Reclamanţii, având calitatea de funcţionari publici, au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, sporul constând în suplimentul postului, respectiv suplimentul corespunzător treptei de salarizare, aşa cum rezultă din prev. art. 31 alin. 1 lit. C şi d din Legea nr. 188/1999.
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr.7512/86 din 19.12.2007, reclamantul Sindicatul Salariaţilor din Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Suceava în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Suceava a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază si suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art. 31 alin.(1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, calculate şi plătite începând cu data pronunţării hotărârii şi în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu; suplimentul postului in procent de 25% din salariul de bază şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, retroactiv, respectiv din data de 01.01.2004 până la data pronunţării hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului, până la data efectuării plăţii efective, pentru fiecare dintre persoanele nominalizate;
In motivare reclamantul a arătat că suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art. 31 alin.1 lit. c şi d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, care prevede că Pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din:a)salariul de bază;b)sporul pentru vechime in muncă;c)suplimentul postului;d)suplimentul corespunzător treptei de salarizare”.
A mai învederat instanţei faptul că până la republicarea din anul 2007 a Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art. 29 alin.1 lit. c şi d din lege.
Relevant este faptul că potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006 prevederile art. 29 alin.1 lit. c şi d din Legea nr. 188/1999 au reintrat in vigoare la data de 01.01.2007.
Prin urmare, solicită a se constata că, deşi aceste drepturi solicitate de reclamanţi trebuia să le fi fost acordate de drept, cel târziu începând cu data de 01 ianuarie 2007, în mod abuziv, încălcând prevederile legale, angajatorul Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Suceava, refuză acordarea acestora lună de lună.
Referitor la solicitarea de acordare a acestor drepturi retroactiv, solicită a se constata că potrivit art. 29 alin.1 devenit art. 31 alin.1 din Legea nr. 188/1999, republicată, reclamanţii au dreptul la suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 01.01.2004 pană la data de 01.01.2007.
Această prevedere legală, respectiv art. 29 alin.1 devenit art. 31 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a fost suspendată pană la data de 31 decembrie 2006, prin art. 44 din O.U.G. nr. 92/2004.
In acest sens, solicită a se constata că norma legală de suspendare, mai sus menţionată, contravine disp. art. 41 si art. 53 din României care prevede că Exerciţiul unor drepturi sau unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea instrucţiei penale, prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară intr-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată in mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii”.
In drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.31 alin.1 lit. c şi d şi art.109 din Legea nr.188/1999 republicată, art.38 şi 39 din Legea nr.53/2003.
In dovedire au depus la dosar extras din art. XIII din Legea nr.251/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, art.29 din Legea nr.188/1999, art.31 din Legea nr.188/1999 republicată şi art.44 din OUG nr.92/2004, precum şi practică judiciară.
Pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Suceava, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii, arătând că reclamanţii, în calitate de funcţionari publici, au beneficiat de toate drepturile cuvenite în materia funcţiei publice şi funcţionarilor publici, respectiv de salariu de bază, sporul pentru vechimea în muncă, prime şi alte drepturi salariale, precum şi de concedii de odihnă, astfel cum au fost prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare.
A mai arătat că prin dispoziţiile din Legea bugetului de stat pe anul 2007 nr.486/2006 şi Legea nr.487/2006 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2007 nu se prevăd sume pentru acordarea sporurilor solicitate de reclamanţi.
Prin sentinţa nr. 155/2008, Tribunalul a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să acorde membrilor sindicatului suplimentul postului în spor de 25% din salariul de bază şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada 10.12.2004 – 7.02.2008. A respins cererea de acordare a drepturilor pentru viitor.
În motivarea soluţiei, prima instanţă a reţinut următoarele:
Reclamanţii, membrii de sindicat, sunt salariaţii pârâtei Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Suceava.
Potrivit art.40 alin.2 lit. c din Codul Muncii, obligaţia de a acorda salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.
In acest context reclamanţii, având calitatea de funcţionari publici, sunt salarizaţi în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 şi au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare, aşa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit. c şi d din actul normativ citat.
Reclamanţii, aşa cum recunoaşte pârâta, nu au primit până în prezent, de la apariţia actului normativ sporurile respective şi acest drept tinde să fie lipsit de conţinut, iar pentru această îngrădire pârâta nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică.
Mai mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva raţiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.1 din Protocolul adiţional 1 la Convenţia pentru Apărarea dreptului şi a Libertăţilor Fundamentale: orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului”.
Astfel, dreptul reclamanţilor la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt un drept de creanţă şi, prin urmare, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adiţional 1 la Convenţia menţionată.
În ce priveşte acordarea drepturilor pentru viitor a reţinut că creanţa nu îndeplineşte cumulativ cele 3 condiţii de a fi certă, lichidă şi exigibilă, nefiind născută şi putând fi influenţată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părţi.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat recurs ambele părţi.
În motivarea cererii pârâtul recurent a arătat că prin dispoziţiile din Legea bugetului de stat pe anul 2007 nr. 486/2006 şi Legea nr. 487/2006 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2007 nu se prevăd sume pentru acordarea sporurilor solicitate de reclamanţi, că Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Suceava în calitate de subiect de drept investit cu atribuţii de autoritate publică, avea obligaţia legală de a respecta dispoziţiile actelor normative această instituţie neavând facultatea de a exercita sau nu drepturi care decurg din calitatea sa şi implicit, de a-şi îndeplini sau nu obligaţiile care îi incumbă din această calitate.
Reclamantul recurent a arătat că atâta vreme cât normele legale ce prevăd acordarea sporurilor sunt în vigoare, nu se justifică neacordarea acestora şi pentru viitor.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat că recursurile nu sunt întemeiate.
Recursul pârâtului a fost apreciat neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Împrejurarea că în buget nu au fost prevăzute sumele de bani pentru acordarea sporurilor solicitate nu constituie un temei pentru respingerea acţiunii reclamanţilor întrucât aceasta reprezintă doar o chestiune de a drepturilor reclamanţilor. În plus, în viitor, pot fi prevăzute sume în buget pentru acordarea drepturilor pretinse retroactiv.
Suspendarea drepturilor pretinse nu a afectat însăşi substanţa drepturilor respective. Prin suspendarea aplicării normei de drept s-a ajuns la situaţia unei adevărate îngrădiri a dreptului câştigat şi înlăturarea lui fără o justificare rezonabilă şi cu încălcarea art.53 din Constituţia României şi art. 1 din Protocolul adiţional 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului.
Nici recursul formulat de reclamant nu este întemeiat.
Nu este posibilă acordarea sporurilor solicitate pentru viitor întrucât dreptul constând în aceste sporuri nu este născut şi actual.
Nu se poate pretinde acordarea unui spor cu valoare de drept salarial în condiţiile în care nu a fost încă prestată de către angajat munca ce justifică acordarea salariului.
Potrivit art. 155 din Codul Muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile precum şi alte adaosuri.
Art. 154 al aceluiaşi act normativ stipulează că salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat şi că pentru munca prestată fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Cum nu se poate dispune plata pentru viitor a salariului întrucât nu a fost prestată munca, nu se poate dispune nici plata sporului întrucât acesta este o componentă a salariului.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, recursurile au fost respinse ca nefondate.
