Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pe considerentul că:
– greşit a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru sporul aferent lunii aprilie 2004;
– greşit a fost interpretat art. 40 din contractul colectiv de muncă la nivel naţional în anii 2004 – 2005;
– greşit au fost interpretate prevederile art. 155 din Codul muncii;
– greşit a fost interpretată noţiunea de >;
– greşit a fost interpretată teza potrivit căreia includerea sporului în salariul de bază ar rezulta din faptul că acest salariu este de peste 8 ori mai mare decât salariul de bază mediu.
Recursul reclamantului care, în drept, poate fi încadrat în art. 304 pct. 1 C.pr.civ., este fondat, dintr-un motiv de ordine publică, reţinut din oficiu de instanţă, care face de prisos examinarea criteriilor menţionate.
Astfel, din examinarea încheierii de şedinţă din 6 iunie 2007 (fila 95 dosar fond), rezultă că, într-un complet nelegal constituit şi anume un judecător şi un asistent judiciar, prima instanţă a respins o excepţie şi a admis o altă excepţie.
Împrejurarea că, în partea introductivă a încheierii respective figurează numele a doi judecători şi a doi asistenţi judiciari, nu înlătură nulitatea acesteia, câtă vreme, în absenţa minutei, respectiva hotărâre (încheierea de şedinţă menţionată) este semnată doar de un judecător şi de un asistent judiciar, ceea ce conduce la concluzia că, illo tempore, completul nu a fost legal constituit (alcătuit).
Cum nulitatea acestei încheieri atrage şi nulitatea actelor subsecvente, respectiv a încheierii din 20 iunie 2007 şi a sentinţei civile nr. 703 din 22 iunie 2007 a Tribunalului Botoşani, constatând fondat recursul reclamantului, în temeiul art. 304 pct. 1, 312 (3) C.pr.civ. rap.la art. 58 (1) din Legea nr. 304/2004 şi art. 105 (1) C.pr.civ., acesta a fost admis, iar sentinţa atacată, casată şi cauza trimisă aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
