Legea nr. 188/19991’, art. 75 alin. (2) lit. d), art. 79 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), art. 84 alin. (1) lit. e)
Mutarea definitivă dintr-o funcţie publică de conducere întruna de execuţie reprezintă o modificare a raportului de serviciu, astfel încât este greşită interpretarea potrivit căreia mutarea definitivă pe un post de execuţie ar implica o prealabilă demisie din funcţia de conducere. Aplicarea art. 84 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 188/1999 ar conduce la încetarea raporturilor de serviciu, cu consecinţa pierderii calităţii de funcţionar public, ce ar mai putea fi eventual redobândită numai prin examen, în conformitate cu art. 51 din aceeaşi lege.
I.C.C.J., Secţia de administrativ şi fiscal, decizia nr. 4678 din 4 decembrie 2007, www.scj.ro
Prin sentinţa nr. 89 din 8 martie 2007, Curtea de Apel Craiova, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta F.M., dispunând anularea ordinului nr. 1014 din 30 noiembrie 2006, emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin care s-a decis mutarea definitivă a acesteia din funcţia de şef administraţie la Agenţia Finanţelor Publice Craiova, pe o funcţie publică de execuţie în cadrul aceleiaşi direcţii generale, şi reintegrarea reclamantei pe postul deţinut anterior emiterii acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta F.M., care a deţinut până la data de 30 noiembrie 2006 funcţia de şef administraţie la Agenţia Finanţelor Publice a municipiului Craiova, din cadrul Direcţiei Finanţelor Publice Dolj, a fost mutată definitiv pe o funcţie, emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în temeiul art. 75 alin. (2) lit. d) şi art. 79 alin. (1) şi (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999, avându-se în vedere cererea prin carc reclamanta a
solicitat, la data de 30 noiembrie 2006, mutarea sa definitivă pe o funcţie publică de execuţie.
A mai reţinut instanţa de fond că din probele administrate a rezultat că reclamanta a redactat cererea de mutare în altă funcţie, în prezenţa preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, fiind constrânsă moral, astfel că acordul pentru modificarea raportului de funcţie i-a fost smuls prin violenţă, fiind aşadar anulabil.
Instanţa de fond a mai stabilit, pe baza interpretării prevederilor legale aplicabilc în cauză, că în cazul reclamantei, în sensul art. 75 lit. d) din Legea nr. 188/1999, indicat ca temei legal al ordinului contestat, nu s-a realizat o mutare conform textului citat, ci o trecere dintr-o funcţie publică de conducere, pe care o deţinea reclamanta, într-o funcţie publică de execuţie, ceea ce implica însă, în prealabil, o cerere de demisie a reclamantei şi apoi trecerea sa într-o funcţie publică de execuţie, conform art. 84 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 188/1999. Pe baza declaraţiilor martorilor audiaţi, instanţa de fond a stabilit că, în realitate, cererea lapidară a reclamantei, nemotivată, priveşte numai demisia din funcţia publică de conducere, solicitată la momentul la care preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a efectuat o vizită la sediul instituţiei, însă, potrivit art. 84 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, nici procedura demisiei nu a fost respectată, ordinul fiind emis în aceeaşi zi.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. înalta Curte a reţinut că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu greşita aplicare şi interpretare a legii, ce se impune a fi modificată în totalitate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei, în considerarea celor în continuare arătate:
Contrar celor reţinute de instanţa de fond, înalta Curte, apreciind întemeiate criticilc recurentei-pârâte, a constatat că mutarea definitivă a reclamantei pe un post de execuţie nu implica, în prealabil, cererea sa de demisie din funcţia de conducere, în condiţiile art. 84 lit. e) din Legea nr. 188/1999, republicată, acest text de lege nefiind incident în cauză şi, drept urinare, nefiind aplicabilă nici procedura stabilită de lege în cazul demisiei. în actul normativ indicat, demisia este reglementată ca fiind una dintre situaţiile în care încetează raporturile juridice de serviciu ale funcţionarului public, cu consecinţa pierderii calităţii de funcţionar public [art. 84 lit. e) din Legea nr. 188/1999, republicată], ce ar mai putea fi eventual redobândită numai prin examen, conform art. 51 din aceeaşi lege.
De altfel, această interpretare dată de instanţa de fond prevederilor legale incidente este infirmată, pe de o parte, de conţinutul şi temeiul
ordinului contestat, ce face o neechivocă trimitere la prevederile din Legea nr. 188/1999, republicată, ce reglementează modificarea raportului juridic de serviciu a funcţionarului public, iar, pe de alta, de chiar conţinutul cererii olografe a reclamantei-intimate, ce atestă solicitarea, chiar dacă nemotivată, de trecere pe o funcţie de execuţie, conform pregătirii profesionale.
Modificarea raportului de serviciu, definită ca reprezentând trecerea funcţionarului public pe un alt post, în aceeaşi instituţie sau în alta, în mod temporar sau definitiv şi care are loc, printre altele, prin mutarea în cadrul altui compartiment, definitivă sau temporară, se raportează la calitatea de funcţionar public de execuţie şi/sau funcţionat public de conducere, nefiind reglementată o procedură diferită pentru funcţionarii publici ce deţin şi funcţii de conducere. Aşa fiind, înalta Curte a apreciat că nu se poate reţine nelegalitatea ordinului contestat, motivat de cauze procedurale, respectiv de nerespectarea termenelor prevăzute în cazul demisiei, câtă vreme această instituţie nu este aplicabilă şi nici nu poate fi asimilată situaţiei reclamantei-intimate, faţă de care, de altfel, nici nu s-a urmărit încetarea raporturilor de serviciu.
