Tichetele cadou se acordă personalului din învăţământul preuniversitar de angajator, din dispoziţia ordonatorului de credite, în limita veniturilor proprii încasate, venituri proprii ce pot fi obţinute în condiţiile legii (art. 68 alin. 2 din Legea 275/2006 şi art. 17 alin. 6 din H.G. nr. 2192/2004).
Consiliul Local poate aproba alocarea (în modalităţile prevăzute de lege) unor sume din bugetele proprii, către unităţile de învăţământ, pentru acordarea tichetelor cadou, însă nu are obligaţia de a acorda tichete cadou personalului din învăţământ.
Curtea de Apel Iaşi, decizia civilă nr.41/15.01.2009
Prin sentinţa civilă nr. 1392/24.09.2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi, s-au dispus următoarele:
A fost respinsă lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul local H. şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Alianţei Sindicale „Gh.A.” Iaşi.
A fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtul Grup Şcolar Tehnic H.
A fost admisă în parte acţiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de Alianţa Sindicală „Gh.A.” Iaşi, în numele şi pentru reclamanţi în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local H., şi Grup Şcolar Tehnic H.
Au fost obligaţi pârâţii să acorde reclamanţilor tichete cadou pentru perioada 01.01.2008 – 24.09.2008.
A fost respinsă cererea reclamanţilor de obligare a pârâţilor la acordarea tichetelor de creşă pe anul 2008 şi a tichetelor cadou pentru perioada 25.09.2008 – 31.12.2008.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanţă, Alianţa Sindicală „Gh.A.” Iaşi – în numele şi pentru reclamanţi – a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Local H. şi Grupul Şcolar Tehnic H., solicitând obligarea acestora la acordarea tichetelor de creşă şi a tichetelor cadou pe anul 2008.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut că, potrivit art. 1 din Legea nr. 193/2006, „societăţile comerciale, regiile autonome, societăţile şi companiile naţionale, instituţiile din sectorul bugetar, unităţile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum şi persoanele fizice care încadrează personal pe baza de contract individual de muncă pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou şi a tichetelor de creşă”. Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. 2 din aceeaşi lege, „angajaţii care beneficiază de tichetele cadou pot beneficia şi de tichetele de creşă”. În baza acestor dispoziţii legale, comisia paritară de pe lângă I.Ş.J. Iaşi a hotărât ca toate unităţile şcolare să prevadă în bugetul anului 2008 sume destinate tichetelor cadou şi a tichetelor de creşă, stabilind totodată şi valoarea tichetului cadou precum şi numărul de tichete ce se vor acorda salariaţilor. Mai susţin reclamantele că pârâţii nu au respectat hotărârea comisiei paritare şi dispoziţiile Legii nr. 193/2006, prin neacordarea tichetelor cadou aducându-se atingere prevederilor art. 41 din României. Faptul că legea nu stabileşte obligativitatea acordării acestor tichete nu înseamnă în mod automat că nu au dreptul la aceste tichete, iar acordarea tichetelor în funcţie de voinţa angajatorului constituie o restrângere a dreptului de protecţie socială al reclamanţilor în raport cu alţi salariaţi din sectorul bugetar. Mai mult, reclamanţii precizează că prevederea acordării tichetelor în funcţie de alocarea sau nu a unor sume de bani în buget în acest scop este disproporţionată, întrucât este lăsată la aprecierea angajatorului care niciodată nu va aloca sumele respective în favoarea salariaţilor sau va aloca, după preferinţe, sume numai anumitor domenii din sectorul bugetar, creându-se o situaţie discriminatorie între salariaţii din diferite domenii.
Pârâtul Consiliul Local H. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii. În motivarea poziţiei sale procesuale, pârâtul a susţinut că legiuitorul a avut în vedere posibilitatea acordării tichetelor cadou şi a tichetelor de creşă pentru personalul angajat, însă în limita fondurilor existente cu acea destinaţie, fără caracter de obligativitate. Întrucât în bugetele de venituri şi cheltuieli pe anul 2008 nu au fost alocate fonduri pentru plata tichetelor cadou şi a tichetelor de creşă, din lipsa de venituri la bugetul local, este imposibilă acordarea acestora. în acest sens, pârâtul a invocat şi prevederile art. 11 alin. 1 şi ale art. 14 alin. 4 din Legea nr. 273/2006. Pârâtul a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a Alianţei Sindicale „Gh.A.” Iaşi întrucât aceasta nu dovedeşte şi nu precizează care sunt membrii de sindicat în numele cărora este formulată acţiunea. De asemenea, pârâtul a invocat şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive motivat de faptul că între această instituţie şi personalul pentru care se solicită acordarea tichetelor nu există raporturi de muncă. Mai mult, pârâtul susţine că nu are nici capacitate procesuală, întrucât potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001, unitatea administrativ teritorială este persoana juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu, fiind subiect juridic de drept fiscal şi titulara drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice.
Inspectoratul Şcolar al Judeţului Iaşi, în numele unităţii şcolare pârâte a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii.
Tot prin întâmpinarea formulată, pârâtul a invocat şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii în ceea ce priveşte cererea reclamanţilor de obligare a pârâţilor la acordarea pe viitor a tichetelor cadou şi de creşă, neputându-se prezuma că unităţile nu vor aplica legea în cauză.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, instanţa de fond a constatat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului şi art. 21 din Constituţia României referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil.
De asemenea, instanţa a reţinut că este neîntemeiată şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a Alianţei Sindicale „Gh.A.” Iaşi, având în vedere sentinţa civilă nr. 43/16.12.1996 a Judecătoriei Iaşi şi dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 54/2003.
Cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local H., prima instanţă a constatat că aceasta este neîntemeiată. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 13 din O.U.G. nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, începând cu anul 2001, finanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale pe a căror rază îşi desfăşoară activitatea. Tot astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1 din H.G. nr. 538/2001, începând cu anul 2001, cheltuielile privind finanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale pe a căror rază îşi desfăşoară activitatea, cu excepţia cheltuielilor suportate de la bugetul de stat.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Potrivit disp. art. 28 din Legea nr. 54/2003, organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti şi a organelor de jurisdicţie a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi. Alin. 2 al aceluiaşi articol prevede că în exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. 1, organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză.
Or, în speţă, Alianţa Sindicală „Gh.A.” Iaşi a formulat acţiunea în numele membrilor săi de sindicat care au calitatea de personal didactic în cadrul unităţilor şcolare pârâte.
Potrivit art. 48 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, „salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar se face cu respectarea principiului potrivit căruia învăţământul constituie o prioritate naţională, ţinând seama de responsabilitatea şi complexitatea muncii, de pregătirea şi experienţa profesională, de rolul şi importanta activităţii prestate. Salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, şi o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri şi alte drepturi salariale suplimentare”, iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, „drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi şi facilităţi ale personalului didactic auxiliar şi nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime şi maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori şi organizaţiile sindicale reprezentative din învăţământ, potrivit legii”. De asemenea, potrivit art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic beneficiază de premii şi de alte drepturi băneşti prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă. Potrivit art. 42 alin. 2 lit. b din contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007 – 2010, alte venituri sunt tichetele de masă, tichetele cadou, tichetele de creşă şi alte instrumente similare acordate potrivit prevederilor legale şi înţelegerii părţilor.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 193/2006, societăţile comerciale, regiile autonome, societăţile şi companiile naţionale, instituţiile din sectorul bugetar, unităţile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum şi persoanele fizice care încadrează personal pe bază de contract individual de muncă pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou şi a tichetelor de creşă. Astfel cum rezultă din aceste dispoziţii legale, angajatorul nu este obligat să acorde tichete cadou şi tichete de creşă, ci are doar posibilitatea să utilizeze bilete de valoare sub forma tichetelor cadou şi a tichetelor de creşă. Totodată, instanţa a reţinut că prin Hotărârea Comisiei paritare înregistrată sub nr. 10806/10.12.2007, s-a stabilit că toate unităţile şcolare au obligaţia să prevadă în bugetul pe anul 2008 sumele destinate tichetelor cadou şi tichetelor de creşă, conform Legii nr. 193/2006. De asemenea, în comisia paritară s-a hotărât ca valoarea tichetului cadou să fie de 50 lei, luând în considerare 8 tichete/eveniment, 7 evenimente/an. Potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare a comisiilor paritare, hotărâre comisiei paritare este obligatorie pentru părţile contractante.
S-a mai reţinut de prima instanţă că, atât timp cât s-a stabilit prin hotărârea comisiei paritare obligaţia unităţilor şcolare de a prevedea în bugetul anului 2008 sumele destinate tichetelor cadou şi tichetelor de creşă, s-a recunoscut implicit dreptul reclamanţilor de a beneficia de aceste tichete începând cu data de 01.01.2008.
În consecinţă, instanţa de fond a constatat că este întemeiată cererea reclamanţilor de obligare a pârâţilor la acordarea tichetelor cadou pentru perioada 01.01.2008 – 24.09.2008 (data pronunţării sentinţei).
În ceea ce priveşte susţinerile Inspectoratului Şcolar al Judeţului Iaşi referitoare la faptul că reclamanţii au beneficiat de tichete cadou în valoare de 150 lei, instanţa a reţinut că acestea sunt neîntemeiate, în speţă nefiind făcută dovada acestor susţineri.
Referitor la cererea reclamanţilor de obligare a pârâţilor la acordarea tichetelor cadou pentru perioada 25.09.2008 – 31.12.2008, tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că nu s-a făcut dovada refuzului pârâţilor de îndeplinire pe viitor a acestei obligaţii.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut că este neîntemeiată şi cererea reclamanţilor de obligare a pârâţilor la acordarea tichetelor de creşă. Astfel, este adevărat că prin Hotărârea Comisiei paritare înregistrată sub nr. 10806/10.12.2007 s-a stabilit că toate unităţile şcolare au obligaţia să prevadă în bugetul pe anul 2008 sumele destinate tichetelor de creşă, conform Legii nr. 193/2006. Însă potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2006, tichetele de creşă se acordă la cerere, unuia dintre părinţi sau, opţional, tutorelui, celui căruia i s-au încredinţat copii spre creştere şi educare ori în plasament familial, pe baza livretului de familie, iar potrivit alin. 3 al aceluiaşi articol, tichetele de creşă se acordă angajaţilor care nu beneficiază de concediul şi de indemnizaţia acordate pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv de până la 3 ani în cazul copilului cu handicap. Or, în speţă, reclamanţii nu au făcut dovada faptului că îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a beneficia de tichete de creşă, respectiv nu au făcut dovada faptului că au copii cu vârsta mai mică de 2 ani şi a faptului că nu beneficiază de concediu şi indemnizaţia pentru creşterea copilului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Consiliul Local al oraşului H., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
A susţinut recurentul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei capacităţii procesuale pasive a Consiliului Local H., invocată prin întâmpinare.
Ori, recurentul Consiliul Local a considerat că este lipsit de capacitate procesuală pasivă, având în vedere prevederile art. 21 şi 23 din Legea nr.215/2001 republicată, conform cărora este un organ deliberativ, iar unitatea administrativ-teritorială este persoana juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu. Aşadar, Consiliul Local H. nu are personalitate juridică, este lipsit de capacitate procesuală pasivă şi nu poate sta în judecată în nume propriu (art. 41,161 C.pr.civ.). Cu privire la Primarul oraşului H., a susţinut recurentul, acesta reprezintă unitatea administrativ-teritorială, iar nu Consiliul Local H., conform art. 62 alin. 1 din Legea nr.215/2001.
A mai arătat recurentul că motivarea primei instanţe este contradictorie în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local H.
Astfel, Tribunalul Iaşi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local H. pe motivul că „funcţionarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale pe a căror rază îşi desfăşoară activitatea”, însă recurentul a arătat că prin întâmpinare a invocat tocmai acest aspect, respectiv că bugetul local aparţine instituţiei administrativ-teritoriale, iar nu Consiliului Local H.
Pe fond, recurentul a susţinut că în mod greşit a fost obligat la acordarea tichetelor cadou, motivând că, potrivit Legii nr.193/2006, O.U.G. nr.37/2008 şi O.U.G. nr.43/2008, ordonatorii de credite ai bugetelor locale şi ai instituţiilor şi serviciilor publice de subordonare locală pot acorda tichete cadou în limita veniturilor proprii încasate.
Din aceste dispoziţii rezultă că aceste instituţii trebuie să aibă posibilitatea financiară şi să dispună de venituri cu această destinaţie, în conformitate cu prevederile bugetare (art. 11 alin. 1 şi art. 14 alin. 4 din Legea nr.273/2006), fără a avea caracter de obligativitate.
Recurentul a susţinut că necesarul pentru toate unităţile de învăţământ finanţate din bugetul local pentru acordarea tichetelor cadou pe un an de zile este de peste 800.000 lei, sumă care depăşeşte cu mult posibilităţile financiare ale unităţii administrativ-teritoriale, în speţă oraşul H.
S-a mai arătat că în anul 2008 au fost alocate unităţilor de învăţământ (inclusiv Grupului Şcolar Tehnic H.) sume privind acordarea tichetelor cadou în limita fondurilor existente, respectiv 3 tichete/salariat în valoare totală de 150 lei pentru sărbătorile de Paşte.
În plus, a considerat recurentul, hotărârea comisiei paritare înregistrată sub nr. 10806/10.12.2007 nu este obligatorie pentru Consiliul Local H. Recurentul a mai arătat că între Consiliul Local H. şi salariaţii unităţii de învăţământ nu există o relaţie contractuală, nici raporturi de muncă şi nici un act normativ nu prevede obligativitatea Consiliului local de a respecta hotărârile comisiei paritare.
Ca atare, recurentul a solicitat admiterea recursului şi respingerea acţiunii reclamanţilor.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 5-9 C.pr.civ.
Intimata Alianţa Sindicală „Gh.A.” Iaşi nu a formulat întâmpinare; însă prin concluziile scrise a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, curtea de apel a constatat că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Art. 1 din Legea nr. 193/2006 stipulează că societăţile comerciale, regiile autonome, societăţile şi companiile naţionale, instituţiile din sectorul bugetar, unităţile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum şi persoanele fizice care încadrează personal pe bază de contract individual de muncă pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou şi a tichetelor de creşă.
Potrivit art. 2.3 din H.G. nr. 1317/2006, angajaţii care desfăşoară o activitate într-o relaţie de angajare şi în baza unui raport de muncă reglementat de Codul muncii sau de o lege specială, pot beneficia de tichete cadou acordate de angajatorii lor, numai pentru destinaţiile sau evenimentele care se încadrează în cheltuielile sociale. Angajatorii acordă angajaţilor proprii tichete cadou, în limita sumei prevăzute în bugetul de venituri de cheltuieli aprobate potrivit legii, într-o poziţie distinctă de cheltuieli denumită „Tichete cadou” pentru cheltuieli sociale.
Art. 11 din H.G. nr. 1317/2006 explicitează categoria angajatorilor prevăzuţi la art. 1 din Legea nr. 193/2006, printre care se numără instituţiile din sectorul bugetar, definite de legea privind finanţele publice şi de legea privind finanţele publice locale, indiferent de sistemul de finanţare şi subordonare, inclusiv cele care se finanţează integral din venituri proprii.
Potrivit art. 24 alin. 2 din O.U.G. nr. 43/2008, „ordonatorii de credite ai bugetelor locale şi ai instituţiilor şi serviciilor publice de subordonare locală pot acorda tichete cadou, potrivit prevederilor Legii nr. 193/2006, din bugetele acestora, în limitele veniturilor proprii încasate”.
Din aceste dispoziţii legale rezultă cu claritate că tichetele cadou sunt acordate personalului din învăţământ de angajator (respectiv unitatea de învăţământ) din dispoziţia ordonatorului de credite (respectiv directorul unităţii de învăţământ).
În conformitate cu prevederile art. 67 din Legea nr. 273/2006 a finanţelor publice locale (aplicabilă şi instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetele locale, cum este cazul unităţilor de învăţământ), finanţarea cheltuielilor cuvenite şi de capital ale instituţiilor publice se asigură: a) integral din bugetul local; b) din venituri proprii şi din subvenţii acordate de la bugetul local; c) integral din venituri proprii”. Art. 68 alin. 2 arată că veniturile proprii ale acestor instituţii provin din prestări de servicii, chirii, manifestări culturale şi sportive, concursuri artistice, publicaţii, prestaţii editoriale, studii, proiecte, valorificări de produse din activităţi proprii sau anexe şi altele.
Potrivit art. 167 din Legea nr. 84/1995, unităţile de învăţământ preuniversitar de stat funcţionează ca unităţi finanţate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităţilor administrativ –teritoriale pe a căror rază îşi desfăşoară activitatea, de la bugetul de stat şi din alte surse, potrivit legii (respectiv din alte venituri ale bugetelor locale şi venituri proprii).
Aceste dispoziţii sunt preluate şi de H.G. nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind funcţionarea şi administrarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat, care, în art. 16 arată că „Finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităţilor administrativ teritoriale în a căror rază îşi desfăşoară activitatea, de la bugetul de stat şi din alte surse, potrivit legii”.
Art. 39-40 din H.G. nr. 2192/2004 conţin dispoziţii privind aprobarea bugetului unităţii de învăţământ preuniversitar de stat, şi anume: prezentarea proiectului de buget elaborat de unitatea de învăţământ către autoritatea administraţiei publice locale, în faza de fundamentare a proiectului bugetului de stat şi a proiectelor bugetelor locale; după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul judeţean va repartiza unităţilor administrativ-teritoriale, sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe la dispoziţia acestuia; ulterior consiliul local adaugă la sumele primite de la bugetul de stat şi bugetul judeţului sumele alocate din bugetul propriu învăţământului şi aprobă bugetul fiecărei unităţi de învăţământ.
Ca atare, nu se poate susţine că recurentul-consiliu local nu are calitate procesuală pasivă în cauză, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă.
În schimb, nu există obligaţia consiliilor locale de a acorda tichetele cadou cadrelor didactice, conform hotărârii Comisiei paritare înregistrată sub nr. 10806/10.12.2007, care nu este opozabilă decât părţilor, respectiv Inspectoratului Şcolar Judeţean Iaşi – ca reprezentant în teritoriu al Ministerului Educaţiei Cercetării şi Tineretului – şi sindicatelor, Alianţa Sindicală „Gh.A.” Iaşi, U.S.L.I.P. Iaşi şi F.E.N. Iaşi.
De asemenea, aşa cum s-a arătat anterior, tichetele cadou se acordă personalului din învăţământul preuniversitar de angajator (unitatea de învăţământ) din dispoziţia ordonatorului de credite (respectiv directorul unităţii de învăţământ) în limita veniturilor proprii încasate, venituri proprii ce pot fi obţinute în condiţiile legii (art. 68 alin. 2 din Legea 275/2006 şi art. 17 alin. 6 din H.G. nr. 2192/2004).
Consiliul Local poate aproba alocarea (în modalităţile prevăzute de lege) unor sume din bugetele proprii către unităţile de învăţământ pentru acordarea tichetelor cadou, însă nu are obligaţia de a acorda tichete cadou personalului din învăţământ, aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond.
În consecinţă, reţinând că prima instanţă a interpretat greşit dispoziţiile legale aplicabile în cauză, curtea de apel a admis recursul declarat de Consiliul Local H., a modificat în parte sentinţa atacată şi a respins acţiunea formulată de Alianţa Sindicală „Gh.A.”, în numele membrilor de sindicat, având ca obiect obligarea Consiliului local H. la acordarea tichetelor cadou.
