Obligatia de a face Salarizare


ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI

SECŢIA A VIII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa civilă nr. 4571 ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 5.05.2011

INSTANŢA CONSTITUITĂ DIN :

PREŞEDINTE:TUINEA ANCA VALENTINA

ASISTENT JUDICIAR: BUGHEANU ANTOANETA

ASISTENT JUDICIAR: IANCULESCU JANINA

GREFIER: POPESCU GABRIELA

Pe rol fiind soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul C.V. în contradictoriu cu pârâta SC I.M.C.F. SA.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă avocatul reclamantului şi

consilierul juridic al pârâtei.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care a învederat instanţei următoarele: Cauza are ca obiect obligaţia de a face, pricina s-a amânat pentru precizarea cererii de chemare în judecată.

Avocatul reclamantului precizează că nu a formulat precizările solicitate de instanţa de judecată.

Consilierul juridic al pârâtei menţionează că societatea pârâtă nu deţine încadrare în grupă specială pentru nici un salariat.

Instanţa ia act că prin întâmpinare s-au invocat excepţiile autorităţii de lucru judecat, lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi a inadmisibilitătii introducerii cererii de chemare în judecată.

Instanţa pune în discuţia părţilor excepţia autorităţii de lucm judecat.

Consilierul juridic al pârâtei menţionează că reclamantul a mai solicitat într-un alt dosar recunoaşterea condiţiilor speciale şi a fost pronunţată deja o sentinţă civilă în 19.10.2010, ce a devenit irevocabilă prin nerecurare.

Avocatul reclamantului lasă la aprecierea instanţei soluţionarea excepţiei autorităţii de lucru judecat.

Instanţa respinge ca neîntemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat, ţinând cont de faptul că nu există identitate de obiect, părţi între prezenta cauză şi obiectul dosarului nr. 10084/3/2010. Obiectul dosarului nr. 10084/3/2010 era obligarea pârâtei la solicitarea avizelor necesare pentru încadrarea în grupe speciale şi la iniţierea procedurii. în prezenta cauză se solicita recunoaşterea perioadei de muncă în condiţii speciale.

Avocatul reclamantului menţionează că reclamantul este pensionar.

Instanţa pune în discuţia părţilor excepţia inadmisibilitătii introducerii cererii de chemare în judecată, apreciind ca fata de cealaltă excepţie procesuala invocata de parata, cea a lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia inadmisibilitătii are prioritate in soluţionare intrucat priveşte corecta investire a instanţei de judecata .

Consilierul juridic al pârâtei menţionează că competenţa Inspectoratul Teritorial de Muncă. Solicită admiterea excepţiei inadmisibilitătii.

Avocatul reclamantului menţionează că prezenta cauză este o acţiune în constatare. Solicită respingerea excepţiei inadmisibilitătii ca nelegală şi netemeinică.

Tribunalul rămâne în pronunţare pe excepţia inadmisibilitătii introducerii cererii de chemare în judecată.

TRIBUNALUL

Deliberând constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr.4947/3/2011 reclamantul C.V. a solicitat

instanţei în contradictoriu cu pârâta SC IMCF SA recunoaşterea perioadei de muncă în grupa I de muncă de la data de 1.04.2001 -1.11.2009 în conformitate cu art.2 82) din Legea nr.226/2006 prin care se asimilează grupa I de muncă cu condiţii speciale.

Susţine reclamantul în acţiune, faptul că până la 1.04.2001 – data intrării în vigoare care dispoziţiilor Legii nr. 19/2000 a lucrat în condiţii care impuneau recunoaşterea grupei I de muncă conform dispoziţiilor ordinului cu nr.50/1990 şi aceste condiţii au rămas neschimbate până la data pensionării motiv pentru care nu există nici o justificare în anularea grupei I de muncă odată cu intrarea în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 19/2000.

Mai arată reclamantul că a fost nevoit să se adreseze în scris SC IMCF SA şi a solicitat eliberarea unei adeverinţe de confirmare a muncii în condiţii speciale de muncă în conformitate cu Legea nr.226/2006.

Societatea pârâtă a considerat prin adresa cu nr.J2117/4.05.2010 ca nefiind justificată cererea sa, motivând faptul că SC IMCF SA a fost înfiinţată în anul 2004 ori în realitate este una şi aceeaşi societate, fostul angajator fiind de fapt o fostă secţie aparţinătoare SC IMCF SA.

în susţinerea cererii reclamantul a înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri.

în drept reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii nr.226/2006, ordinul nr.50/1990.

Din întâmpinarea paratei SC IMCF SA invocă excepţia autorităţii de lucru judecat arătând că reclamantul s-a mai adresat cu o cerere asemănătoare instanţei de judecată, cerere ce a făcut obiectul dosarului 10084/3/2000 al Tribunalului Bucureşti Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale excepţia lipsei calităţii procesuale pasive că arătând că pentru intervalul 1.04.2001 – 2.11.2004 intimata nu a avut nici un raport juridic cu reclamantul şi excepţia inadmisibilităţii deoarece singurul organism abilitat să constate îndeplinirea condiţiilor în vederea încadrării activităţii unui salariat ca fiind desfăşurate în condiţii speciale de muncă este comisia pentru acordarea avizelor de încadrare în condiţii speciale constituită în cadrul M.M.S.F. potrivit dispoziţiilor art.6 din HG nr. 1025/2003.

în conformitate , cu dispoziţiilor art.137 Cod procedură civilă, instanţa trebuia să se prioritate asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, totul sau în parte cercetarea de fond a pricinii.

Având de stabilit asupra ordinii de soluţionare a celor trei excepţii procesule invocate de pârâtă prin întâmpinare, instanţa apreciază că prioritatea în soluţionare o are excepţia autorităţii de lucru judecat, apoi urmează excepţia inadmisibilităţii, iar în final excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Asupra excepţiei autorităţii de lucru judecată instanţa s-a pronunţat la termenul de judecată din data de 5.05.2011 când instanţa a apreciat că nu există identitatea cerută de disp.art.1201 – cu privire la părţile, obiectul şi cauza cererilor din dosarele 4947/3/2011 şi nr. 10084/3/2010 al Tribunalului Bucureşti Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, motivarea soluţiei de respingere a acestei excepţii fiind cuprinsă în practicaua hotărârii.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii instanţa reţine următoarele:

Obiectul prezentei cereri îl reprezintă recunoaşterea încadrării în grupa superioară de muncă în intervalul 1.04.2001 -1.11.2009.

Acţiunea reclamantul are caracterul unei acţiuni în constatare – fapt de altfel precizat şi de către reclamant la termenul de judecată din 5.05.2001.

Potrivit art.lll Cod procedură civilă partea care are interes poate să facă cerere pentru constatare existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.

Rezultă din dispoziţiile art. 111 Cod procedură civilă că acţiunea în constatare are un caracter subsidiar, adică această cale nu este deschisă atâta timp că partea poate cerere realizarea dreptului pentru ca legiuitorul dă preferinţă realizării dreptului, pentru a înlătura

2

definitiv neînţelegerile cu privire la dreptul respectiv şi numai în măsura în care acest lucru nu este posibil, permite introducerea unei cereri de constatare a dreptului.

Instanţa reţine că reclamantul are calea realizării dreptului, de care a înţeles de altfel să se prevaleze prin cerere ce a făcut obiectul dosarului nr. 10084/3/2010.

Instanţa reţine că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr.susmenţionat, reclamantul C.V., împreună cu alţi colegi de muncă au solicitat în contradictoriu cu pârâta CNCF – regionala CFR Bucureşti şi SC IMCF SA Secţia IMC -Bucureşti, obligarea pârâţilor la solicitarea organelor necesare pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale respectiv deosebite şi la iniţierea procedurilor prevăzute de Legea nr.226/2006 pentru condiţii deosebite în termen de 30 de zile de la pronunţare.

Prin sentinţa nr.7367/19.10.2010 (f. 12-14) instanţa a admis excepţia prematuritătii cererii cu privire la obligarea pârâtelor să solicite avizele necesare pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale reţinând în motivare că reclamanţii nu au parcurs cele 4 etape prevăzute de HG.nr. 1025/2003 ce reglementează metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii speciale.

Instanţa a admis capătul doi de cerere şi a obligat pârâţii să iniţieze procedura prevăzută de HG nr. 1025/2003 şi Legea nr.226/2006 privind încadrarea în condiţii speciale.

Instanţa apreciază că reclamanţii au la îndemână calea executării silite a sentinţei susmenţionate, executarea silită reprezentând de asemenea, un mijloc de realizare a drepturilor.

în aprecierea caracterului subsidiar trebuie să se aibă în vedere că art. 111 Cod procedură civilă se referă la toate mijloacele de realizare a dreptului inclusiv contestaţia Ia executarea şi nu numai mijloacele de drept comun, cum ar fi acţiunea de drept comun. în consecinţă, instanţa apreciază că în mod greşit reclamantul s-a prevalat de acţiunea în constatare deşi avea la dispoziţie o acţiune, în realizare, motiv pentru care instanţa apreciază că prezenta cerere este inadmisibilă prin prisma dispoziţiilor art. 111 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia inadmisibilităţii.

Respinge acţiunea formulată de reclamantul C.V. în contradictoriu cu pârâta SC I.M.C.F. SA, ca inadmisibilă.

Cu recurs în 10 zile de la comunicare,

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 5.05.2011.

Preşedinte Asistent Judiciar Asistent Judiciar Grefier

Tuinea Anca Valentina Bugheanu Antoaneta Ianculescu Janina Popescu Gabriela

3