Legea nr. 145/1997, art. 4
Regula în materia contribuţiei la plata asigurărilor sociale de sănătate este plata contribuţiei de către cetăţenii români cu domiciliul în ţară, conform art. 4 din Legea nr. 145/1997, excepţiile fiind prevăzute în mod expres de art. 6 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997, fără a include asiguraţii ce activează în cadrul autorităţii judecătoreşti.
Regula în materia contribuţiei la plata asigurărilor sociale de sănătate este plata contribuţiei de către cetăţenii români cu domiciliul în ţară, conform art. 4 din Legea nr. 145/1997, excepţiile fiind prevăzute în mod expres de art. 6 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997, fără a include asiguraţii ce activează în cadrul autorităţii judecătoreşti.
Decizia civilă nr. 281/M/27.09.2006- C.M.T.
Prin sentinţa civilă nr. 244/2006, Tribunalul B. a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi, reţinând că în categoria persoanelor exceptate sau scutite de la plata contribuţiei nu se regăseşte cea a magistraţilor sau a personalului auxiliar de specialitate din cadrul autorităţii judecătoreşti.
Art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 republicată prevăd că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, însă H.G. nr. 409/1998 prevede acordarea acestor gratuităţi numai în condiţiile plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.
S-a constatat că magistraţii şi personalul auxiliar nu fac parte dintre categoriile de persoane excluse de la obligaţia cu caracter general de a plăti contribuţia la formarea fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, obligaţie prevăzută în perioada 1.01.1998 – 20.11.2002 de Legea nr. 145/1997, iar, ulterior, de
O.U.G. nr. 150/2002.
împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate, întrucât dispoziţiile art. 99 alin. (1) şi art. 141 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, potrivit cărora magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, au caracter special şi se aplică cu prioritate faţă de Legea nr. 145/1997, care nu a abrogat Legea nr. 92/1992.
Pe de altă parte, modificarea art. 1 al Legii nr. 118/2001 nu face altceva decât să evidenţieze că reţinerea unor sume pentru asigurările sociale de sănătate este nelegală şi reprezintă o plată nedatorată.
Recursul nu este fondat.
Scutirea de plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate nu derivă din gratuitatea tratamentelor medicale, medicamentelor şi protezelor, ci aceasta trebuie stipulată expres de legiuitor.
Contribuţia se achită indiferent dacă asiguratul este în situaţia de a beneficia de servicii în acest domeniu, în timp ce gratuitatea se referă la cazurile concrete în care o persoană, care e şi asigurat în acelaşi timp, efectuează anumite cheltuieli în scop medical, pe care instituţia
i le decontează.
Nu poate fi adus ca argument în favoarea scutirii de la plata contribuţiei pentru perioada indicată împrejurarea că prin Legea nr. 118/2001 s-a introdus obligativitatea plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate de această categorie de asiguraţi. Acest raţionament este eronat, întrucât obligaţia de plată exista şi anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, în condiţiile în care reclamanţii şi intervenienta nu faceau parte din categoria persoanelor exceptate.
