C. muncii, art. 41 alin. (3), art. 48 Legea nr. 76/2002, art. 5 pct. II
Pentru individualizarea felului muncii, principalul criteriu îl constituie funcţia sau meseria, care constă în totalitatea atribu-ţiilor, sarcinilor sau lucrărilor care trebuie aduse la îndeplinire pe baza unei anumite calificări profesionale. Prin urmare, ocupaţia este cea care constituie felul muncii şi constă în specialitatea, respectiv calificarea exercitată efectiv la locul de muncă. Ea se deosebeşte de profesie, care reprezintă specialitatea, respectiv calificarea obţinută prin studiu.
Locul muncii determinat este sinonim cu noţiunea de post, care presupune adaptarea funcţiei la particularităţile fiecărui loc de muncă şi la caracteristicile titularului ce îl ocupă, potrivit cerinţelor de pregătire teoretică şi practică, competenţă, responsabilităţi, atribuţii şi sarcini precise.
Decizia unilaterală a angajatorului, prin care se modifică locul şi felul muncii fără consimţământul salariatului, ca măsură de protecţie a acestuia, trebuie să cuprindă următoarele menţiuni obligatorii: perioada pentru care decizia produce efecte juridice, chiar prin indicarea unui termen incert, ca, de exemplu, vindecarea sau ameliorarea bolilor de care suferă angajatul în cauză, problemele de sănătate ale salariatului şi recomandările formulate de medicul de medicină a muncii, ce au fost avute în vedere la emiterea unei astfel de decizii, pentru a fi posibilă verificarea legalităţii acesteia de către instanţa de judecată.
C.A. Timişoara, Secţia civilă, complet specializat de litigii de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 2634 din 5 decembrie 2006, portal.just.ro
Prin sentinţa civilă nr. 2466/PI din 28 septembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Timiş, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta L.G.N. împotriva pârâtei instituţie de învăţământ superior şi s-a dispus anularea deciziei nr. 201/112/C din 31 mai 2006, emisă de pârâtă, precum şi a tuturor măsurilor dispuse prin aceasta.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că decizia contestată a fost emisă cu nerespectarea dispoziţiilor art. 41 alin. (3) şi art. 48 C. muncii, întrucât, prin actul său unilateral, intimata
a schimbat locul muncii, felul muncii şi condiţiilc de muncă, în scopul evitării expunerii reclamantei la un eventual câmp electromagnetic, fară a reîncadra reclamanta pe un post corespunzător pregătirii şi calificării acesteia.
Pârâta a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 2466/PI din 28 septembrie 2006 a Tribunalului Timiş, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii.
Examinând recursul, curtea a apreciat că este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: prin decizia nr. 201/112/C din 31 mai 2006, pârâta a dispus ca, începând cu data de 15 mai 2006, să se modifice temporar locul şi felul muncii reclamantei, încadrată în funcţia de bibliotecar (M) I la Biblioteca Centrală a instituţiei pârâte, urmând să fie încadrată tehnician I la Departamentul de Mecatronică, Catedra G.D.D.T., cu acelaşi salariu şi aceleaşi sporuri. Această decizie a fost emisă în temeiul art. 48 C. muncii, ca urmare a „problemelor de sănătate invocate în repetare rânduri de doamna L.G.N., confirmate, cel puţin parte din ele, de către Cabinetul de Medicină a Muncii al Universităţii „Politehnica” din Timişoara, precum şi recomandările acestuia”.
Conform art. 48 C. muncii, în situaţii excepţionale, angajatorul poate modifica temporar locul şi felul muncii fară consimţământul salariatului. O astfel de situaţie este cea care vizează protecţia salariatului.
Pentru individualizarea felului muncii, principalul criteriu îl constituie funcţia sau meseria, carc constă în totalitatea atribuţiilor, sarcinilor sau lucrărilor care trebuie să fie aduse la îndeplinire pc baza unei anumite calificări profesionale. Prin urmare, ocupaţia este cea carc constituie felul muncii şi constă în specialitatea, respectiv calificarea exercitată efectiv la locul de muncă. Ea se deosebeşte de profesie, care reprezintă specialitatea, respectiv calificarea obţinută prin studiu.
Articolul 5 pct. II din Legea nr. 76/2002 defineşte locul de muncă drept „cadrul în care se desfaşoară o activitate din care se obţine un şi în care se materializează raporturile juridice de muncă sau raporturile juridice de serviciu”. Locul muncii determinat este sinonim cu noţiunea de post, care presupune adaptarea funcţiei la particularităţile fiecărui loc de muncă şi la caracteristicile titularului ce îl ocupă, potrivit cerinţelor de pregătire teoretică şi practică, competenţă, responsabilităţi, atribuţii şi sarcini precise.
Având în vedere cele arătate mai sus, curtea a apreciat că prin decizia contestată au fost modificate unilateral atât felul muncii, cât şi locul muncii reclamantei, întrucât s-au modificat funcţia exercitată de
reclamantă şi locul concret de purtare a muncii, astfel cum sunt ele menţionate în contractul individual de muncă.
In cuprinsul deciziei contestate nu se menţionează durata pentru care operează modificarea felului şi locului muncii reclamantei, chiar prin indicarea unui termen incert, ca, de exemplu, vindecarea sau ameliorarea bolilor de care suferă reclamanta, iar termenul „temporar” utilizat de angajator este prea general pentru a corespunde cerinţelor art. 48 C. muncii.
Pe de altă parte, în decizie nu se precizează problemele de sănătate invocate de reclamantă în faţa angajatorului şi confirmate de către Cabinetul de Medicină a Muncii a Universităţii „Politehnica” Timişoara şi nici recomandările acestui cabinet, care să justifice măsura luată şi, pe cale de consecinţă, aplicarea prevederilor art. 48 C. muncii privitoare la modificarea temporară a locului şi felului muncii fară consimţământul salariatului, ca măsură de protecţie a acestuia.
Din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta a sesizat angajatorul, în perioada în care lucra la Sala I a Bibliotecii instituţiei pârâte, că expunerea sa la radiaţiile electromagnetice ale porţii antifurt, instalată în această sală, îi afectează starea de sănătate, motiv
pentru care se impune schimbarea locului său de muncă. In acest sens, a invocat concluziile şi recomandările medicilor, menţionate în actele medicale depuse la dosar, înscrisuri din care nu rezultă însă că reclamanta s-ar supune vreunui risc prin exercitarea funcţiei de bibliotecar.
In urma acestei sesizări, pârâta a dispus schimbarea locului de muncă al reclamantei din sala 1 în sala 16 a Bibliotecii Centrale a instituţiei pârâte, iar reclamanta nu a mai sesizat angajatorul că are probleme de sănătate la noul loc de muncă. Prin urmare, actcle medicale depuse la dosar nu pot justifica emiterea deciziei contestate prin acţiunea pendinte.
