Prin sentinţa civilă nr. 3765 din 08.11.2010 a Tribunalului Cluj 0, a fost admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta R.R. împotriva pârâtelor Parchetul de pe langa Tribunalul Cluj şi Casa Judeteana de Pensii Cluj şi în consecinţă:
A fost obligat pârâtul Parchetul de pe langa Tribunalul Cluj, să recalculeze drepturile cuvenite reclamantei cu includerea în indemnizaţia brută lunară a sporului de 50% începând cu data de 01.08.2007 şi până la zi şi să comunice adeverinţele conţinând aceste date Casei Judeţene de Pensii Cluj.
A fost obligată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj să emită o nouă decizie de pensionare în favoarea reclamantei, cu luarea în considerare a sporului de 50% .
A fost obligată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj să achite reclamantei sumele de bani reprezentând diferenţa dintre pensia achitată efectiv şi cea rezultată în urma recalculării de mai sus pentru perioada 01.08.2007 şi până la zi. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta a avut calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda, fiind pensionată cu de serviciu.
Prin prezenta acţiune, aceasta a solicitat includerea sporului de 50% reprezentând spor de risc si suprasolicitare neuropsihică, în calculul pensiei cuvenite, având în vedere că Decizia 21/2008 a I.C.C.J. a statuat că acest spor li se cuvine tuturor magistraţilor aflaţi în activitate, precum şi a sporului de stabilitate de 15% cuvenit procurorilor. Or, ţinând cont de prevederile acestei decizii precum si de prevederile OUG 100/2007 coroborat cu art. 85 al.1 din Legea 303/2004, pensia cuvenită reclamantei ar trebui reactualizată si prin includerea acestor sporuri.
Prin Legea nr.601/2004 de aprobare, cu modificări, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.24/2004, aplicarea dispoziţiilor art.28 alin.(4), devenit alin.(5), a fost extinsă şi la toţi judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi la toţi procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fără a se face vreo distincţie între categoria de magistraţi care participă la soluţionarea cauzelor privind faptele de şi magistraţii cu atribuţii specifice îndeplinirii funcţiei de procurori sau judecători în toate celelalte cauze.
Fiind sesizat cu examinarea acestui caz inadmisibil de diferenţiere a indemnizaţiilor stabilite pentru magistraţi, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr. 185 din 22 iulie 2005, a constatat existenţa unei discriminări directe prin aplicarea prevederilor textelor de lege menţionate şi a propus Ministerului Justiţiei iniţierea unui proiect de act normativ de modificare a acelor prevederi, în vederea eliminării diferenţei de tratament salarial, care a creat o inegalitate evidentă între cele două categorii de magistraţi cu pregătire şi responsabilităţi identice.
Ca urmare a demersului legislativ, iniţiat pe baza constatării acestei discriminări a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.27 din 29 martie 2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de magistraţi şi de personal din sistemul justiţiei, pentru eliminarea inegalităţii ce s-a creat, fiind reglementate unitar salarizarea şi celelalte drepturi ale judecătorilor, procurorilor, magistraţilor-asistenţi şi ale personalului asimilat acestora.
Până la adoptarea şi intrarea în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă, însă, aplicarea textelor de lege constatate discriminatorii prin hotărârea la care s-a făcut referire a creat o inegalitate vădită între nivelul indemnizaţiilor acordate magistraţilor, în contradicţie cu principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, consacrat în art. 16 alin. (1) din României, republicată, cu cel al egalităţii de tratament salarial pentru muncă egală, instituit prin art.23 alin.2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi cu cel al interzicerii oricărei discriminări prevăzut în art.2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi în art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
De altfel, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată fiind cu recurs în interesul legii, prin Decizia nr.VI din 15 ian.2007 a statuat că în aplicarea nediscriminatorie a dispoziţiilor art. 11 alin. 1 din O.U.G. nr. 177/2002 şi a dispoziţiilor art.28 alin.4 din O.U.G. nr.43/2002, modificată prin O.U.G. nr.24/2004, modificată şi aprobată prin Legea nr.601/2004, drepturile salariale prevăzute de aceste texte de lege se cuvin tuturor magistraţilor.
Aşadar, din tot ceea ce mai sus s-a arătat, trebuie concluzionat faptul că sporul de 50% prevăzut, este un drept salarial cuvenit tuturor magistraţilor şi ca atare trebuie inclus în indemnizaţia de încadrare brută lunară, prevăzută de dispoziţiile art.85 alin.2 din Legea 303/2004 atât în forma iniţială cât şi în cea modificată, astfel cum indemnizaţia brută lunară este definită de dispoziţiile art. 19 din Ordinul nr.680/1 aug.2007.
Întrucât aceste drepturi salariale au fost recunoscute şi acordate magistraţilor în activitate şi pentru perioadele anterioare O.U.G. nr.27/2006, pentru aplicarea corectă şi uniformă a legii, respectând întru-totul dispoziţiile art.85 alin.2 a Legii 303/2004, se cuvine ca şi pentru magistraţii pensionari, aceste drepturi recunoscute şi acordate să-şi producă efectul în sensul ca pentru perioadele de timp neprescrise, să se emită şi să se comunice Casei Judeţene de Pensii veniturile pe care un magistrat în activitate le-a obţinut sau trebuia să le obţină, incluzând şi sporul de 50%, cu atât mai mult că în acea perioadă, în mod discriminatoriu, o parte dintre magistraţi au beneficiat de acest spor, iar majoritatea celorlalţi şi-au câştigat acest drept prin hotărâri judecătoreşti.
Aşadar, venitul brut avut în vedere de legiuitor la stabilirea bazei de calcul al pensiei de serviciu a magistraţilor, este cel care include toate sporurile, indiferent de caracterul lor permanent sau ocazional şi indiferent dacă acesta a fost acordat în mod corect o dată cu salariul sau dacă în mod discriminatoriu nu a fost acordat, dar s-a dispus acordarea acestuia prin hotărâre judecătorească.
De fapt, aşa cum mai sus s-a menţionat chiar înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia în interesul legii nr.XXI/2008 a stabilit că drepturile salariale, concretizate în aceste sporuri de 50% se cuvin tuturor magistraţilor, ştiut fiind că potrivit art. 329 alin.3 C.proc.civ.,dezlegarea dată problemelor de drept judecate printr-o decizie în interesul legii este obligatorie pentru instanţă.
Aşadar, nu este cu nimic justificat nerecunoaşterea efectelor sporului de mai sus în privinţa stabilirii drepturilor de prevăzute de art.85 alin.2 din Legea 303/2004, deoarece s-ar ajunge la o nouă prin înlăturarea fără temei legal a beneficiilor care rezultă din plata acelui spor, cum este în speţă dreptul de a beneficia de o pensie raportată la indemnizaţia brută lunară în care potrivit dispoziţiilor art. 19 din Ordinul nr.680/2007 este inclus şi acest spor.
Aşadar, chiar dacă reclamanta şi-a încetat activitatea chiar anterior acordării sporului de 50% a indemnizaţiei de încadrare brută lunară a magistraţilor specializaţi în urmărirea şi judecarea infracţiunilor de corupţie, trebuie reţinut că dispoziţiile art.85 alin.2 chiar în forma iniţială din Legea 303/2004, se aplică unitar tuturor magistraţilor pensionari, legea nu prevede situaţii de aplicare diferite, în raport de data pensionării, astfel că de la data de 08 august 2007 şi până la zi reclamanta este îndreptăţită la recalcularea pensiei în raport de sporul de 50% şi la plata diferenţelor de pensie neacordate pentru această perioadă, instituţia de la care s-au pensionat reclamanta având obligaţia comunicării către Casa Judeţeană de Pensii a veniturilor brute lunare pe care le-a realizat un magistrat în activitate la aceeaşi instituţie pe aceeaşi funcţie şi acelaşi grad cuprinzând şi sporul de 50% şi de stabilitate de 15%de care magistratul trebuia să beneficieze.
Faţă de cele ce preced, instanţa deliberând a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâţilor Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi Casa Judeţeana De Pensii Cluj, obligându-i pe aceştia să recalculeze drepturile cuvenite reclamantei cu includerea acestui spor de 50% şi să comunice adeverinţele conţinând aceste date celuilalt pârât, respectiv să emită o nouă decizie de pensionare pentru reclamantă cu luarea în calcul a sporului de 50% menţionat în adeverinţele emise de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Totodată, instanţa a mai obligat pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj să achite reclamantei sumele de bani cuvenite reprezentând diferenţa dintre pensia achitată efectiv şi cea rezultată în urma recalculării de mai sus pentru perioada 01.08.2007 şi până la zi.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta R.R. şi de pârâţii Casa Judeteana de Pensii Cluj şi Parchetul de pe langa Tribunalul Cluj.
Prin recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii CluJ s-a solicitat modificarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii.
În motivare, pârâta a arătat că până la apariţia O.U.G. nr.100/2007, pe anii 2006-2007 actualizarea pensiilor magistraţilor nu a mai avut în vedere sporurile intrate în baza de calcul la acordarea pensiei.
Potrivit art.10 din O.U.G. nr.100/2007 (art.85 alin.2 din Legea nr.303/2004) „Pensiile de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor, precum şi pensiile de urmaş prevăzute la art.84 se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizaţia brută lunară a unui judecător şi procuror în activitate, în condiţiile identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei sau parchetelor, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum şi a sporului de vechime”.
Potrivit art.85 alin.2 în vigoare înaintea acestei date – 08.10.2007 – Pensiile de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor, precum şi pensiile de urmaş prevăzute la art.84 se actualizează anual în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni a judecătorilor şi procurorilor în activitate.
Or, cum cele din activitate aceste sporuri nu le-au fost recunoscute, înseamnă că nici la pensie, chiar dacă ar fi să se câştige sporurile în relaţia cu angajatorul, nu vor putea fi luate în calcul.
Prin recursul declarat de pârâtului Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj s-a solicitat casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, urmând ca pârâtul să-şi formuleze apărările în fond în faţa instanţei legal investită, după îndeplinirea procedurilor legale, respectiv după comunicarea acţiunii şi a înscrisurilor anexă la aceasta.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că nu a fost citat pentru nici un termen de judecată, iar sentinţa civilă 3765/2010 i-a fost comunicată în data de 14.02.2011.
Necitarea pârâtului, precum şi judecarea pricinii cu nesocotirea principiilor contradictorialităţii şi a dreptului la apărare atrag incidenţa prevederilor art.105 alin.2 C.pr.civ. şi întrunirea motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.5 C.pr.civ.
Prin recursul declarat de reclamanta R.R. s-a solicitat casarea, modificarea în tot a acestei hotărâri şi în consecinţă admiterea contestaţiei cu obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj să calculeze şi să comunice venitul ca bază de calcul a pensiei de serviciu, începând cu data de 1 mai 2005, care să includă şi sporul de stabilitate de 15%, desigur alături de celelalte sporuri avute şi acordate, cu obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj să calculeze pensia de serviciu, cu luarea în considerare a acestor venituri, să plătească diferenţa de pensie de serviciu, cu actualizată cu indicele de inflaţie, la data plăţii.
În motivare reclamanta a arătat că în esenţă acţiunea sa se referă la sporul de stabilitate şi nu la sporul de 50 % de risc şi suprasolicitare neuropshică, la care se referă hotărârea instanţei de fond.
Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reţine următoarele:
Referitor la recursul declarat de pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, se constată că deşi acesta a fost chemat în judecată în calitate de pârât şi a fost obligat prin sentinţă să emită adeverinţe necesare stabilirii pensiei reclamantei, nu a fost citat pe tot parcursul judecării fondului cauzei (atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului), încălcându-i-se dreptul la apărare.
Referitor la recursul reclamantei R.R. se constată că prin acţiunea dedusă judecăţii aceasta a solicitat luarea în considerare la calcularea pensiei sale a sporului de stabilitate de 15 % şi nu a sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50 %, cum greşit s-a pronunţat prima instanţă, care astfel nu a cercetat fondul cauzei cu care a fost investită.
Având în vederea aceste considerente, şi reţinând şi faptul că obligaţiile la care s-a solicitat obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj sunt subsidiare faţă de cele ale pârâtului Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi că oricum nu s-a cercetat fondul cauzei, în temeiul art. 312 alin. (1), (3) şi (5) Cod procedură civilă se vor admite recursurile declarate de reclamanta R.R. şi de pârâţii Casa Judeteana de Pensii Cluj şi Parchetul de pe langa Tribunalul Cluj împotriva sentinţei civile numărul 3765 din 08.11.2010 a Tribunalului Cluj, care va fi casată în întregime şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru îndeplinirea procedurii de citare cu pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi pentru soluţionarea fondului cauzei. (Judecător Laura Dima)
