Dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 reglementează diminuarea de 25% nu numai a cuantumului brut al indemnizaţiei lunare de încadrare, ci şi al altor indemnizaţii şi drepturi salariale, în conformitate cu prevederile Legii cadru nr. 330/2009.
Astfel, în anexa II/1.4 la secţiunea Sporuri şi alte drepturi ale personalului didactic din învăţământ – pct. 14 este stabilit şi dreptul la concediul de odihnă, printre drepturile cărora le sunt corespunzătoare obligaţii ce afectează sistemul de salarizare a personalului din sectorul bugetar, cu concluzia aplicării Legii nr. 118/2010 şi în cazul acestor indemnizaţii.
Potrivit dispoziţiilor pct. 21-23 din anexa 1 a Ordinului Ministrului Educaţiei nr. 3251/1998, indemnizaţia pentru concediul de odihnă, în cazul cadrelor didactice, se calculează în raport de numărul zilelor de concediu înmulţite cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime şi, după caz, a indemnizaţiei pentru funcţia de conducere luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu.
În consecinţă, criteriul esenţial avut în vedere constă în drepturile corespunzătoare lunii calendaristice în care se efectuează zilele de concediu. Drept urmare, stabilirea obligaţiei angajatorului de plată anticipată a indemnizaţiei pentru concediul de odihnă, potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (5) din H.G. nr. 250/1992, ale art. 145 C.muncii , nu afectează existenţa şi întinderea acestuia, ci reprezintă concretizarea executării obligaţiei corespunzătoare dreptului la indemnizaţie în conformitate cu dispoziţia în favoarea creditorului obligaţiei, dispoziţie referitoare la termenul de executare.
Secţia civilă, minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 1094 din 11 iulie 2011
Prin sentința civilă nr. 456/15.03.2011 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul 8980/110/2010 a fost respinsă excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Local Bacău, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții T.M., H.M. prin reprezentantul Sindicatul Liber din învățământul Județului Bacău în contradictoriu cu pârâții Grădinița cu Program Normal S.H., Consiliul Local Bacău și Municipiul Bacău, fiind obligată pârâta Grădinița cu Program Normal S.H. să calculeze și să plătească reclamanților indemnizația de concediu de odihnă în cuantum nediminuat cu 25% pentru perioada de concediu efectuată până la data de 2.07.2011 inclusiv. Prin aceeași hotărâre au fost obligați pârâții Consiliul Local Bacău și Municipiul Bacău să asigure finanțarea plății sumelor susmenționate.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză instanța a reținut că pârâtul Consiliul local este autoritatea deliberativă a unității administrativ – teritoriale, aceasta din urmă având atât personalitate juridică, cât și patrimoniu propriu. Prin urmare Consiliul local al municipiului Bacău a fost chemat în judecată tocmai în considerarea calității acestuia de organ deliberativ al unității administrativ teritoriale, deci, în reprezentarea unității administrativ – teritoriale, aspect ce reiese, în mod neîndoielnic, din modul de formulare a cererii introductive de instanță. Potrivit dispozițiilor art. 16 din H.G. nr. 2192/2004 se prevede că „finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ – teritoriale, în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii”. Or, reclamanții, urmăresc obținerea unor surse financiare de la bugetul local. Pe de altă parte, Consiliul local, potrivit art. 36 alin. (4) din Legea nr. 215/2001, este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar. Aceste atribuții au fost avute în vedere de către reclamanți pentru a solicita, în contradictoriu cu acest pârât, admiterea acțiunii. Un argument în plus în acest sens îl reprezintă împrejurarea că, s-a precizat în acțiune că acest pârât este reprezentant prin primar, fiind deci evident că, reclamanții au privit consiliul local ca pe organ deliberativ al unității administrativ teritoriale, înțelegând să nominalizeze în acțiune cele două autorități (cea deliberativă și cea executivă), care conturează voința unei persoane juridice.
Pentru argumentele mai sus expuse, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul local Bacău.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că acțiunea de față este întemeiată în parte, pentru următoarele considerente:
în baza prevederilor Legii nr. 118/2010, cuantumul brut al salariilor/soldelor/ indemnizațiilor lunare de încadrare, indemnizații și alte drepturi salariale, stabilite conform Legii nr. 330/2009 și ale O.U.G. nr. 1/2010, se diminuează cu 25%. Personalul din sectorul bugetar beneficiază de indemnizație pentru concediu de odihnă, stabilită în baza prevederilor H.G. nr. 250/1992.
Astfel, potrivit art. 7 din H.G. nr. 250/1992, pe durata concediului de odihnă, salariații au dreptul la o indemnizație calculată în raport cu numărul de zile de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de bază și sporurile de care beneficiază conform legii, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu de odihnă.
H.G. nr. 250/1992 este actul normativ aplicabil personalului angajat din instituțiile publice, deci și personalului din învățământ, iar indemnizația pentru concediu de odihnă se raportează la salariul de bază aferent lunii în care se efectuează concediul de odihnă, calculată ca medie zilnică.
în același sens, conform prevederilor pct. 21, 22 și 23 din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, date în aplicarea art. 103 din Legea nr. 128/1997 și a H.G. nr. 250/1992, aprobate cu Ordinul Ministrului Educației nr. 3251/1998:
„21. Pe durata concediului de odihnă, cadrele didactice au dreptul la o indemnizație, calculată în raport cu numărul zilelor de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime și, după caz, a indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu; în cazul în care concediul de odihnă se efectuează în cursul a două luni consecutive, media veniturilor se calculează distinct pentru fiecare lună în parte.
22. Media zilnică a veniturilor se stabilește în raport cu numărul zilelor lucrătoare din fiecare lună în care se efectuează zilele de concediu de odihnă.
23. în calculul indemnizației concediului de odihnă acordat personalului didactic se iau în considerare și sporurile care fac parte din salariul de bază, conform Legii nr. 128/1997.”
De altfel, și Legea nr. 53/2003 precizează că indemnizația de concediu de odihnă nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, prevăzute în contractul individual de muncă.
Cum prin Legea nr. 118/2010 se stabilește reducerea cu 25% a tuturor cheltuielilor aferente drepturilor de natură salarială, rezultă că se reduc cu 25% indemnizațiile de concediu de odihnă efectuat după data intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010.
Legea nr. 118/2010, prevede diminuarea cu 25% a drepturilor de natură salarială, inclusiv indemnizația de concediu de odihnă ce se cuvine pentru perioada în cauză, în speță indemnizații ce se cuvin pentru lunile de concediu (iulie și august).
în aceste condiții, chiar dacă angajatorul este obligat să acorde indemnizația de concediu cu 5 zile înainte de data începerii concediului, nu înseamnă că salariatul ar avea dreptul la o indemnizație integrală fără a aplica dispozițiile Legii nr. 118/2010.
Trebuie avut în vedere că, în conformitate cu prevederile art. 103 din Legea nr. 128/1997 și ale Normelor metodologice în cauză, personalul didactic poate beneficia de concediu de odihnă în oricare din vacanțele școlare și nu numai în vacanța de vară.
Pentru argumentele mai sus expuse, în temeiul art. 281-289 C.muncii, art. 1 din Legea nr. 118/2010 și O.U.G. nr. 1/2010, instanța a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta unitatea școlară să calculeze și să plătească îndemnizația de concediu de odihnă, în cuantum nediminuat cu 25%, pentru perioada de concediu efectuat până la data de 2.07.2010, inclusiv, obligând pârâții Consiliul local și Unitatea administrativ teritorială la asigurarea finanțării plății sumelor mai sus menționare.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal, reclamanții prin reprezentantul Sindicatul Liber din învățământul Județului Bacău, scutit de plata taxei de timbru conform art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997.
în motivarea recursului, reclamanții, prin reprezentant, au susținut că dispozițiile art. 1 din Legea nr. 118/2010 nu sunt aplicabile în cazul indemnizațiilor pentru concediu de odihnă, fiind un drept de natură salarială acordat anual, în timp ce textul de lege menționat face trimitere la orice fel de indemnizație lunară și de încadrare. Pe de altă parte, s-a susținut că instanța de fond trebuia să rețină că dreptul reclamanților de a obține plata indemnizației de concediu s-a născut cu cel puțin 5 zile anterior plecării în concediu, conform H.G. nr. 250/1992, iar întârzierea plății din cauza lipsei de fonduri nu justifică aplicarea dispozițiilor Legii nr. 118/2010.
Intimații, legal citați, nu au fost prezenți sau reprezentați în fața instanței și nu au formulat cereri în cauză.
Examinând recursul formulat pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041 C.proc.civ., instanța l-a apreciat ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Cu privire la fondul cauzei instanța a constatat că dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 reglementează diminuarea de 25% nu numai a cuantumului brut al indemnizației lunare de încadrare, ci și al altor indemnizații și drepturi salariale, în conformitate cu prevederile Legii cadru nr. 330/2009.
Astfel, în anexa II/1.4 la secțiunea Sporuri și alte drepturi ale personalului didactic din învățământ – pct. 14 este stabilit și dreptul la concediul de odihnă, printre drepturile cărora le sunt corespunzătoare obligații ce afectează sistemul de salarizare a personalului din sectorul bugetar.
în acest cadru normativ, nu se poate reține susținerea reclamanților privind neaplicarea art. 1 din Legea nr. 118/2010.
împrejurarea că, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (5) din H.G. nr. 250/1992, ale art. 145 C.muncii , indemnizația de concediu se plătește cu cel pentru 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu, nu este un motiv să afecteze modul de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 118/2010. Astfel, potrivit dispozițiilor pct. 21-23 din anexa 1 a Ordinului Ministrului Educației nr. 3251/1998, indemnizația pentru concediul de odihnă, în cazul cadrelor didactice, se calculează în raport de numărul zilelor de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime și, după caz, a indemnizației pentru funcția de conducere luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu.
în consecință, criteriul esențial avut în vedere constă în drepturile corespunzătoare lunii calendaristice în care se efectuează zilele de concediu. Drept urmare, stabilirea obligației angajatorului de plată anticipată a indemnizației pentru concediul de odihnă nu afectează existența și întinderea acestuia, ci reprezintă concretizarea executării obligației corespunzătoare dreptului la indemnizație în conformitate cu dispoziția în favoarea creditorului obligației referitoare la termenul de executare.
Chiar în condițiile plății anticipate a indemnizației de concediu, potrivit dispozițiilor arătate, întinderea acesteia se stabilește potrivit dispozițiilor speciale indicate anterior, respectiv ale pct. 21-23 din anexa 1 a Ordinului Ministrului Educației nr. 3251/1998.
Reținând că dispozițiile Legii nr. 118/2010 au intrat în vigoare la data de 3.07.2010, indemnizația de concediu raportată la lunile în care se efectuează concediul (iulie-august) este afectată de diminuarea de 25% doar pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010.
în consecință, stabilirea de către prima instanță a obligației de calcul și de plată a indemnizației de concediu de odihnă în cuantum nediminuat cu 25% pentru perioada de concediu efectuată până la data de 2.07.2010 inclusiv, este conformă dispozițiilor legale menționate.
Față de aceste motive în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ. a fost respins recursul reclamanților ca nefondat.
(Judecător Morina Napa)
