(Curtea de Apel Ploieşti – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale – decizia nr.162/2007)
Reclamantul R.C a chemat în judecată pârâta SC, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate că perioadele 6.04.1970 – 13.05.1970; 26.07.1975 – 15.10.1976 şi 18.10.1976 – 1.11.1970 cât a lucrat ca lăcătuş în secţia cazangerie şi respectiv 1.11.1979 – 24.07.1986 în care a funcţionat ca subinginer şi şef atelier cazangerie în unitatea pârâtă, se încadrează în grupa I de muncă, cu obligarea pârâtei la eliberarea de adeverinţe în acest sens.
În motivarea acţiunii reclamant a arătat că în anul 2005 a solicitat pârâtei eliberarea adeverinţelor din care să rezulte că în perioadele solicitate a lucrat ca lăcătuş la secţia cazangerie şi ca subinginer şi şef atelier în grupa I de muncă, pârâta eliberându-i aceste adeverinţe în cuprinsul cărora s-a menţionat, însă, că a lucrat în grupa II de muncă. Mai arată reclamantul că a solicitat să se constate că aceste perioade se încadrează în grupa I de muncă în vederea completării dosarului de pensie.
Prin sentinţa civilă nr.1141 din 13 noiembrie 2006 Tribunalul Buzău a admis acţiunea, a constatat că activitatea desfăşurată de reclamant în cadrul societăţii în perioadele solicitate de acesta se încadrează în grupa I de muncă şi a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că din concluziile raportului de expertiză A.C. a rezultat că în perioadele arătate de reclamant acesta a desfăşurat efectiv activitate în locuri de muncă care se încadrează în grupa I de muncă şi că este îndreptăţit să primească această grupă în procent de 100% conform anexei 1 la Ordinul nr.50/1990, pct.95 şi nu aşa cum a menţionat pârâta în carnetul de muncă al reclamantului, în grupa II de muncă conform poziţiilor 20, 30, 34, 74 şi 79 din anexa 2 din acelaşi ordin.
Împotriva acestei sentinţe pârâta a declarat recurs, la data de 05.12.2006, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pârâta SC.
Procurator S.C. pentru intimatul-reclamant a ridicat excepţia tardivităţii recursului, având în vedere că obiectul cauzei constituie litigiu de muncă, astfel că în conformitate cu prevederile art. 80 din Legea nr. 168/1999, termenul de declarare a căii de atac este de 10 zile de la comunicarea sentinţei instanţei de fond, nu de 15 zile (art. 155 din Legea nr. 19/2000) şi a fost depăşit în speţă.
Prin decizia civilă 162/23.02.2007, Curtea a respins ca tardiv formulat recursul reţinând că, în speţă, se solicită acordarea grupei de muncă ca efect al executării contractului de muncă potrivit art. 281 Codul Muncii, cauza urmând să fie calificată litigiu de muncă supus termenului de recurs de 10 zile de la comunicarea sentinţei atacate, conform art. 80 din legea 168/1999.
S-a mai reţinut că obiectul litigiilor de asigurări sociale este expres şi limitativ arătat de art. 155 din Legea 19/2000, speţa neîncadrându-se în situaţiile enumerate de acest articol. Numai valorificarea grupei de muncă în raport cu CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii, când se contestă cuantumul acesteia constituie litigiu de asigurări sociale conf. art. 155 din Legea 19/2000
Ca atare, constatându-se depăşit termenul de 10 zile prev. de art. 80 din legea 168/1999, a fost respins recursul ca tardiv formulat.
