Natura răspunderii contestatorului cu funcţie de conducere şi care nu este acţionar la societatea ce a emis decizia de imputaţie


Contestatorul B.G. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimata SC „A.S.P. Constanţa” SA, suspendarea executării deciziei de imputaţie din 23.05.2002, până la soluţionarea contestaţiei, constatarea nulităţii absolute a deciziei pentru neefectuarea anchetei administrative, pe fond, anularea deciziei de imputaţie ca nelegală şi netemeinică şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 1305 din 3 decembrie 2002, a admis contestaţia formulată de contestator, în contradictoriu cu intimata, a anulat decizia de imputaţie din 23 mai 2002, emisă de intimată.

Cu privire la natura răspunderii contestatorului, curtea a reţinut că, din interpretarea art. 95 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, un administrator poate fi sau nu acţionarul unei societăţi. Din conţinutul art. 145 alin. 1 al Legii nr. 31/1990 se desprinde ideea că administratorul este, după caz, acţionar sau asociat şi că el îşi desfăşoară activitatea de administrator exclusiv pe baza unui mandat comercial. în situaţia în care administratorul nu este acţionar, art. 106 din Legea nr. 31/1990 precizează că activitatea se poate desfăşura fie în temeiul unui mandat, fie în temeiul unui contract de muncă. De altfel, art. 278 din Legea nr. 31/1990 precizează că „încadrarea salariaţilor la societăţile comerciale se face pe bază de contract individual de muncă, cu respectarea legislaţiei muncii şi asigurărilor sociale”.

în cauza de faţă, contestatorul nu este acţionar al societăţii şi îşi desfăşoară activitatea pe bază de contract de muncă, beneficiind de toate drepturile prevăzute de legislaţia muncii: salariu, concediu de odihnă, etc. Natura juridică a raportului juridic existent între contestator şi societate a fost acea de raport de muncă.

Potrivit art. 108 din Codul muncii, salariaţii răspund pentru pagubele create societăţii intimate, în legătură cu salariatului. Prin urmare, suntem în materia unui litigiu de muncă, având ca obiect o pagubă creată în executarea contractului de muncă.

Pe fondul cauzei se reţine că, la data de 25.03.2002, prin procesul-verbal încheiat la şedinţa Consiliului de administraţie al SC„ASP” Constanţa, s-a adus la cunoştinţa persoanelor abilitate paguba creată de contestator, emiţându-se decizia de imputaţie la data de 23.05.2003, pagubă recunoscută în acţiune de B.G., dar nu sub aspect valoric, astfel că instanţa, faţă de probele administrate, a stabilit vinovăţia contestatorului, a admis recursul şi, pe fond, a respins contestaţia.

Curtea de Apel Constanţa, decizia civilă nr. 147/C din 2003