Decizia prin care salariata a fost numită în funcţia de şef serviciu până la ocuparea postului prin concurs sau examen reprezintă o modificare, fie şi temporară, a funcţiei şi drepturilor salariale ale salariatului.
Nu este vorba de clasica delegare, prevăzută de art. 43 C. muncii în varianta anterioară republicării, deoarece dispoziţia legală menţionată se referă exclusiv la locul muncii, acesta putând fi modificat de către angajator unilateral, în condiţiile legii, dar nici de o situaţie excepţională în condiţiile art. 48 C. muncii, potrivit căruia angajatorul poate modifica temporar locul şi felul muncii, fără consimţământul salariatului şi, în cazul unor situaţii de forţă majoră, cu titlu de sancţiune disciplinară sau ca măsură de protecţie a salariatului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de Codul muncii, deoarece nu s-a făcut dovada existenţei acestor situaţii de excepţie.
Faptul că salariata nu a promovat un concurs pentru funcţia de conducere nu dă dreptul angajatorului să modifice unilateral raporturile juridice de muncă şi să dispună revenirea reclamantei pe postul anterior de execuţie, în condiţiile în care numirea în funcţia de conducere s-a dispus pe o perioadă determinabilă, până la ocuparea postului prin concurs. Termenul respectiv nu se împlinise la data emiterii deciziei de revocare şi nici la data organizării concursului, deoarece în urma acestuia nu s-a reuşit ocuparea postului.
C.A. Bucureşti, s. a VIl-a civ., confl. muri. şi asig. soc.,
dec. nr. 919/R/03.02.2012
Prin sentinţa civilă nr. 6206/10.06.2011 pronunţată în dosarul nr. 749/3/2010, Tribunalul Bucureşti, Secţia a VlII-a, Conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis în parte acţiunea formulată de
contestatoarea S.O. în contradictoriu cu intimata C.N.V.M., a anulat decizia nr. 1724/11.12.2009 emisă de intimată, a obligat pârâta să plătească reclamantei diferenţa dintre drepturile salariale lunare cuvenite în calitate de şef serviciu Monitorizare Investigare Emitenţi şi cele încasate în calitate de specialist pieţe reglementate, începând cu data de 15.12.2009 şi până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti şi a respins acţiunea pentru rest ca neîntemeiată.
In considerente a reţinut că reclamanta a fost angajată în cadrul C.N.V.M. începând cu data de 14.09.1998. Prin decizia nr. 315/30.01.2006, reclamanta a fost încadrată ca specialist pieţe reglementate în cadrul Direcţiei Monitorizare Investigare, Serviciul Monitorizare Investigare Emitenţi (S.M.I.E.).
La data de 07.05.2008, prin decizia nr. 900, reclamanta a fost încadrată temporar pe postul vacant de şef serviciu S.M.I.E., până
la ocuparea postului prin concurs sau examen. In conformitate cu dispoziţiile deciziei de numire, urma să ocupe această funcţie temporar, respectiv până la ocuparea postului prin concurs sau examen, fară a se limita în timp durata ocupării acestui post.
Prin decizia nr. 1724/11.12.2009, C.N.V.M. a dispus revocarea deciziei nr. 900/07.05.2008 de numire a reclamantei pe postul de şef serviciu Monitorizare Investigare Emitenţi. Pe cale de consecinţă, începând cu data de 15.12.2009, reclamanta a revenit pe postul ocupat anterior în cadrul Direcţiei Generale Supraveghere, Direcţia Monitorizare Investigare, S.M.I.E. (acelaşi serviciu din cadrul aceleiaşi direcţii).
Prin adresa nr. 3619/18.12.2009, reclamanta a solicitat să i se comunice motivele revocării din funcţie. în urma acestei solicitări i-au fost înmânate două adrese emise de către directorul general executiv al C.N.V.M. Prin adresa nr. 1237/DGE/08.12.2009 se solicita Direcţiei de Resurse Umane din cadrul C.N.V.M. să demareze procedurile privind vacantarea postului şef serviciu Monitorizare Investigare Emitenţi şi cele privind scoaterea la concurs a acestuia. Prin cea de-a doua adresă, nr. DRUPP/267/23.12.2009, reclamanta era informată că motivul emiterii deciziei 1724/11.12.2009 a fost tocmai demararea procedurilor de vacantare şi scoatere la concurs a postului pe care îl ocupa.
Reclamanta contestă aceasta decizie de revocare din funcţie, apreciind-o ca nelegală şi neîntemeiată.
Tribunalul a constatat ca susţinerile reclamantei, în sensul netemeiniciei revocării din funcţie, sunt admisibile faţă de împrejurarea
că pârâta a dispus revocarea anterior expirării termenului pentru care dispusese numirea reclamantei în funcţia de conducere.
Prin decizia nr. 900/07.05.2008, reclamanta a fost numită temporar în funcţia de conducere, până la ocuparea postului prin concurs sau examen. Prin urmare, termenul pentru care a fost numită în această funcţie, deşi incert, exista şi se împlinea la momentul la care respectiva funcţie urma să fie ocupată prin concurs sau examen.
Reclamanta a fost revocată din funcţie la data de 11.12.2009, fară ca pârâta să fi organizat examen pentru ocuparea respectivului post şi fară ca o altă persoană să fi fost numită în funcţia de conducere, ca urmare a promovării concursului sau examenului.
Pe cale de consecinţă s-a constatat că reclamanta a fost revocată din funcţie anterior împlinirii termenului pentru care fusese numită în respectiva funcţie.
Susţinerile pârâtei din întâmpinare, în sensul că motive economice au determinat această revocare, vin în contradicţie cu menţiunile iniţiale din adresa nr. DRUPP/267/23.12.2009, prin care reclamanta era informată că motivul emiterii deciziei 1724/11.12.2009 a fost tocmai demararea procedurilor de vacantare şi scoatere la concurs a postului pe care îl ocupa.
De altfel, evidenţiata restructurare a activităţii pârâtei din motive economice nu este de natură să determine revocarea unui angajat dintr-o funcţie de conducere, ci, eventual, desfiinţarea respectivului post. Cât timp postul există şi atribuţiile specifice sunt îndeplinite de un alt angajat al pârâtei, problemele economice invocate de C.N.V.M. nu au relevanţă în cauza de faţă.
Nu pot fi primite nici susţinerile pârâtei în sensul că revocarea reclamantei din funcţie a fost dispusă întrucât aceasta nu avea rezultatele profesionale aşteptate de conducerea C.N.V.M.
Pentru activitatea prestată de reclamantă în primul semestru al anului 2009, aceasta a primit calificativul „foarte bine”, iar fişa de evaluare pentru activitatea din semestrul al II-lea al anului 2009 (pentru care i s-a acordat calificativul „mediocru”) a fost întocmită de pârâtă la data de 17.03.2010, deci ulterior revocării reclamantei din funcţie, motiv pentru care pârâta nu poate susţine că a avut în vedere această evaluare la momentul emiterii deciziei de revocare din funcţie.
In plus, în măsura în care reclamanta nu mai corespundea profesional postului/funcţiei ocupate, pârâta trebuia să demareze procedura specifică prevăzută de art. 63 alin. (2) C. muncii, în vederea
evaluării şi eventual sancţionării reclamantei, revocarea din funcţia de conducere neputând fi dispusă intempestiv, fără a se urma această procedură.
De altfel, revocarea din funcţia de conducere deţinută are natura unei sancţiuni disciplinare, potrivit dispoziţiilor art. 264 lit. c) C. muncii, însă în cauza de faţă nu s-a invocat de pârâtă săvârşirea de către reclamantă a vreunei abateri disciplinare.
In concluzie, Tribunalul a constatat că revocarea reclamantei din funcţia de conducere deţinută s-a fiîcut în mod arbitrar, cu atât mai mult cu cat pârâta se contrazice în afirmaţii cu privire la motivele care au determinat această măsură.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.N.V.M.
în susţinerea recursului a arătat că numirea cu delegare a reclamantei s-a fâcut în urma solicitării formulate de şefii ierarhici ai acesteia de ocupare a acestui post vacant, având în vedere dificultăţile cu care se confrunta departamentul din care facea parte reclamanta în contextul crizei care afecta piaţa financiară.
Măsura dispusă se circumscrie dispoziţiilor art. 40 din Legea nr. 53/2003 de aprobare a Codului muncii, în sensul că C.N.V.M. şi-a exercitat doar unul dintre drepturile conferite de legiuitor privind stabilirea organizării şi funcţionării unităţii şi stabilirea atribuţiilor corespunzătoare pentru fiecare salariat, în condiţiile legii şi/ sau ale CCM aplicabil.
Contrar celor susţinute de reclamantă şi reţinute în mod eronat de instanţa de fond, reclamantei nu i s-a solicitat acordul pentru ocuparea prin delegare a postului, măsura fiind o exercitare a prerogativelor angajatorului prevăzute la art. 40 alin. a) şi b) C. muncii.
De asemenea, la numirea cu delegare, pe o perioadă determinată, a reclamantei în funcţia vacantă de şef serviciu au fost avute în
vedere prevederile art. 30 alin. (1) C. muncii, potrivit cărora „încadrarea salariaţilor la instituţiile şi autorităţile publice şi la alte unităţi bugetare se face numai prin concurs sau examen, după caz”, astfel încât numirea a avut caracter temporar, nu definitiv, stabil in-du-se în acest sens ca reper data ocupării prin concurs sau examen a postului termen maxim în care reclamanta putea figura ca fiind numită cu delegare.
In condiţiile în care reclamanta nu a susţinut vreun concurs/ examen pentru ocuparea postului respectiv şi nu a fost numită pe post în urma verificării prealabile a aptitudinilor sale profesionale corespunzătoare postului de conducere pe care l-a ocupat cu dele
gare, în speţă nu poate fi vorba de un drept câştigat care să fi fost vătămat prin actul a cărui anulare face obiectul cauzei.
De altfel, instanţa de fond omite să observe şi aspectul esenţial că numirea reclamantei cu delegare pe postul de şef serviciu a fost realizată tot printr-un act unilateral al angajatorului (decizia nr. 900/07.05.2008), nefiind rezultatul unui proces de negociere cu salariata, ci o măsură luată de angajator în vederea organizării activităţii C.N.V.M. şi funcţionării în condiţii optime a S.M.I.E.
Prin referatele nr. 1346/25.11.2009 şi 1354/26.11.2009, şefii ierarhici ai reclamantei au solicitat scoaterea la concurs a postului ocupat cu delegare de către reclamantă, întrucât s-a constatat de către aceştia că nu fuseseră atinse dezideratele avute în vedere la ocuparea postului cu delegare. în mod simetric cu numirea în această funcţie, decizia de revocare a avut în vedere tot o analiză de oportunitate a şefilor ierarhici ai reclamantei.
O interpretare în sensul că recurenta ar fi fost obligată să păstreze un post ocupat prin delegare până la ocuparea sa prin concurs/examen ar presupune transformarea unei delegări temporare de competenţe într-un contract pe perioadă nedeterminată pentru o funcţie cu privire la care reclamanta nu îşi demonstrase anterior competenţele potrivit Codului muncii – art. 29 şi 30.
Revenirea reclamantei pe postul de specialist pieţe reglementate reprezintă în fapt revenirea acesteia pe postul deţinut anterior numirii temporare, dispusă prin decizia nr. 900/07.05.2008, reclamanta beneficiind de acelaşi salariu şi având în continuare locul şi felul muncii neschimbate. în acest context, interpretarea instanţei de fond potrivit căreia prin actul contestat s-ar fi operat o modificare unilaterală a CIM nu poate fi primită, fiind rezultatul unei aprecieri greşite a circumstanţelor de fapt şi de drept ale speţei.
In data de 24.03.2010 a avut loc concursul pentru ocuparea postului vacant de şef serviciu S.M.I.E., constând în două probe -proba de limba engleză (scris şi vorbit, probă eliminatorie), respectiv probă scrisă şi interviu în domeniul de specialitate. Probele au fost aduse la cunoştinţa candidaţilor prin anunţul publicat în ziarele „Bursa” şi „România liberă”.
Reclamanta s-a înscris iniţial la concurs (prin cererea înregistrată la C.N.V.M. cu nr. 8036/19.03.2010), dar în ziua concursului, la prezentarea subiectelor pentru proba de limba engleză, a declarat „că nu cunoaşte limba engleză şi solicită susţinerea unui test în
limba franceză” şi a refuzat să participe la concurs. Acest aspect a fost consemnat în procesul-verbal încheiat de comisia de concurs.
în condiţiile în care niciunul dintre ceilalţi 2 candidaţi înscrişi pentru ocuparea postului de şef serviciu, alături de reclamantă, nu a obţinut nota de trecere, comisia de examen a consemnat aceste aspecte, iar postul de şef serviciu S.M.I.E. a rămas vacant.
Pretenţia reclamantei, confirmată de instanţa de fond prin sentinţa recurată, de a ocupa, ulterior organizării concursului, postul de şef serviciu, apare ca fiind lipsită de fundament legal raportat la prevederile art. 30 C. muncii, în condiţiile în care aceasta a înţeles să se retragă de la concursul organizat, potrivit legii, pentru ocuparea respectivului post vacant.
Locul muncii determinat este sinonim cu noţiunea de post, care presupune adaptarea funcţiei la particularităţile fiecărui loc de muncă şi la caracteristicile titularului ce îl ocupă, potrivit cerinţelor de pregătire teoretică şi practică, competenţă, responsabilităţi, atribuţii şi sarcini precise.
Contrar susţinerilor reclamantei, în speţă, executarea contractului de muncă a fost guvernată de principiul stabilităţii în muncă, întrucât prin decizia contestată nu au fost modificate nici felul muncii, nici locul muncii reclamantei, iar funcţia exercitată de reclamantă şi locul concret de desfaşurare a activităţii sunt neschimbate faţă de decizia de numire în funcţia de specialist pieţe reglementate, singura cu privire la care reclamanta şi-a dovedit competenţa şi a fost încadrată definitiv pe post.
Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât şi a dispoziţiilor art. 304′ C. proc. civ., Curtea, în majoritate, a apreciat că recursul formulat este nefondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Din înscrisurile administrate în cauză, Curtea a constatat că între părţi s-au stabilit raporturi juridice de muncă, prin încheierea unui CIM intimata-reclamantă fiind angajată iniţial în funcţia de specialist pieţe reglementate în cadrul Direcţiei Monitorizare Investigare, S.M.I.E. Prin decizia nr. 900/07.05.2008 a fost numită în funcţia de şef serviciu S.M.I.E., până la ocuparea postului prin concurs sau examen.
In baza deciziei nr. 1724/11.12.2009, care face obiectul prezentei contestaţii, C.N.V.M. a dispus revocarea deciziei nr. 900/07.05.2008 de numire a reclamantei-intimate pe postul de şef serviciu S.M.I.E., urmând ca, începând cu data de 15.12.2009, salariata să revină pe
postul ocupat anterior delegării în cadrul Direcţiei Monitorizare Investigare, S.M.I.E., cu drepturi salariale aferente acestui post.
Curtea a subliniat că obiectul cauzei îl reprezintă decizia de revocare din funcţia de conducere, şi nu decizia anterioară prin care fusese modificat CIM, reclamanta fiind numită într-o funcţie de con-
ducere. In aceste condiţii, nu pot fi reţinute toate susţinerile recurentei referitoare la modul de ocupare a funcţiei de conducere (fară concurs, pe motive de oportunitate etc.), deoarece, în condiţiile în care niciuna dintre părţi nu a atacat decizia nr. 900/07.05.2008, modificarea în fapt a contractului de muncă intervenită în baza acesteia nu poate face obiectul analizei Curţii.
Trebuie doar subliniat că şi prin acea decizie a fost modificat în fapt contractul, chiar dacă nu a fost încheiat un act adiţional în acest sens, deoarece delegarea temporară despre care se face vorbire în decizia nr. 900/07.05.2008 reprezintă o modificare, chiar dacă temporară, a funcţiei şi drepturilor salariale ale salariatului.
Nu este vorba de clasica delegare prevăzută de art. 43 C. muncii, în varianta anterioară republicării, deoarece dispoziţia legală menţionată se referă exclusiv la locul muncii, acesta putând fi modificat de către angajator unilateral în condiţiile legii. Dispoziţiile art. 42 şi 43 C. muncii nu prevăd posibilitatea modificării altor elemente esenţiale ale contractului, or, în speţă, a avut loc o modificare a felului muncii şi a salariului, astfel încât este impropriu a se folosi termenul „delegare”.
Este evident însă că, la data emiterii deciziei contestate, intima-ta-reclamantă ocupa în fapt o funcţie de conducere, funcţie pe care fusese numită prin decizia nr. 900/07.05.2008.
Decizia contestată nr. 1724/11.12.2009 reprezintă un act unilateral al angajatorului prin care este modificată funcţia deţinută de către intimata-contestatoare din şef serviciu S.M.I.E., aceasta revenind la funcţia anterioară de execuţie.
Curtea a reţinut dispoziţiile art. 41 C. muncii, potrivit cărora CIM poate fi modificat numai prin acordul părţilor. Cu privire la funcţia de conducere, acest acord a intervenit în fapt, deoarece angajatorul a numit-o pe salariată pe acest post, iar aceasta a acceptat funcţia de conducere, exercitând în fapt atribuţiile acesteia până la revocare. Revocarea a produs o nouă modificare a funcţiei, modificare unilaterală, pe care salariatul a contestat-o.
Cu titlu de excepţie, modificarea unilaterală a CIM este posibilă numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod.
In cauză a intervenit modificarea unilaterală a funcţiei contes-tatoarei, aspect ce ţine de elementul contractual prevăzut de art. 41 alin. (3) lit. c) C. muncii.
Articolele 42 şi 48 C. muncii reglementează cazurile în care legea permite modificarea unilaterală a elementelor raportului juridic de muncă, fară ca situaţia de fapt dedusă judecăţii să se regăsească printre acestea.
Astfel, nu poate fi vorba de o delegare sau detaşare, dar nici de o situaţie excepţională în condiţiile art. 48 C. muncii, potrivit căruia angajatorul poate modifica temporar locul şi felul muncii, fară consimţământul salariatului, şi în cazul unor situaţii de forţă majoră, cu titlu de sancţiune disciplinară sau ca măsură de protecţie a salariatului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod, deoarece nu s-a făcut dovada existentei acestor situaţii de excepţie.
în fapt, prin decizia contestată a avut loc o modificare a funcţiei, aspect care depăşeşte limitele în care este permisă modificarea unilaterală a contractului.
Faptul că salariata nu a promovat un concurs pentru funcţia de conducere nu dă dreptul angajatorului să modifice unilateral raporturile juridice de muncă, în condiţiile în care avea cunoştinţă despre acest aspect la data numirii. De altfel, numirea în funcţia de conducere s-a dispus doar temporar, până la ocuparea postului prin concurs, deci pe o perioadă determinabilă. Termenul respectiv nu se împlinise la data emiterii deciziei de revocare şi nici la data organizării concursului menţionat de recurentă (24.03.2010), deoarece în urma acestuia nu s-a reuşit ocuparea postului.
Revenirea reclamantei pe postul anterior de execuţie, pentru care avea semnat contractul, nu înlătură raţionamentul expus, deoarece, chiar în absenţa unui act adiţional în sensul de instrumen-tum, funcţia deţinută de intimată la data emiterii deciziei contestate era şef serviciu S.M.I.E., deoarece fusese numită pe această funcţie până la ocuparea postului prin concurs, termen ce nu se împlinise, deci avusese loc o modificare a contractului, iar decizia de numire în funcţia de conducere nu a fost contestată, intervenind un acord în fapt al părţilor pentru acea modificare.
In aceste condiţii nu se pot reţine susţinerile recurentei referitoare la stabilitatea în muncă şi la posibilitatea modificării raportului juridic de muncă doar în baza unor „analize de oportunitate”, deoarece acestea exced cadrului legal în care poate interveni modificarea contractului de muncă.
Curtea nu a reţinut susţinerile recurentului referitoare la prerogativele angajatorului, prin prisma art. 40, deoarece prerogativele reglementate de lege se exercită tot în condiţii de legalitate, iar regulamentele speciale, invocate de recurentă, nu prevăd alte condiţii de modificare a raporturilor juridice de muncă, derogatorii de la dreptul comun al muncii.
Mai mult, aşa cum rezultă din actele depuse la dosar, dar şi din motivele de recurs, „rezultatul analizei de oportunitate”, aşa cum menţionează recurenta, a fost în sensul că numirea temporară a salariatei în funcţia de conducere „nu a produs rezultatele aşteptate”. Recurenta a afirmat că revocarea nu a avut caracter sancţionator, dar această afirmaţie este contrazisă de susţinerea anterioară, cât şi de actele depuse la dosar.
Deşi revocarea a fost motivată în răspunsul oferit salariatei la demararea procedurilor de scoatere la concurs a postului, din cuprinsul adresei nr. 1354/26.11.2009 rezultă că şeful ierarhic al salariatei a notificat conducerii faptul că „se constată o activitate necorespunzătoare a doamnei O.S. – şef serviciu S.M.I.E. cu delegare”. Se vorbeşte de sesizări ale unor salariaţi în acest sens şi de constatarea unei „atitudini de insubordonare”, „de acţiuni pe cont propriu care au destabilizat activitatea din cadrul S.M.I.E”. Propunerea făcută a fost retragerea delegării de competenţe începând cu
02.12.2009.
Această notă este imediat anterioară deciziei de revocare, fiind depusă la dosar de chiar recurenta-intimată în cadrul actelor care au stat la baza emiterii deciziei contestate.
In aceste condiţii, este evident că ceea ce a stat la baza deciziei de revocare din funcţie a fost informarea referitoare la activitatea necorespunzătoare a salariatei, la atitudinea de insubordonare, la destabilizarea activităţii serviciului, toate reprezentând indicii ale unor abateri disciplinare pe care directorul general le-a adus la cunoştinţa conducerii, cu propunerea revocării din funcţie.
In aceste condiţii, din probatoriul administrat în cauză, Curtea a reţinut că măsura revocării a avut caracter disciplinar faţă de neregulile constatate în activitatea intimatei, dispunându-se în fapt o retrogradare din funcţie, salariata fiind numită în funcţia de execuţie deţinută anterior numirii în cea de şef serviciu.
Faţă de toate aceste considerente, Curtea a constatat că decizia contestată este lovită de nulitate, hotărârea instanţei de fond
fiind legală şi temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.
Opinie separată
In dezacord cu opinia exprimată de majoritatea membrilor completului de judecată, s-a apreciat că recursul C.N.V.M. trebuia admis, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată promovată de reclamanta O.S. ca neîntemeiată.
Prin decizia nr. 900/07.05.2008, emisă de recurenta C.N.V.M., intimata-reclamantă a fost delegată pe postul vacant de şef serviciu S.M.I.E., până la ocuparea postului respectiv prin concurs sau examen.
Ulterior, prin decizia C.N.V.M. nr. 1724/11.12.2009, se revoca decizia având ca obiect delegarea intimatei pe postul de şef serviciu S.M.I.E., începând cu data de 15.12.2009 intimata revenind pe postul pe care a fost încadrată în cadrul structurii recurentei prin decizia nr. 315/30.01.2006, respectiv specialist pieţe reglementate în cadrul Direcţiei Generale Supraveghere, Direcţia Monitorizare Investigare, Serviciul Monitorizare Emitenţi.
Important de subliniat este faptul că prin decizia de delegare temporară a intimatei în postul de şef serviciu S.M.I.E., raportul său individual de muncă cu recurenta C.N.V.M. nu a suferit nicio modificare. Nu a fost încheiat vreun act adiţional la contractul său individual de muncă, intimata fiind doar beneficiara drepturilor salariale suplimentare, corespunzătoare funcţiei de conducere în care a fost delegată.
De esenţa delegării este caracterul temporar al acesteia, prin delegare realizându-se o modificare temporară şi unilaterală a CIM al celui delegat. Măsura este obligatorie pentru salariat şi este dispusă de angajator în interesul său exclusiv, justificată fiind de oportunităţi apreciate ca atare de angajator.
Este cunoscut faptul că delegarea poate înceta în patru modalităţi principale: 1) la împlinirea termenului pentru care a fost dispusă; 2) prin executarea lucrărilor sau îndeplinirea sarcinilor care au determinat delegarea; 3) prin revocarea măsurii de către angajator; 4) prin încetarea sau suspendarea CIM al salariatului delegat.
Aşadar, angajatorul care a dispus unilateral măsura delegării în interesul său exclusiv (este de reţinut din coroborarea dispoziţiilor art. 43 şi 44 C. muncii – forma în vigoare la data emiterii deciziei de
revocare a delegării – că salariatul nu poate refuza delegarea iniţială dispusă de angajatorul său) are, în mod corelativ, şi posibilitatea revocării deciziei de delegare, atunci când apreciază, în conformitate cu prevederile art. 40 alin. (1) lit. a) C. muncii, că această măsură nu mai satisface interesele sale.
Prin urmare, angajatorul nu are a se conforma procedurii cercetării disciplinare prealabile a salariatului delegat, măsura revocării delegării dispuse anterior nefiind echivalentă cu o sancţiune disciplinară.
Astfel, după cum s-a arătat, CIM al intimatei nu a fost modificat, iar după momentul revocării delegării sale în funcţia de sef al compartimentului în care activa, aceasta a revenit pe funcţia de execuţie deţinută anterior.
Simetric, din punct de vedere juridic, delegării sale în mod unilateral în funcţia de şef serviciu S.M.I.E., angajatorul C.N.V.M. are şi posibilitatea revocării unilaterale a delegării dispuse.
în consecinţă, şi reţinând cele mai sus expuse, intimatei-recla-mante nu i se cuveneau nici diferenţele băneşti pretinse, constând în diferenţa dintre salariul corespunzător funcţiei de conducere în care a fost delegată şi cel prevăzut în contractul său individual de muncă.
