Pentru suplinitorii necalificaţi probele de ocupare a posturilor sunt diferite.
Încheierea contractelor de muncă în învăţământ are la bază o lege specială şi nu sunt incidente dispoziţiile Codului muncii.
(Curtea de Apel Ploieşti – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale – decizia nr.117/9 februarie 2007)
Reclamantul a chemat în judecată pârâţii I.Şc.J.B. şi Şcoala cu clasele I-VIII nr.2 P., pentru a fi obligat primul pârât la emiterea unei decizii de numire în sensul încheierii contractului de muncă pe durată determinată şi pârâta Şcoala arătată să încheie cu petentul-reclamant un astfel de contract pe catedra de mecanică.
În motivarea acţiunii a susţinut reclamantul că este cadru didactic – profesor suplinitor calificat pe catedra de mecanică la Şcoala pârâtă având încheiat un contract individual de muncă pe durată determinată, iar în anul 2003 a susţinut concurs unic obţinând media 8,00 care îi dădea dreptul de a obţine Statutul de cadru didactic titular în învăţământ , dar la finele concursului a fost numit doar suplinitor, deoarece catedra scoasă la concurs era netitularizată, neavând viabilitatea cerută de lege , respectiv de 4 ani.
Se mai arată că, în urma concursului din anul 2003 reclamantul a fost suplinitor cu contract de muncă pe perioadă determinată de 1 an ( 1 septembrie 2003 – 31 august 2004), iar pentru anii şcolari 2004-2006 a beneficiat în continuare de postul ocupat în urma aceluiaşi concurs tot în baza unui contract pe durată determinată până în momentul formulării acţiunii, situaţie în care este îndreptăţit să obţină catedra de titular în învăţământ.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, în al doilea ciclu procesual, Tribunalul Buzău, prin sentinţa nr.926 din 2 octombrie 2006, a admis acţiunea şi a obligat pârâta Şcoala cu clasele I- VIII nr. 2P, să încheie cu petentul-reclamant, contract de muncă pe durată nedeterminată pe catedra de mecanică, natura litigiului fiind litigiu de muncă.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în absenţa unor posturi vacante titularizabile, Ministerul Educaţiei şi Învăţământului a decis şi a transmis inspectoratelor şcolare acordarea unor posturi vacante cu o anumită viabilitate cadrelor didactice care au promovat recursul, impunându-se încheierea de către angajator a unui contract de muncă pe durată nedeterminată pe catedra în care a funcţionat în baza a trei contracte de muncă pe durată determinată.
Sentinţa a fost recurată de către I.Şc.J. B, hotărârea fiind criticată în esenţă pentru încălcarea competenţei materiale , cauza impunându-se a fi soluţionată de instanţa de administrativ, iar pe fond încheierea succesivă a contractelor individuale de muncă pe durată determinată neavând nici o relevanţă pentru pretinsa titularizare în condiţiile în care suplinitorii calificaţi susţin acelaşi concurs ca şi titularii cu aceleaşi probe potrivit disp. art. 9 din Legea nr.128/1997 şi Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării cu nr.4927/2002, alte probe fiind susţinute doar de suplinitorii necalificaţi , în care nu se încadrează reclamantul-intimat.
Instanţa de recurs – Curtea de Apel Ploieşti – prin decizia nr.117 din 9 februarie 2007, a admis recursul, a modificat în parte sentinţa şi pe fond a respins acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a reţinut în esenţă că promovarea concursului unic din anul 2003 cu media 8,00, nu era suficientă pentru ca reclamantul să devină cadru didactic – titular, fiind necesară existenţa unei viabilităţi de cel puţin patru ani din momentul organizării concursului, condiţie neîndeplinită la data concursului, contractul de muncă pe durată determinată fiind actualizat în fiecare an prin Ordine ale M.E.C.
Şi aceasta în condiţiile în care concursurile unice pentru ocuparea posturilor din învăţământ nu se organizează distinct pentru titulari şi suplinitorii calificaţi, ci sunt comune cu aceleaşi probe, iar modalitatea de departajare fiind media obţinută.
De asemenea, s-a mai reţinut că pentru suplinitorii necalificaţi probele de ocupare a posturilor sunt diferite, reclamantul nefigurând printre aceştia, iar încheierea contractelor de muncă în învăţământ are la bază o lege specială şi nu sunt incidente prevederile Codului muncii, cum greşit a reţinut instanţa de fond, între cele două categorii de contracte de muncă – determinate şi nedeterminate – subzistând aceleaşi drepturi.