În situaţia în care nu s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă, aplicându-se sancţiunea avertismentului, întrucât nu există un raport final al cercetării a cărui data de înregistrare să fie considerată data luării la cunoştinţă de către angajator despre săvârşirea abaterii disciplinare, de la care începe să curgă termenul de aplicare a sancţiunii disciplinare, această dată trebuie stabilită de instanţă în concret, de la caz la caz; aceasta este data la care persoane cu atribuţii de control şi conducere din cadrul persoanei juridice află despre săvârşirea faptei şi la care deţin suficiente informaţii pentru a stabili că fapta constituie abatere disciplinară.
Secţia I civilă, Decizia nr. 830 din 26 noiembrie 2012
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 11600/118/2011, reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei prin care s-a dispus sancționarea disciplinară cu avertisment scris, în temeiul art. 248 alin. (1) lit. a) din C.muncii solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei ca fiind netemeinică și nelegală.
Prin sentința civilă nr. 1335/12.03.2012 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a respins excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea, invocată de contestator, ca nefondată; s-a respins acțiunea ca nefondată.
împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul.
Prin decizia pronunțată, Curtea de Apel Constanța a admis recursul formulat și a modificat în tot sentința în sensul admiterii contestației; s-a constatat prescris dreptul angajatorului de a aplica sancțiunea disciplinară și s-a dispus anularea deciziei contestate.
Pentru a pronunța această soluție, s-au reținut următoarele:
în cauză, Curtea are a analiza cu prioritate problema respectării termenului de prescripție a dreptului de a aplica sancțiunea disciplinară prevăzut de art. 252 alin. (1) din C.muncii.
Astfel, potrivit art. 252 alin. (1) din C.muncii angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la săvârșirea faptei.
Față de acest text se pune problema cine trebuie să ia cunoștință de săvârșirea abaterii disciplinare și care este momentul la care se poate considera că s-a cunoscut săvârșirea abaterii disciplinare.
Prin Decizia nr. 16/12.11.2012 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii s-a stabilit cu caracter obligatoriu că „în interpretarea și aplicarea art. 252 alin. (1) din C.muncii, republicat, momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unității”.
Dar, în cauza de față, nu s-a efectuat cercetarea disciplinară a reclamantului întrucât, fiind aplicată doar sancțiunea avertismentului, potrivit art. 251 alin. (1) din C.muncii, efectuarea acestei proceduri nu era obligatorie.
întrucât nu s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă și, în consecință, nu există un raport final al unei astfel de cercetări înregistrat la unitate, soluția pronunțată în recurs în interesul legii la care s-a făcut referire nu este aplicabilă în cauză.
Ca urmare, trebuie verificat în concret când a luat la cunoștință angajatorul despre săvârșirea abaterii disciplinare.
în condițiile în care textul legal face referire la „angajator” iar angajatorul este o persoană juridică, cum aceasta constituie o entitate abstractă, o colectivitate de persoane fizice cu o anumită organizare, patrimoniu și scop determinat, nu se poate pune problema ca persoana juridică însăși să cunoască existența abaterii disciplinare. Persoana juridică, în calitate de angajator, își exercită drepturile, inclusiv cel de a aplica sancțiuni disciplinare, prin organele de conducere. Ca urmare, este necesar a se verifica data la care persoanele fizice cu atribuții de conducere și reprezentare au luat la cunoștință de săvârșirea abaterii disciplinare. Specificul organizării persoanei juridice și a activității acesteia precum și specificul relațiilor de muncă, permit concluzia că angajatorul a luat cunoștință despre abaterea disciplinară, în funcție de situația de fapt concretă, când persoane cu atribuții de control și conducere află despre săvârșirea acesteia.
Desigur, față de textul art. 252 alin. (1) din C.muncii, și în lipsa unui raport de cercetare prealabilă, momentul la care angajatorul a luat la cunoștință de abaterea disciplinară este momentul la care persoana care are aceste atribuții a cunoscut elementele constitutive ale abaterii disciplinare și a putut califica faptele săvârșite ca fiind abatere disciplinară. în lipsa efectuării unei cercetări disciplinare, cum este cazul de față, este posibil ca încadrarea faptelor în categoria abaterii disciplinare să se poată face deîndată sau să nu poată fi făcută la momentul la care fapta a fost cunoscută ci mai târziu, după verificări ulterioare, această situație făcând obiect al verificării de la caz la caz.
Decizia de sancționare disciplinară contestată în cauză a fost emisă la 26.07.2011. […]
Din raportul Serviciului V.T. […] din data de 8.04.2011 rezultă că în urma controalelor efectuate cheltuielile realizate pentru cererea de plată nu sunt conforme cu angajamentele luate în proiectul aprobat aferent tranșei de plată.
în concret, față de situația de fapt reținută în cauză, se constată că persoane cu atribuții de conducere și control din cadrul societății au cunoscut atât faptele reținute ca abatere disciplinară în decizia contestată cât și opinia comisiei de control cu privire la caracterul lor ilicit și cu privire la vinovăția reclamantului încă din 8.04.2011 iar pentru calificarea faptelor ca fiind abatere disciplinară nu era nevoie de verificări ulterioare, fiind vorba de încălcări ale unor reglementări stabilite deja.
Nu se poate susține, față de conținutul acestor înscrisuri, că angajatorul, prin directorul său nu putea cunoaște existența abaterii disciplinare și era nevoie de o concluzie a experților din cadrul Serviciului A.P. expuse în raportul din 30.06.2011, câtă vreme în nota de control fapta era bine definită și, în plus, un alt serviciu din cadrul aceleiași direcții stabilise deja neeligibilitatea unor plăți.
în acest mod s-ar eluda prevederile legale indicate care impun aplicarea sancțiunii disciplinare într-un anumit termen.
Față de toate aceste considerente se constată că în mod greșit prima instanță a constatat că nu era împlinit termenul prescripției aplicării sancțiunii disciplinare la data emiterii deciziei contestate.
