Prin sentinţa civilă nr. 835 din 30.08.2005 a Judecătoriei Dorohoi, s-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Botoşani – Secţia civilă, constatând că litigiu dedus judecăţii este unul de dreptul muncii.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Botoşani – Secţia civilă sub nr. 6182/C/2005 din 3.10.2005.
Prin cererile ulterioare, reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că a cerut acordarea drepturilor salariale cuvenite pentru incapacitate temporară de muncă din perioada 26.05.2005-30.06.2005, pentru orele suplimentare lucrate, pentru luna mai 2005 şi, respectiv, a cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare, pârâta a precizat că, pentru anul 2003, reclamanta a primit suma de 2.100.000 lei pentru concediul de odihnă, pentru anul 2004 suma de 3.800.000 lei reprezentând compensaţii pentru concediul neefectuat iar în anul 2005 suma de 1.501.305 lei pentru concediul de odihnă din perioada 1.07.2005-15.07.2005 şi a depus statele de plată în acest sens.
Ulterior, pârâta a ataşat şi statul de plată pentru luna mai 2005 şi certificatele de concediu medical, cu precizarea că, pe luna mai 2005, reclamanta a primit drepturile salariale, iar certificatele de concediu nu sunt vizate de unitatea spitalicească şi, ca urmare, nu au putut fi plătite.
Prin sentinţa nr. 484 din 29.03.2006 a Tribunalului Botoşani – Secţia civilă, s-a admis în parte acţiunea reclamantei S.D., în contradictoriu cu pârâta S.C.”T.” SRL Dorohoi.
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei îndemnizaţia de concediu de odihnă aferentă timpului efectiv lucrat în anul 2003, precum şi îndemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă aferentă intervalului 26.05.2005-30.06.2005.
S-au respins, ca nefondate, capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare, a îndemnizaţiei de concediu pe anii 2004 şi 2005, a cheltuielilor de judecată şi a salariului pe luna mai 2005.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe, reclamanta a declarat recurs.
În motivarea acestuia, deşi într-o manieră informă, reclamanta s-a declarat nemulţumită de faptul că nu i s-au admis toate capetele de cerere din acţiunea formulată şi astfel cum a fost completată.
Examinând recursul de faţă, curtea îl constată întemeiat, în sensul celor ce se vor reţine în continuare.
Astfel, cu referire directă la motivele de recurs, se constată, prin sentinţa recurată – avându-se în vedere probatoriul administrat – că în mod corect s-au respins capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare, a cheltuielilor de judecată şi a salariului pe luna mai 2005, dat fiind că pârâta i-a plătit reclamantei orele suplimentare lucrate şi salariul pe luna mai 2005, iar reclamanta nu a făcut dovezi referitoare la suportarea vreunor cheltuieli de judecată.
Cu privire însă la capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata către reclamantă a îndemnizaţiei de concediu de odihnă pe anii 2004 şi 2005, se constată – din actele dosarului – că pârâta nu a făcut dovada că i-ar fi achitat reclamantei aceste drepturi băneşti, deşi, conform prevederilor art. 287 din Codul muncii, îi revenea această sarcină.
Faţă de cele de mai sus, curtea, având în vedere prevederile art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va admite recursul reclamantei şi va modifica sentinţa recurată în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantei şi îndemnizaţia de concediu de odihnă aferentă anilor 2004 şi 2005.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
(Decizia nr. 840 din 17.10.2006 a Curţii de Apel Suceava – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale)
