Reducerea activităţii nu poate fi doar un pretext pentru îndepărtarea unui salariat şi, în consecinţă, desfacerea contractului de muncă a unui salariat urmată de încadrarea altuia din afara unităţii, indiferent pe ce post, este inadmisibilă şi, în aceste condiţii, reorganizarea nu este reală.
Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 563 din 11 septembrie 2008
Prin cererea formulată și înregistrată sub nr. 8620/121/2007 pe rolul Tribunalului Galați, contestatoarea P.F. a solicitat în contradictoriu cu intimata SC C.P. SRL București anularea deciziei de concediere nr. 2782/30.11.2007, reintegrarea pe postul avut anterior emiterii deciziei, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale de la data concedierii până la reintegrarea efectivă, precum și cheltuieli de judecată.
A arătat că a fost angajată la societatea intimată în funcția de șef departament vânzări cu un salariu lunar de 1519 lei, potrivit copiei contractului individual de muncă.
A mai susținut că prin decizia contestată i s-a comunicat încetarea contractului individual de muncă, în temeiul art. 65 alin. (1) C.muncii , invocându-se că, potrivit Hotărârii Consiliului de Administrație din 3.08.2007, ca urmare a unei reorganizări, postul de șef departament vânzări ocupat de aceasta a fost desființat.
A mai susținut că decizia de concediere este nelegală, întrucât nu întrunește condițiile prevăzute de art. 65 alin. (2) C.muncii , în sensul că desființarea postului nu este efectivă și nu are o cauză reală și serioasă.
Contestatoarea a mai menționat că, urmare a reorganizării, postul deținut de aceasta, respectiv șef departament vânzări, ar fi fost desființat conform hotărârii C.A. din 3.08.2007, însă la începutul lunii septembrie 2007, intimata angajează în aceeași funcție de agent vânzări o persoană din afara societății.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, precum și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat că contestatoarea a fost angajata societății începând cu 1.07.2005 în funcția de administrator vânzări, iar în data de 23.01.2007 aceasta a semnat un act adițional la contractul individual de muncă, prin care, începând cu 15.01.2007, a ocupat funcția de șef departament vânzări.
S-a susținut că reorganizarea companiei a fost reală și serioasă, având cauze obiective, în sensul că societatea a trecut printr-un proces de restructurare serios, determinat de rezultate slabe ale societății, așa încât Consiliul de Administrație, în ședința din 3.08.2007, a hotărât eficientizarea și restructurarea activității prin desființarea mai multor posturi, inclusiv cel ocupat de contestatoare.
A mai menționat că s-a solicitat sprijinul A.J.O.F.M., după ce Consiliul de Administrație a luat decizia de reorganizare a societății, fiind nevoie de concedierea mai multor persoane, societatea sesizând Agenția Teritorială pentru Ocuparea Forței de Muncă Tecuci despre situația ivită și a solicitat sprijinul în relocarea forței de muncă.
Prin sentința civilă nr. 631/15.05.2008 a Tribunalului Galați, s-a respins ca nefondată contestația formulată de contestatoare împotriva intimatei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatoarea a fost salariata intimatei în funcția de administrator vânzări.
Prin decizia nr. 2782/30.11.2007, intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă în temeiul art. 65 alin. (1) C.muncii , având în vedere Hotărârea Consiliului de Administrație din 3.08.2007, privind reorganizarea activității societății, prin desființarea postului de șef departament vânzări, din cadrul Punctului de Lucru Tecuci, post ocupat de salariata contestatoare.
Potrivit art. 65 alin. (1) și (2) C.muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat dintr-unul sau mai multe motive care nu țin de persoana acestuia; desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
în cauză, prin hotărârea nr. 2 a Consiliului de Administrație din data de 3.08.2007, s-a dispus modificarea organigramei societății prin desființarea unor posturi ca măsură de eficientizare a activității societății.
Măsura reorganizării structurale a fost luată ca urmare a rezultatelor financiare negative înregistrate de societate, volumul productivității reducându-se cu peste 20%.
Cu actele depuse la dosar, intimata a făcut dovada existenței unei cauze reale și serioase, desființarea postului prezentând un caracter obiectiv, datorită dificultăților economice în care se află societatea.
Totodată, măsura contestată s-a impus pentru a se asigura flexibilitatea structurii organizatorice, eficientizarea și optimizarea activității.
S-a constatat că postul ocupat de contestatoare, acela de șef departament vânzări, s-a desființat în mod efectiv, acesta nemaifiind prevăzut în organigrama societății. în urma reorganizării s-a desființat funcția de director comercial, aceasta devenind director vânzări, având în subordine 2 persoane de execuție. S-a considerat că menținerea unei funcții de șef departament vânzări nu mai apărea ca fiind oportună în acest condiții.
Apărarea contestatoarei nu a fost primită întrucât din fișa postului numitului M.N. rezultă că acesta a fost angajat pe post de agent vânzări, funcție de execuție și nu de conducere, cu alte atribuții și răspunderi.
Nici împrejurarea că în publicația locală din 4-10.12.2007 A.L.O.F.M. Tecuci a afișat lista locurilor de muncă nu îi este favorabilă contestatoarei, în condițiile în care postul disponibil este de agent vânzări și nu de șef departament vânzări.
De asemenea, intimata a făcut dovada că a urmat procedura prevăzută de art. 64 alin. (2) C.muncii , în sensul că s-a adresat Agenției Teritoriale de Ocupare a Forței de Muncă în vederea redistribuirii contestatoarei, nefiindu-i imputabil răspunsul nefavorabil al acesteia.
Așadar, față de considerentele expuse instanța a apreciat că desființarea locului de muncă al contestatoarei a fost efectivă și a avut o cauză serioasă și reală, sens în care a fost respinsă contestația.
împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs contestatoarea solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate și, pe fond, admiterea contestației.
Prin decizia civilă nr. 563 din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel Galați, s-a admis recursul declarat de recurenta-contestatoare împotriva sentinței civile nr. 631/15.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 8620/121/2007.
S-a modificat în tot sentința civilă nr. 631/15.05.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
S-a admis contestația formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimata SC C.P. SRL București.
S-a anulat decizia de concediere nr. 2782/30.11.2007 emisă de intimată.
S-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior și a obligat intimata la plata drepturilor salariale de la data emiterii deciziei de concediere până la reintegrarea efectivă.
Au fost avute în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (2) C.muncii , desființarea locului de muncă în cazul concedierii pentru motive ce nu țin de persoana salariatului prevăzută la alin. (1) al aceluiași articol trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Cauza reală și serioasă se referă la desființarea locului de muncă și concedierea salariatului ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității.
Potrivit Hotărârii nr. 2/03.08.2007, Consiliul de Administrație al societății intimate a luat măsuri de desființare a unor posturi, printre care și cel deținut de către contestatoarea recurentă (șef departament vânzări), tocmai pe baza necesității unui număr redus de salariați impus de măsurile de eficientizare, așa cum se precizează chiar în cuprinsul hotărârii.
Ca urmare a acestei hotărâri, la data de 3.08.2007 se comunică recurentei durata preavizului de 20 de zile (06.08.2007 – 31.08.2007) care a fost prelungit până la data de 29.11.2007 pe durata concediului medical.
Potrivit deciziei nr. 2782/30.11.2007 contestată, începând cu această dată s-a dispus concedierea recurentei în baza art. 65 alin. (1) C.muncii .
însă instanța de recurs apreciază că societatea intimată nu a dispus concedierea contestatoarei în mod legal, nefiind respectate condițiile impuse de concedierea individuală prevăzute de art. 65 alin. (1) și (2) C.muncii, în sensul că desființarea locului de muncă nu a avut la bază o cauză reală și serioasă, deși a fost efectivă.
Astfel, deși prin Hotărârea nr. 2/3.08.2007 s-a stabilit necesitatea unui număr redus de salariați, totuși, societatea intimată a făcut angajarea domnului N.M. pe postul de agent vânzări (contract aflat la dosar fond) la data de 30.08.2007, contrazicând propria hotărâre.
De remarcat este și faptul că angajarea a avut loc imediat după comunicarea avizului către recurentă, situație ce denotă că restructurarea nu a avut la bază o cauză reală și serioasă, întrucât, în fapt, societatea avea nevoie de personal și a făcut chiar angajări, fiind lipsit de relevanță aspectul că angajarea nu s-a făcut pe postul deținut de contestatoare.
Mai mult, după data concedierii recurentei, într-un ziar local din perioada 4-10.12.2007, a apărut anunț de angajare electrician, mașinist, agent vânzări.
Or, reducerea activității nu poate fi doar un pretext pentru îndepărtarea unui salariat și, în consecință, contrar susținerilor intimatei și argumentelor instanței de fond, desfacerea contractului de muncă a unui salariat urmat de încadrarea altuia din afara unității, indiferent pe ce post, este inadmisibilă și, în aceste condiții, reorganizarea nu este reală.
Față de argumentele arătate mai sus, recursul apare ca fiind fondat prin prisma art. 3041C.proc.civ., iar cercetarea celorlalte motive de recurs nu mai este necesară, întrucât situația în care societatea face angajări în timp ce afirmă că este în reorganizare este suficientă pentru a demonstra nelegalitatea măsurii concedierii prin prisma nerespectării condițiilor impuse de art. 65 alin. (1) și (2) C.muncii.
