Executarea contractului individual de muncă este guvernată de principiul stabilităţii in muncă, ceea ce presupune că modificarea şi încetarea lui pot interveni numai in condiţiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 41 alin.1 Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor
Cu titlu de excepţie, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de Codul muncii. Astfel, art. 48 din codul muncii prevede că, angajatorul poate modifica temporar locul şi felul muncii, fără consimţământul salariatului în cazul unor situaţii de forţă majoră, cu titlul de sancţiune disciplinară sau ca măsură de protecţie a salariatului.
Cu titlu de excepţie, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de Codul muncii. Astfel, art. 48 din codul muncii prevede că, angajatorul poate modifica temporar locul şi felul muncii, fără consimţământul salariatului în cazul unor situaţii de forţă majoră, cu titlul de sancţiune disciplinară sau ca măsură de protecţie a salariatului.
Prin urmare, din interpretarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate rezultă că pentru a se putea dispune modificarea oricăruia dintre elementele contractului individual d e muncă trebuie îndeplinită o condiţie sine qua non şi anume aceea a acordului părţilor.
Prin sentinţa nr. 1335 de la 16 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Olt – Secţia civilă s-a admis contestaţia formulata de contestatorul F.C. în contradictoriu cu intimata Universitatea din Craiova şi pe cale de consecinţă:
S-a dispus anularea Deciziei 3185A/03.03.2011 prin care s-a dispus eliberarea sa din funcţia de şef precum şi a Deciziei 3191A/03.03.2011 prin care s-a dispus încadrarea sa în funcţia de administrator financiar la SCDA Caracal începând cu data de 03.03.2011, ambele emise de intimata Universitatea din Craiova.
S-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul de contabil şef şi obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu diferenţa dintre salariul încasat efectiv în calitate de administrator financiar şi salariul ce i s-ar fi cuvenit în calitate de contabil şef, inclusiv îndemnizaţia de conducere şi îndemnizaţia de control financiar preventiv.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut:
Contestatorul F. C. a ocupat iniţial postul de economist grad IA în cadrul SCDA Caracal aşa cum rezultă din cuprinsul contractului individual de muncă 411A/2005, cu un salariu de bază brut lunar de 8.054.000 lei şi un spor de vechime de 25% (fila 82 de la dosar).
În urma concursului susţinut la data de 04.07.2005 (filele 84 – 85 de la dosar fond), prin Decizia 878A/07.07.2005 contestatorul a fost numit în funcţia de contabil şef al SCDA Caracal pe perioadă nedeterminată, fixându-i-se şi o indemnizaţie de conducere de 40% la salariul de încadrare (fila 83 de la dosar).
Prin Decizia 3185A/03.03.2011 emisă de intimata în cauză s-a dispus eliberarea din funcţia de contabil şef al SCDA Caracal a contestatorului F. C. începând cu data de
03.03.2011, suspendarea dreptului acestuia de a exercita controlul financiar preventiv şi recalcularea salariului de bază conform Legilor 284/2010 şi 285/2010 fără indemnizaţie de conducere şi spor pentru exercitarea controlului financiar preventiv (fila 5 de la dosar).
Cu toate acestea intimata nu a emis vreo decizie de reîncadrare şi stabilire a salariului în temeiul actelor normative precizate, totuşi a întocmit Actul adiţional la contractul individual de muncă la data de 03.03.2011 însă acesta nu a fost semnat de contestatorul F.C.
A mai reţinut instanţa totodată că nu s-a procedat la desfiinţarea postului de contabil şef, post pe care contestatorul în cauză îl ocupa la data emiterii deciziei precizate.
În realitate, la baza luării măsurii de eliberare din funcţie a stat situaţia tensionată existentă în cadrul SCDA Caracal, fapt ce rezultă indubitabil din cuprinsul:
– procesului verbal încheiat la data de 02.03.2011 cu prilejul Adunării Generale a salariaţilor din cadrul SCDA Caracal în care s-a consemnat existenţa unor reclamaţii repetate;
– referatului întocmit la data de 21.02.2011 de către contestator către Rectorul Universităţii prin care solicită acestuia luarea unor măsuri întrucât directul SCDA Caracal nu îl consultă la luarea deciziilor, refuză nejustificat semnarea unor documente, situaţii financiare şi refuzul de a avea relaţii de serviciu bazate pe bună-credinţă şi respect reciproc (filele 24 -26 de la dosar);
– memoriului întocmit de salariaţii sindicalişti din cadrul SCDA Caracal (filele 27- 28 de la dosar) prin care se reclamă conducerii Universităţii existenţa unei situaţii conflictuale la nivelul unităţii fără a nominaliza în mod concret persoana care se face vinovată de generarea şi întreţinerea acesteia.
– declaraţiilor tuturor martorilor audiaţi în cauză la cererea ambelor părţi, respectiv C. I., P.G., G. T. şi C.E. în cuprinsul cărora au relatat că au fost făcute mai multe petiţii de către contestator de natură să deranjeze nu numai pe directorul SCDA dar şi pe angajaţii staţiunii,care au calificat situaţia ca inadecvată desfăşurării activităţii de producţie şi cercetare în bune condiţii.
În considerarea remedierii acestei situaţii s-a decis de către conducerea Universităţii din Craiova ca unică soluţie a oferi postul de administrator financiar în cadrul SCDA Caracal contestatorului pentru ca astfel, acesta să nu mai aibă relaţii de colaborare directă cu directorul SCDA.
În fond, ceea ce s-a reproşat contestatorului a fost că nu a avut o relaţie de colaborare atât cu directorul SCDA Caracal şi cu alţi angajaţi, invocând mereu neregularităţi în activitate deşi rezultatele financiare demonstrau o bună mobilizare şi coordonare la nivelul unităţii şi că atitudinea contestatorului este aceea care dăunează climatului general.
De fapt, aspectele invocate de intimată în legătură cu atitudinea contestatorului şi care au stat la baza luării măsurii de eliberare din funcţia de şef contabil se circumscriu mai degrabă sferei de disciplina muncii, respectiv nerespectării obligaţiei de a respecta disciplina muncii prevăzută de art. 39 alin. 2 lit. b) din Codul muncii.
Prin urmare, îndepărtarea contestatorului din postul de contabil şef ocupat pe perioadă nedeterminată se putea realiza numai ca urmare a aplicării unei sancţiuni disciplinare, ce ar fi presupus în prealabil, parcurgerea procedurii legale pentru stabilirea răspunderii disciplinară, ceea ce nu s-a întâmplat.
Nu se poate realiza legal eliberarea din funcţie a unei persoane atâta vreme cât angajatorul nu are nimic să reproşeze acesteia din punct de vedere al activităţii desfăşurate, invocând în exclusivitate dreptul său de a-şi organiza activitatea proprie.
Este adevărat că potrivit art. 40 alin. 1 lit. a) angajatorul are dreptul să stabilească organizarea şi funcţionarea activităţii sale însă acest drept nu este unul absolut, ci se exercită în condiţiile legii, ceea ce înseamnă că el, în mod evident, încetează acolo unde începe abuzul sau chiar mai mult decât atât, chiar încălcarea legii.
Astfel, potrivit art. 17 din Codul muncii angajatul are dreptul să fie informat cu privire la clauzele esenţiale ale contractului individual de muncă cum ar fi locul de muncă şi salariul de bază convenit iar potrivit art. 41 alin. 1 din Codul muncii contractul de muncă poate fi realizat numai prin acordul părţilor.
În speţă, prin încheierea actului adiţional din data de 03.03.2011 a avut loc o modificare a contractului individual de muncă iniţial modificat prin acte adiţionale subsecvente însă fără acordul ambelor părţi, ci în mod unilateral, respectiv în temeiul unei măsuri de eliberare din postul de contabil şef şi de încadrare pe postul de administrator financiar la o fermă a SCDA Caracal situată la 5 – 7 km de sediul acesteia.
Aşadar cel puţin felul muncii şi salariul ca elemente esenţiale ale contractului individual de muncă au fost modificate fără acordul contestatorului.
Executarea contractului de muncă se realizează în cadrul raportului de subordonare dintre angajator şi salariat, angajatorul fiind îndreptăţit să schimbe condiţiile de prestare a muncii, în virtutea prerogativei sale de direcţie. În principiu, schimbarea atribuţiilor fără modificarea naturii muncii nu reprezintă o modificare a contractului individual de muncă.
Totuşi în speţă natura muncii de contabil şef a contestatorului era una complexă, presupunând inclusiv exercitarea un însă nu mai pot fi exercitate de contestator din postul de administrator financiar, pentru care nu şi-a manifestat vreun moment intenţia de a-l ocupa.
Că este aşa o demonstrează şi cuantumul salariului fixat pentru postul de administrator financiar, mult mai mic, deoarece nu mai include şi îndemnizaţia în procent de 40% pentru funcţia de conducere şi nici sporul pentru exercitarea controlului financiar preventiv.
De aceea trecerea unilaterală a contestatorului dintr-o funcţie de conducere într-una de execuţie fără consimţământul acestuia reprezintă o modificare a raporturilor de muncă ce s-ar fi putut realiza numai temporar şi numai în condiţiile dispoziţiilor art. 42, 45 şi 48 din Codul muncii ori ca sancţiune disciplinară, astfel că în condiţiile de faţă apare în mod evident ca fiind nelegală.
Pentru considerentele precizate s-a dispus anularea ambelor decizii contestate, respectiv Decizia 3185A/03.03.2011 prin care s-a dispus eliberarea sa din funcţia de contabil şef şi Decizia 3191A/03.03.2011 prin care s-a dispus încadrarea sa în funcţia de administrator financiar la SCDA Caracal începând cu data de 03.03.2011 iar în temeiul art. 78 din Codul muncii va dispune reintegrarea contestatorului pe postul de contabil şef şi obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu diferenţa dintre salariul încasat efectiv în calitate de administrator financiar şi salariul ce i s-ar fi cuvenit în calitate de contabil şef, inclusiv îndemnizaţia de conducere şi îndemnizaţia de control financiar preventiv.
Deoarece intimata a căzut în pretenţii a fost obligată şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de desfăşurarea prezentului proces, respectiv suma de 300 lei reprezentând onorariul cuvenit mandatarului avocat ales pentru reprezentare şi susţinere în cauză.
împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Universitatea din Craiova criticând sluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât în mod greşit au fost admise contestaţiile, s-a dispus anularea deciziilor contestate, cu reintegrarea contestatorului pe postul de contabil şef şi obligarea recurentei la plata drepturilor băneşti.
Se arată că instanţa de fond a interpretat în mod subiectiv dispoziţiile art. 40 alin.1 lit. a din codul muncii, astfel că dreptul angajatorului de a-şi organiza activitatea şi a-şi selecta personalul nu este un drept absolut, ci un drept oarecare, iar în opinia instanţei de fond, angajatorul nu ar avea dreptul să-şi selecteze personalul.
Se mai arată că instanţa de fond a interpretat probatoriul administrat în cauză în mod superficial şi doar în favoarea contestatorului, concluzionând greşit că faptele contestatorului se circumscriu în sfera disciplinei muncii, astfel că împotriva acestuia se puteau lua doar sancţiuni disciplinare. Recurenta critică faptul că în mod greşit instanţa de fond l-a favorizat pe intimat, interpretând situaţia de fapt şi de drept ca fiind în sfera disciplinei muncii.
Recurenta arată că această interpretare este greşită, întrucât dreptul de a califica o faptă a salariatului ca fiind abatere disciplinară aparţine doar angajatorului, acesta dispunând de prerogativa legală de a constata abaterile disciplinare şi a aplica sancţiuni.
Un alt motiv de recurs vizează faptul că recurenta, prin probatoriul administrat a dovedit faptul că intimatul a creat probleme funcţionale prin activitatea sa, aspecte dovedite cu declaraţiile martorilor .
De asemenea, au fost interpretate greşit dispoziţiile art. 40 alin.1 lit. a Codul muncii inclusiv actele deduse judecăţii şi probatoriul administrat în cauză . Eliberarea din funcţia de contabil şef nu reprezintă o sancţiune disciplinară, ci doar valorificarea competenţei stabilite de art. 40 alin.1 lit. a Codul muncii, respectiv dreptul oricărui angajator de a-şi organiza eficient activitatea şi selecta personalul propriu.
Se mai arată că instanţa de fond nu a înţeles nici modul de stabilire a salariului într-o instituţie publică din sfera învăţământului superior, întrucât prin eliberarea din funcţia de contabil şef, intimatului i-a fost retras doar sporul de conducere şi suspendată acordarea indemnizaţiei de control financiar preventiv.
În drept sunt invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 Cod procedură civilă.
La data de 02 aprilie 2012 recurenta a depus note scrise.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 41 alin.1 Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor.
Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente: durata contractului, locul muncii, felul muncii, condiţiile de muncă, salariul, timpul d e muncă şi timpul de odihnă.
Prin urmare, din interpretarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate rezultă că pentru a se putea dispune modificarea oricăruia dintre elementele contractului individual d e muncă trebuie îndeplinită o condiţie sine qua non şi anume aceea a acordului părţilor. Excepţia prevăzută la art.48 din codul muncii vizează doar o modificare temporară.
Jurisprudenţa şi doctrina au apreciat constant că nu poate fi modificat nici unul din elementele contractului individual de muncă în mod unilateral, în lipsa unui acord al părţilor.
În cauza de faţă, la momentul emiterii deciziei 3185 A/03.03.2011 emisă de recurentă intimatul ocupa postul de contabil şef. Din decizia 62/21.09.2004 rezultă că în urma susţinerii examenului de ocupare a postului de contabil şef, începând cu 21.09.2004 intimatul este numit în această funcţie cu contract pe perioadă nedeterminată. S-a încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 131/21.05.2004, iar la rubrica felulmuncii-funcţia este trecut contabil şef (fila 90, dosar fond). De asemenea, există un act adiţional la contractul individual d e muncă nr.411 A/2005 înregistrat sub nr. 3798 A/31.12.2009 în care se precizează că începând cu data de 01.01.2010 se modifică art. 2 din contract, iar salariatul este încadrat în funcţia de contabil şef, cu un salariu de bază la care se adaugă indemnizaţia de conducere şi spor de vechime.
Astfel cum rezultă din actele menţionate, funcţia de contabil şef nu a reprezentat o funcţie pe o perioadă determinată de timp, trecută ca atare doar în carnetul de muncă, ci a reprezentat un post câştigat prin concurs, fiind încheiat contract individual de muncă şi act adiţional la contract pentru această funcţie, respectiv aceea de contabil şef.
În aceste condiţii, astfel cum rezultă din contractul individual d e muncă, funcţia intimatului ca şi componentă a contractului individual de muncă a fost aceea de contabil şef, la rubrica felul muncii din contract fiind trecut – contabil şef. Această situaţie determină aplicabilitatea prevederilor art. 41 alin.1 şi urm. din Codul muncii, care impun acordul părţilor, ca şi condiţie a modificării oricăruia din elementele contractului individual de muncă. Prin urmare, criticile recurentei în sensul că instanţa de fond a interpretat în mod subiectiv dispoziţiile art.40 şi 41 din Codul muncii sunt neîntemeiate. Având trecută în contractul individual de muncă şi în actul adiţional la contract funcţia de contabil şef, precum şi în carnetul de muncă, recurenta nu putea dispune în mod unilateral modificarea felului muncii şi a salariului, ci doar cu acordul intimatului, astfel că angajatorul nu-l putea înlătura în mod unilateral din această funcţie doar sub pretextul că-şi selectează personalul.
Potrivit art. 40 alin. 1 lit. a, angajatorul are printre drepturile sale şi pe acela de a stabili organizarea şi funcţionarea unităţii şi atribuţiile corespunzătoare fiecărui salariat, dar acest drept nu este unul absolut şi nu poate fi exercitat dincolo de dispoziţiile legale, prin încălcarea legii.
De altfel, recurenta nu motivează eliberarea din funcţia de contabil şef a intimatului, din cuprinsul deciziei 3185A/03 martie 2011 nu este menţionat decât faptul că în Adunarea Generală a salariaţilor s-a hotărât înlocuirea intimatului din funcţia de contabil şef, astfel că începând cu data de 03 martie 2011 s-a numit un alt contabil şef interimar, în persoana numitei D.V. La acel moment nu s-a dovedit desfiinţarea postului de contabil şef, această desfiinţare având loc abia la 30 sept.2011, când prerogativele acestei funcţii au fost preluate de contabilul şef al Universităţii din Craiova. Pe de altă parte, se reţine că măsura eliberării din funcţie a intimatului nu poate fi încadrată nici în situaţiile excepţionale prevăzute de art. 48 Codul muncii, întrucât nu a fost o modificare temporară a felului muncii, ci una definitivă. Prin urmare, recurenta nu justifică eliberarea din funcţia de contabil şef a intimatului la data de 03 martie 2011, ca măsură unilaterală decât pentru faptul că a creat probleme prin activitatea sa, probleme funcţionale sesizate şi susţinute de salariaţi, cum susţine recurenta însăşi în motivele de recurs . Ori, aceste motive se circumscriu sferei de disciplina muncii, cum corect a subliniat instanţa de fond şi nu au fost trecute în decizia de eliberare din funcţie. În aceste condiţii, criticile recurentei privind faptul că instanţa de fond l-ar fi favorizat pe contestator, întrucât a interpretat probatoriul administrat în mod superficial ca fiind în sfera disciplinei muncii, sunt neîntemeiate. Dreptul angajatorului de a-şi selecta personalul trebuie să fie în concordanţă cu dispoziţiile legale şi în nici o situaţie nu poate fi înafara acestora, dând naştere abuzurilor.
Nici ultima critică ce vizează salariul nu este întemeiată, întrucât salariul este de asemenea, un element component al contractului individual de muncă şi nu poate fi modificat în mod unilateral de către angajator. Având în vedere faptul că măsura eliberării din funcţie sa dispus în mod unilateral, î consecinţă şi modificarea salariului a fost făcută cu încălcarea dispoziţiile art. 41 alin.1 Codul muncii.
Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse şi de prevederile art. 312 alin.1 teza 2, Cod procedură civilă va fi respins recursul ca nefondat. (Decizia civilă nr. 6410/17 mai 2012, Secţia I Civilă, rezumatjudecător Cristina Raicea)
