Legea nr. 36/1995, art. 16 lit. d) Legea nr. 303/2004, art. 102 alin. (2)
Faptul că mass-media a relatat despre cercetarea penală şi disciplinară începută împotriva unei persoane nu poate constitui un motiv întemeiat de respingere a cererii acesteia de numire în funcţia de public, pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 16 lit. d) din Legea nr. 36/1995. Atâta timp cât relatările din presă nu au la bază constatări definitive ale organelor competente, nu se poate reţine că acestea, doar prin posibila percepţie negativă formată în conştiinţa colectivă, ar fi în măsură să afecteze buna reputaţie a unei persoane. Mai mult, cum în cauză cercetările au fost ulterior finalizate fără a se reţine săvârşirea vreunei fapte penale sau abateri disciplinare, chiar eventualele îndoieli asupra bunei reputaţii a reclamantei fiind astfel înlăturate, condiţia bunei reputaţii nu poate fi privită altfel decât pe deplin realizată.
I.C.C.J., Secţia de administrativ şi fiscal, decizia nr. 3052 din 21 septembrie 2006, www.scj.ro
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, Sccţia a VlII-a de contencios administrativ şi fiscal, A.B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, anularea rezoluţiei din 26 ianuarie 2006 a conducătorului acestei autorităţi publice, prin care reclamantei i-a fost respinsă cererca de numire, fară examen, în funcţia de notar public şi obligarea acestuia să emită un ordin de numire a reclamantei în funcţia de notar public, în temeiul art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VlII-a de contcncios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantă, reţinând că aceasta îndeplineşte condiţiile legale pentru a fi numită în funcţia de notar public fară examen, şi anume: a deţinut funcţia de judecător la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind eliberată din această funcţie din motive neimputabile, prin pensionare [art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004], respectiv are o „bună reputaţie” [art. 16 lit. d) din Legea nr. 36/1995].
împotriva acestci soluţii a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei.
Recursul este nefondat. Este necontestat că reclamanta, fost jude-
cător la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, invocând faptul pensionării şi prevederile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statul judecătorilor şi procurorilor, a cerut ministrului justiţiei numirea în funcţia de notar public, cererea fiind respinsă pentru motivul neînde-plinirii condiţiei prevăzute la art. 16 lit. d) din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale.
Instanţa de fond a constatat că refuzul ministrului justiţiei este nejustificat şi a reţinut, în esenţă, că reclamanta se bucură de dreptul prevăzut la art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, şi că îndeplineşte condiţiile cerute de Legea nr. 36/1995, inclusiv condiţia bunei reputaţii, prevăzută la art. 16 lit. d). A mai reţinut instanţa de fond că reputaţia reclamantei nu a fost afectată prin cercetările penale efectuate împotriva sa, prin rezoluţia nr. 50/P/2006 din 28 februarie 2006 a Parchetului de pc lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispunându-se ncînceperca urmării penale, iar prin hotărârea nr. 3/J din 28 martie 2006 a Consiliului Superior al Magistraturii, cerectarea disciplinară a fost respinsă ca rămasă fară obiect.
Curtea a mai constat că faptele reţinute de instanţa de fond nu au fost contestate în recurs, susţinându-se doar că perecpţia opiniei publice asupra reputaţiei reclamantei a fost afectată în mod negativ ca urmare a relatărilor făcute în mass-media cu privire la cercetările penale şi disciplinare carc o vizau pe aceasta, la dosar fiind depuse extrase din unele ziare, susţinere carc este netemeinică. Ca judecător la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reclamanta s-a bucurat de o bună reputaţie, corespunzătoare unei înalte demnităţi, iar eliberarea sa din funcţie s-a făcut ca urmare a aprobării cererii de pensionare de către Consiliul Superior al Magistraturii. Pe de altă parte, aşa cum s-a reţinut, organul de urmărire penală a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de reclamantă pentru lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), iar Consiliul Superior al Magistraturii a respins cercetarea disciplinară care o viza pe reclamantă.
Astfel fiind, din moment ce în sarcina reclamantei nu au fost dovedite fapte penale sau abateri disciplinare, nu se poate reţine cu temei legal că cercetările penale şi administrative ar fi avut drept consecinţă afectarea reputaţiei reclamantei. Este adevărat că, aşa cum rezultă din extrasele din presa scrisă, mass-media a relatat despre cerectările începute împotriva reclamantei, dar aceste relatări nu au fost în măsură să formeze în conştiinţa colcctivă o pcrecpţie negativă
cu privire la reputaţia reclamantei, deoarece acestea nu aveau la bază constatări definitive ale organelor competente. Mai mult, având în vedere rolul mass-media de informare a opiniei publice, după soluţionarea cerectărilor respective, cu siguranţă că presa a informat cititorii cu privire la soluţiile adoptate de organele competente, astfel că au fost înlăturate chiar şi îndoielile care au existat cu privire la reputaţia reclamantei.
In ceea ce priveşte susţinerea cum că prevederile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, sunt dispoziţii cu caracter tranzitoriu aplicabile în cazul judecătorilor care au avut un mandat limitat la
înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu şi în cazul judecătorilor inamovibili, curtea a reţinut că această susţinere constituie un motiv separat de recurs, care nu este de ordine publică, pentru a putea fi invocat în condiţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., fiind lovit astfel de nulitate.
