Decizia nr. 3227 06.10.2006 a Curţii de Apel Craiova.
La data de 11.01.2005 reclamantul T.P. a chemat în judecată pe pârâta CPCM pentru a fi obligată la plata diferenţei de drepturi salariale dintre salariul minim pe economie şi salariul efectiv încasat pe perioada 14.11.2001 -01.04.2004.
Prin s.c. nr. 540/11.04.2006 Tribunalul Mehedinţi a respins acţiunea formulată de T.P. împotriva pârâtei, reţinând că prin convenţia individuală privind raporturile de muncă nr.3199/2001 reclamantul a fost angajatul pârâtei în calitate de gestionar având o vechime în muncă de 22 de ani şi beneficiind de un spor de vechime de 25 %, Forma de salarizare stabilită prin convenţia respectivă a fost în cote procentuale din veniturile realizate, iar conform deciziei UCECOM nr. 3/1999 cota procentuală a fost stabilită la 28 %.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând că instanţa de fond a dat o interpretare greşită dispoziţiilor Legii 68/1993 şi art. 159, 160 Codul muncii privind garantarea în plată a salariului minim pe economie.
Prin decizia nr. 3227 /2006 Curtea de Apel Craiova a admis recursul formulat de recurentul T.P. împotriva sentinţei nr. 540/11.04.2006 a Tribunalului Mehedinţi, a modificat sentinţa şi a admis în parte acţiunea, a obligat intimata – pârâtă către recurentul – reclamant la plata sumei de 3.638,50 lei RON reprezentând drepturi salariale.
Curtea a reţinut că, chiar dacă în convenţia individuală este prevăzută ca formă de salarizare cotă procentuală din venituri, prin aceeaşi convenţie se stabilea un salariu de bază care potrivit Legii 68/1993, în vigoare la data încheierii contractului, nu putea fi mai mic decât salariul minim pe economie, unitatea fiind obligată prin lege să garanteze acest salariu.
Aceste dispoziţii din legea 68/1993 au fost preluate ulterior de Legea 53/2003 care prin art. 159 alin.3 prevede că angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cei puţin egal cu salariul minim brut pe ţară.
