Legea nr. 76/2008
Legea nr. 76/2008 nu face distincţie după modul în care se încheie contractul individual de muncă şi temeiul legal care stă la baza acestuia, singurele condiţii fiind acelea de a se încheia un contract de muncă în perioada în care titularul beneficiază de indemnizaţia de şomaj într-o altă localitate şi, ca urmare îşi schimbă domiciliul.
Decizia nr. 502 din 11 iunie 2010
Prin sentinţa civilă nr. 463 din 12.03.2010 Tribunalul Iaşi a admis în parte contestaţia, dispunând anularea deciziilor nr. 1113/18.12.2008 şi nr. 20/28.01.2009 emise dc intimată; a obligat-o pc intimată să acorde contestatoarei prima de instalare prevăzută de art. 75 din Legea nr. 76/2008, aferentă angajării sale la 01.01.2008 la spitalul clinic, reactualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că reclamanta, după absolvirea facultăţii de medicină şi farmacie, a solicitat agenţiei înscricrea în evidenţele instituţiei ca persoană aflată în căutarea unui loc de muncă. Ca urmare a încheierii unui contract individual de muncă, în urma admiterii la rezidenţiat, în ianuarie 2008 i-a încetat indemnizaţia de şomaj acordată în temeiul art. 44 din Legea nr. 76/2002.
Domiciliul stabil al reclamantei era în Bacău, iar pregătirea în rezidenţiat se desfaşoară în centrul universitar Iaşi şi, ca urmare, şi-a schimbat domiciliul în municipiul Iaşi. A solicitat agenţiei din Bacău să îi acorde din bugetul asigurărilor pentru şomaj o primă de instalare în municipiul Iaşi, egală cu de şapte ori valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare la data instalării, aşa cum în mod clar prevăd dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 76/2002,cerere ce i-a fost respinsă prin Decizia nr. 1113/18.12.2008 şi Decizia nr. 20/28.01.2009, agenţia pentru ocuparea forţei dc muncă refuzând acordarea primei de instalare prevăzută de art. 75 din Legea nr. 76/2000 pe considerentul că schimbarea domiciliului nu reprezintă o consecinţă a angajării în muncă, ci a admiterii într-o formă de învăţământ post universitar, respectiv rezidenţiatul.
Instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din O.G. nr. 12/2008 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului medicii, medicii dentişti şi farmaciştii confirmaţi în rezidenţiat ca urmare a concursului organizat pentru forma dc rezidenţiat pe locuri încheie un contract individual de muncă pe perioada determinată, egală cu durata rezidenţiatului, cu unitatea sanitară la care au fost repartizate locurile pentru rezidenţiat. Conform acestei reglementări legale, reclamanta a încheiat un contract individual de muncă pentru o perioadă determinată de 60 de luni, între 01.01.2008 – 01.01.2013, cu spitalul clinic din Iaşi. Rezidenţiatul reprezenta atât o formă specifică de învăţământ postuniversitar şi, în temeiul acesteia, conform reglementărilor legale în materie, s-a încheiat şi un contract individual de muncă.
Conform dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 76/2002 persoanele carc în perioada în care beneficiază de indemnizaţia de şomaj se încadrează, potrivit legii, într-o altă localitate şi îşi schimbă domiciliul, primesc o primă dc instalare acordată din bugetul asigurărilor sociale pentru şomaj. Legea nu face distincţie după modul în care se încheie contractul individual de muncă şi temeiul legal care stă la baza acestuia, singurele condiţii fiind acclea dc a se încheia un contract de muncă în perioada în
care beneficiază de indemnizaţia de şomaj într-o altă localitate şi, ca urmare, îşi schimbă domiciliul. în speţă contestatoarea a îndeplinit aceste condiţii impuse dc lege, ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, excepţia fiind de strictă interpretare (excepţia est strictissimae interpretationis).
Recursul declarat împotriva acestei sentinţe de pârâta agenţia pentru ocuparea forţei de muncă, a fost respins de către instanţa de control judiciar, care a constatat că intimata a fost beneficiara unei indemnizaţii de şomaj, acordate în temeiul art. 44 din Legea nr. 76/2002, după absolvirea facultăţii de medicină şi farmacie.
Ca urmare a încheierii unui contract individual de muncă, în urma admiterii la rezidenţiat, în ianuarie 2008 i-a încetat indemnizaţia de şomaj. Intimata a solicitat recurentei să-i acorde beneficiul prevăzut de art. 75 din Legea nr. 76/2002, şi anume prima de instalare de schimbarea de domiciliu determinată dc angajarea.
Curtea a notat că dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 76/2002 acordă acest beneficiu, din bugetul asigurărilor sociale pentru şomaj, persoanelor care în perioada în care primesc indemnizaţia de şomaj se încadrează, potrivit legii, într-o altă localitate şi îşi schimbă domiciliul. Aceste dispoziţii au fost interpretate şi aplicate corect de instanţa de fond. Intr-adevăr, legea nu face distincţie după modul în care se încheie contractul individual de muncă şi temeiul legal care stă la baza acestuia, singurele condiţii fiind acelea de a se încheia un contract de muncă în perioada în care beneficiază de indemnizaţia de şomaj într-o altă localitate şi, ca urmare îşi schimbă domiciliul, intimata încadrându-se întru totul în aceste cerinţe.
Curtea a observat că scopul Legii nr. 76/2002, de încurajare a şomerilor în căutarea unui loc de muncă, chiar şi în alte localităţi decât cea de domiciliu, a fost atins.
Pentru aceste considerente, curtea de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., a respins recursul şi a menţinut ca legală şi temeinică sentinţa recurată.
