încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului
C. muncii, art. 10, art. 61 lit. e), art. 78 Legea nr. 95/1996, art. 385 alin. (2)1)
în cazul medicilor care îndeplinesc condiţiile enunţate de textul art. 385 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, contractele individuale de muncă nu pot înceta din iniţiativa angajatorului la împlinirea condiţiilor de vârstă standard stabilite prin Legea nr. 19/2000, întrucât activitatea medicală este de esenţa muncii prestate de această categorie de medici în cadrul spitalelor.
Continuarea activitătii medicale nu este condiţionată de un
eventual acord al unităţii sanitare publice angajatoare.
în consecinţă, dacă medicii din unităţile sanitare publice aflaţi în una din ipotezele enunţate la art. 385 alin. (2) pot continua, la cerere, activitatea medicală până la împlinirea vârstei de 70 de ani, iar activitatea medicală reprezintă însăşi prestată în baza contractului individual de muncă, atunci contractul indivi-
dual de muncă nu poate înceta intempestiv din iniţiativa angajatorului înainte de împlinirea de către salariat a vârstei de 70 de ani.
Trib. Dolj, sentinţa civilă din 13 iulie 2007, portal.just.ro
Contcstatorul G.A. a formulat contcstaţic împotriva decizici din 29 martie 2007, emisă de intimatul Spitalul Clinic Judeţean de Urgentă C., solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să dispună nulitatea absolută a decizici menţionate, repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei şi angajarea sa pe postul avut anterior, cu obligarea intimatei la plata despăgubirilor băneşti, indexate şi reactualizate, cuvenite de la l aprilie 2007 până la reintegrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul, analizând contestaţia, a admis-o, pentru următoarele considerente: contestatorul are calitatea de salariat al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă C., ocupând funcţia de medic primar chirurg în cadrul Clinicii de urologie. Conform diplomei, contestatorul a obţinut titlul ştiinţific de doctor în medicină la data de 12 iunie 1974. Prin decizia nr. 509 din 29 martie 2007, intimatul a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, în temeiul dispoziţiilor art. 61 lit. e) C. muncii. In preambulul deciziei contestate, intimatul a menţionat faptul că cererile medicilor care îndeplinesc condiţiile de pensionare şi prin care au solicitat continuarea activităţii nu au fost aprobate de către Comitetul Director, întrucât bugetul insuficient impune reducerea cheltuielilor cu salariile care reprezintă cota majoritară din buget.
Potrivit art. 61 lit. e) C. muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în cazul în care salariatul îndeplineşte condiţiile de vârstă standard şi stagiul de cotizarc şi nu a solicitat pensionarea în condiţiile legii. Cu toate acestea, potrivit art. 385 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, „în unităţile sanitare publice, medicii membri titulari sau membri corespondenţi ai Academiei Române şi ai Academiei de Ştiinţe Mcdicalc, profesorii universitari şi cercetătorii ştiinţifici gradul I, doctorii în ştiinţe medicale, care desfăşoară activităţi medicale, pot continua, la cerere, activitatea medicală până la împlinirea vârstei de 70 de ani”. Rcdactarea textului este clară, continuarea activităţii medicale nefiind condiţionată de un eventual acord al unităţii sanitare publice angajatoare, astfel cum în mod greşit susţine intimatul.
In cazul modicilor carc îndeplinesc condiţiile enunţate de textul art. 385 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, contractele individuale de muncă nu pot înceta din iniţiativa angajatorului la împlinirea condi
ţiilor de vârstă standard stabilite prin Legea nr. 19/2000, întrucât activitatea medicală este de esenţa muncii prestate de această categorie de mediei în cadrul spitalelor. In consecinţă, dacă medicii din unităţile sanitare publice aflaţi în una dintre ipotezele enunţate la art. 385 alin. (2) pot continua, la cerere, activitatea medicală până la împlinirea vârstei de 70 de ani, iar activitatea medicală reprezintă însăşi munca prestată în baza contractului individual de muncă, atunci contractul individual de muncă nu poate înceta intempestiv din iniţiativa angajatorului înainte de împlinirea de către salariat a vârstei de 70 de ani.
Textul sus-menţionat reprezintă o normă specială faţă de dispoziţiile art. 385 alin. (1), potrivit căruia „medicii se pensionează la vârsta prevăzută de lege”, această interpretare rezultând atât din redactarca, cât şi din topografia acestui text. Dobândind titlul ştiinţific de doctor în medicină, contestatorul îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 385 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, astfel încât decizia intimatului de încetare a contractului individual de muncă al contestatorului în temeiul art. 61 lit. e) C. muncii este nelegală şi a fost anulată.
Sunt aplicabile în cauză dispoziţiile art. 78 C. muncii, potrivit cărora, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi bcneficiat salariatul. La solicitarea salariatului, instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere.
Soluţia pronunţă a fost aceea de anulare a deciziei nr. 509 din 29 martie 2007, emisă de intimat, cu consecinţcle prevăzute de art 78 C. muncii – reintegrarea contestatorului pe postul ocupat anterior concedierii şi obligarea intimatului să achite contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul începând cu data de 1 aprilie 2007 până la reintegrare.
