberarea din funcţie s-a dispus începând cu 23 noiembrie 2007, iar decizia de transfer nr. 1100/2007 a fost emisă chiar la 23 noiembrie 2007. Aşadar, termenul de preaviz din prima decizie a fost respectat, iar cariera de funcţionar a reclamantului nu a fost afectată de nicio perioadă de întrerupere.
