2 Salariu de merit. Natură juridică. Acordare
C. muncii, art. 5, art. 6, art. 39 alin. (1) lit. d), e), h), art. 41
1. Prin hotărârea de reorganizare a activităţii, angajatorul a înfiinţat un nou serviciu de achiziţii publice. Diminuarea atribuţiilor prevăzute în fişa postului nu reprezintă o modificare a activităţii salariatului, dat fiind că acesta şi-a menţinut funcţia, locul de muncă şi celelalte atribuţii ce îi reveneau în baza funcţiei. Aprecierea salariatului privind încălcarea în acest mod a principiilor prevăzute de art. 5 şi art. 6 C. muncii privind egalitatea de tratament şi dreptul la plată egală pentru muncă egală este lipsită de relevanţă, în condiţiile în care angajatorul nu a procedat la modificarea unilaterală a felului muncii.
2. Salariul de merit nu reprezintă o componentă a salariului de bază, ci este un spor cu caracter facultativ, lăsat la aprecierea angajatorului.
C.A. Bucureşti, Secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia civilă nr. 2405/R din 5 iulie 2006, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 38 din 9 ianuarie 2006, Tribunalul Bucureşti, Secţia a VlII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de contestatorul M.I. în contradictoriu cu intimata U.P.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că s-a solicitat de către contestator anularea modificării unilaterale a contractului individual de muncă în privinţa felului muncii.
Tribunalul a reţinut că, începând cu 11 martie 2002, contestatorul a fost angajat în funcţia de director tehnic administrativ, iar printr-un act adiţional încheiat ulterior s-a convenit şi acordarea unui salariu de merit de 15%.
A mai reţinut tribunalul că, prin decizia nr. 121 din 24 mai 2005, s-a decis înfiinţarea Serviciului achiziţii produse, servicii şi lucrări, care a preluat toate sarcinile, logistica şi baza de date privind achiziţiile din cadrul Serviciului activităţi auxiliare şi Serviciului tehnic administrativ.
Tribunalul a apreciat că nu poate fi reţinută o schimbare a felului muncii contestatorului în accepţiunea Codului muncii, întrucât funcţia acestuia este cea de director tehnic administrativ, nefiind modificată, intimata stabilind preluarea unor sarcini prevăzute în fişa postului petentului în sarcina altui compartiment, însă această diminuare nu reprezintă o modificare, câtă vreme nu au fost stabilite în sarcina contestatorului alte atribuţii care să cxceadă funcţiei deţinute de el.
Cu privire la salariul de merit pretins de contestator, tribunalul a reţinut că aceasta este o facultate, şi nu o obligaţie a angajatorului, limitată pe durata unui an şi nu asigură dreptul la acest salariu pe o durată nedeterminată.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul.
Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, curtea a reţinut următoarele: în mod corect instanţa de fond a apreciat că prin hotărârea de reorganizare a activităţii sale intimata a înfiinţat un nou serviciu de achiziţii publice, împrejurare ce nu a modificat funcţia şi felul muncii contestatorului.
Diminuarea atribuţiilor prevăzute în fişa postului nu reprezintă o modificare a activităţii acestuia, dat fiind că recurentul-contestator şi-a menţinut funcţia de director tehnic administrativ, locul de muncă şi celelalte atribuţii ce îi reveneau în baza acestei funcţii.
Aprecierea recurentului privind încălcarea în acest mod a principiilor prevăzute de art. 5 şi art. 6 C. muncii privind egalitatea de tratament şi dreptul la plată egală pentru muncă egală este lipsită de relevanţă, în condiţiile în care angajatorul nu a procedat la modificarea unilaterală a felului muncii.
In ceea ce priveşte cererea de acordare a salariului de merit, curtea a constatat că salariul de merit nu reprezintă o componentă a salariului de bază, ci este un spor cu caracter facultativ, lăsat la aprecierea angajatorului. Recurentul nu a contestat hotărârea angajatorului prin care s-au stabilit persoanele îndreptăţite la obţinerea salariului de merit pe anul 2005, astfel încât afirmaţiile sale cu privire la necesitatea verificării de către instanţa de fond a criteriilor de obiectivitate în evaluarea personalului exced cadrul procesual stabilit la momentul învestirii instanţei.
Aspectele descrise de recurent ca fiind elemente constitutive ale hărţuirii morale la locul de muncă nu au fost dovedite de către acesta, astfel încât nu au putut fi reţinute ca o împrejurare de fapt ce ar declanşa răspunderea civilă delictuală a intimatei.
