Începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 250/2007, angajatorul are obligaţia de a aplica cota de 9,5% la noua bază de calcul care este venitul brut realizat lunar, iar regimul fiscal aplicabil este cel în vigoare în momentul plăţii.
Secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 1456 din 18 iunie 2008
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 6122/114/2007 pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanţii P.A. ş.a., în contradictoriu cu pârâţii M.J., C.A.P., T.B., C.J.P. Buzău, Consiliul Naţional pentru combaterea Discriminării, au solicitat instanţei să fie obligaţi pârâţii în recalcularea şi plata sumelor reprezentând drepturi băneşti cuvenite ca urmare a recalculării contribuţiei C.A.S. prin aplicarea coeficientului de 9,5%.
În motivarea cererii, reclamanţii au susţinut că C.A.S. reprezintă o contribuţie socială cu regim juridic special astfel cum prevăd dispoziţiile art. 22, 28 şi 29 din Legea nr. 19/2000 prin modalitatea de calcul adoptată de către intimaţi, încălcându-se dispoziţiile legale.
În dovedirea acţiunii reclamanţii au solicitat proba cu acte.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis cererea de abţinere formulata de reclamanţi – judecători în cadrul Tribunalului Buzău – şi a dispus trimiterea cauzei la o instanţă egală în grad, Tribunalul Prahova, care, după administrarea probatoriilor, a admis acţiunea, şi a obligat pârâţii să plătească reclamanţilor sumele rezultate ca urmare a contribuţiei C.A.S. prin aplicarea coeficientului de 9,5% conform art. 23 din Legea nr. 19/2000, plata de salarii lunare datorate în temeiul titlurilor executorii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că în cursul lunii octombrie 2007 s-a efectuat plata drepturilor salariale restante de către pârâţi în temeiul legii prin care s-a stabilit dreptul reclamanţilor de a beneficia de sporul de vechime.
A mai reţinut instanţa de fond, că reclamanţii, în calitate de judecători în cadrul Tribunalului Buzău, datorau C.A.S. care reprezintă o contribuţie socială cu regim special potrivit dispoziţiilor Legii nr. 19/2001, că, prin modalitatea de calcul adoptată de către pârâţi, aceştia au efectuat reţineri superioare celor prevăzute de actele normative în vigoare, realizând o cu privire la plata aceloraşi drepturi salariale către salariaţii acestora, făcându-se aplicarea plafonării bazei de calcul a C.A.S. la 5 salarii, deşi reclamanţilor nu le este opozabil un pretins efect al modificărilor legislative intervenite în perioada în care aceştia au tergiversat aplicarea hotărârii.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii C.A.P. şi M.J., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sens în care au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Recurenta C.A.P. a învederat, în esenţă, că plata drepturilor salariale s-a făcut după intrarea în vigoare a Legii nr. 250/2007, sens în care contribuţiile de asigurări sociale s-a realizat în mod corect prin raportare la întreaga sumă brută.
Recurentul M.J. a precizat, în esenţă, că modalitatea de determinare a C.A.S. este legală în raport de data plăţii şi data intrării în vigoare a Legii nr. 250/2007, în sensul că angajatorul are obligaţia de a aplica pentru viitor cota de 9,5% la noua bază de calcul care este venitul brut realizat lunar.
Pentru aceste considerente s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Curtea, examinând sentinţa recurată, în raport de criticile invocate, de actele şi lucrările dosarului, precum şi prin prisma dispoziţiilor legale care au incidenţă în soluţionarea cauzei, constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente: este adevărat că art. 23 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 19/2000, în forma în vigoare înainte de modificare, a prevăzut că „(3) Baza de calcul prevăzută la alin. (1) şi (2) nu poate depăşi plafonul a de 5 ori salariul mediu brut. (4) Salariul mediu brut este cel prevăzut la art. 5 alin. (3)”.
Aceste susţineri ale reclamanţilor care solicitau ca modalitatea de calcul a C.A.S. să se raporteze la dispoziţiile legale anterioare nu pot fi reţinute în raport de dispoziţiile Legii nr. 250/2007.
Prin Legea nr. 250/2007, art. 23 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 a fost modificat după cum urmează „Baza de calcul prevăzută la alin. (1) şi (2) este venitul brut realizat lunar. Această lege a intrat în vigoare la 22.07.2007, astfel că angajatorul, începând cu această dată, are obligaţia de a aplica cota de 9,5% la noua bază de calcul care este venitul brut realizat lunar. În acelaşi sens sunt şi normele metodologice, respectiv O.M.M.F.E.S. nr. 680/2007, care, în aplicarea art. 23 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, modificat prin Legea nr. 250/2007, definesc sintagma brut realizat lunar, prin care se înţeleg şi alte adaosuri la salarii, aprobate prin lege (…), precum şi alte sume reprezentând venituri curente sau aferente perioadelor anterioare. Astfel, contribuţiile sunt calculate, reţinute şi virate odată cu plata drepturilor salariale, sens în care concluzia este că li se aplică regimul fiscal în vigoare la momentul plăţii.
În raport de aceste considerente, Curtea constată că modalitatea de determinare a C.A.S. este legală şi, întrucât soluţia primei instanţe este neîntemeiată, recursurile sunt privite ca fondate, sens în care, conform dispoziţiilor art. 312 C.proc.civ. le va admite şi va modifica sentinţe în tot şi pe fond va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru toate aceste motive, Curtea a admis recursurile declarate de pârâţii M.J. şi C.A.P., împotriva sentinţei civile nr. 1193/14.04.2008, pronunţată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi P.A. ş.a, şi, în consecinţă, a modificat în tot sentinţa şi, pe fond, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
