1. Conform art. 73 1 C. muncii, persoanele concediate în temeiul art. 65 C. muncii beneficiază de dreptul la preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile, obligaţie prevăzută şi de art. 74 alin. (2) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional 2007-2010 , aplicabil la data concedierii.
2. în art. 74I3 alin. (1) lit. b) C. muncii se prevede obligaţia angajatorului de a cuprinde în decizia de concediere durata preavizului. Reglementarea are un caracter imperativ, statuând obligaţia angajatorului de a stabili şi, implicit, de a acorda un termen de preaviz în cazul concedierilor întemeiate pe dispoziţiile art. 65 C. muncii.
3. Nerespectarea condiţiilor de procedură la emiterea deciziei de concediere atrage, potrivit art. 76 C. muncii, nulitatea acesteia.
4. Neîndeplinirea obligaţiei de a respecta procedura prevăzută de lege la emiterea deciziei contestate produce o vătămare salariatului, prin pierderea vechimii în muncă aferente perioadei de preaviz (în speţă de 60 zile), respectiv a stagiului de cotizare, în vederea pensionării.
5. Acordarea unei indemnizaţii egale cu salariul de bază şi celelalte drepturi prevăzute de contractul individual de muncă pe durata preavizului nu mai este posibilă în condiţiile Contractului colectiv
de muncă unic la nivel naţional 2007-2010.
Trib. Dolj, s. confl. mun. şi asig. soc., sent. nr. 277 din 25 ianuarie 2010, portal.just.ro
Prin cererea înregistrată sub nr. 14047/63/2007, la data de
02.08.2007 contestatoarea R.I. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 114/09.07.2007, emisă de pârâtul P. SA Zona Dolj, solicitând
instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să dispună anularea concedierii, reîncadrarea în muncă în funcţia deţinută, considerarea ultimei perioade de I2l zile de delegaţie drept perioadă de mobilizare, respectarea observaţiilor înscrise de salariat în actele adiţionale, acordarea creşterii salariale începând cu 01.01.2007, să constate nerespectarea punctelor 2 şi 5 din planul social al societăţii referitor la sprijinul suplimentar pentru angajaţi, să dispună acordarea dreptului la preaviz în natură înscris ca perioadă în cartea de muncă.
In fapt, contestatoarea arată că a fost angajata societăţii intimate în perioada 17.01.2000 – 09.07.2007, în funcţia de economist, cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată. La data de 09.07.2007, prin decizia nr. 114 privind încetarea contractului individual de muncă, contestatoarea arată că a fost concediată fară preaviz, încălcându-se astfel art. 73 alin. (1), art. 74 alin. (1) lit. b) şi art. 38 C. muncii. Decizia nr. 114 nu prezintă lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care pot opta pentru ocuparea unui loc de muncă vacant.
La data de 07.11.2007, unitatea intimată a formulat întâmpinare, prin
care a solicitat să fie respinsă contestaţia formulată ca netemeinică. In motivarea întâmpinării, intimata a susţinut următoarele: din anul 2005, SC P. SA Bucureşti a intrat în procesul de restructurare, conform planului social adoptat la nivel naţional ca anexă la contractul colectiv de muncă, plan valabil până în anul 2006. Din anexa respectivă reiese în mod clar că postul deţinut de contestatoare, respectiv acela de economist, este restructurat. Astfel că nu mai există posibilitatea reintegrării pe postul de economist deţinut anterior, deoarece în cadrul P. Dolj nu mai există Serviciul financiar sau Serviciul contabilitate.
Contestatoarea a semnat actele adiţionale din data de 13.09.2006 şi 06.12.2006, primind bonusul de mobilizări în cuantum de 6 salarii de
bază în afara salariului lunar încasat. In actele adiţionale era menţionat expres că respectivele bonusuri, care includeau toate indexările salariale de la acea dată, se acordă salariaţilor în condiţiile în care la sfârşitul acestei perioade raporturile de muncă încetează din iniţiativa angajatorului. Cu privire la perioada preavizului, acesta nu a fost acordat, în schimb s-a achitat contestatoarei indemnizaţia egală cu salariul de bază şi celelalte drepturi care i se cuveneau, conform contractului individual de muncă, pe durata preavizului.
Referitor la organigrama P. Dolj, s-a afirmat că ultima s-a încheiat în aprilie 2005, ulterior Sucursala P. Dolj fiind radiată, activitatea financiară fiind organizată unitar în cadrul departamentului Solutions, Divizia financiară Bucureşti, unde contestatoarea a activat până la data finalizării perioadei de mobilizare, respectiv 06.07.2007.
Prin sentinţa nr. 4929/28.11.2007, instanţa a respins contestaţia, constatând că decizia de concediere a fost emisă cu respectarea pre
vederilor legale, desfiinţarea locului de muncă fiind efectivă, cu radierea SC P. SA, Sucursala Dolj, şi având la bază o cauză reală şi serioasă -reorganizarea unităţii. De asemenea, s-a constatat neîntemeiat şi capătul de cerere privind acordarea preavizului, deoarece contestatoarea a primit o indemnizaţie egală cu salariul şi celelalte drepturi salariale ce i se cuveneau conform contractului individual de muncă pe durata de 60 zile a preavizului.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia nr. 4997/23.06.2008, Curtea de Apel Craiova a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la capătul de cerere privind creşterile salariale, acordate începând cu 01.01.2007.
In rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 15704/63/2008, fiind dispusă citarea părţilor. (…)
La data de 07.11.2008, contestatoarea a formulat precizare la contestaţie, arătând că: prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pentru anul 2007-2010, prevederea conform căreia angajatorul poate acorda preaviz în natură nu a mai fost inserată. Aşa cum prevede şi Codul muncii, actualul Contract colectiv de muncă unic la nivel naţional prevede dreptul persoanelor concediate în temeiul art. 65 C. muncii la un preaviz de cel puţin 15 zile. Intimata a inserat în cuprinsul deciziei contestate dreptul său la 60 zile de preaviz, însa neacordarea efectivă a acestuia i-a adus prejudicii constând în: pierderea perioadei de vechime, neplata drepturilor cuvenite către fondul de pensii, sănătate şi şomaj, ceea ce a condus la diminuarea fondului de pensie; de asemenea, nu a putut folosi perioada de preaviz pentru a-şi căuta un alt loc de muncă. Prin neacordarca preavizului intimata a procedat nelegal, ceea ce atrage nelegalitatca deciziei contestate. (…)
Prin sentinţa nr. 277/25.01.2010, instanţa a admis în parte cererea precizată, a anulat decizia de conccdiere, a repus părţile în situaţia anterioară emiterii actului de conccdiere, a obligat intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă şi a respins celelalte capete de cerere, constatând următoarele:
Prin decizia nr. 114/09.07.2007, intimata SC P. SA Bucureşti a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei R.I., în temeiul art. 65 şi al art. 66 C. muncii. în decizie s-a menţionat acordarea unei indemnizaţii în condiţiile art. 74 alin. (4) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional, ca urmare a neacordării în natură a preavizului de 60 zile la care contestatoarea avea dreptul, conform art. 3 alin. (4) din planul social.
Conform art. 73 C. muncii, persoanele concediate în temeiul dispoziţiilor legale enunţate „beneficiază de dreptul la preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile”, obligaţie prevăzută şi de art. 74 alin. (2) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional 2007/2010, aplicabil la data concedierii. în art. 74 alin. (1) lit. b) C. muncii se prevede obligaţia angajatorului de a cuprinde în decizia de concediere durata preavizului. Reglementarea are un caracter imperativ, statuând obligaţia angajatorului de a stabili şi, implicit, de a acorda un termen de preaviz în cazul concedierilor întemeiate pe dispoziţiile art. 65 C. muncii. Neîndeplinirea acestei obligaţii produce o vătămare salariatului, prin pierderea vechimii în muncă aferente perioadei de preaviz (în speţă de 60 zile), respectiv a stagiului de cotizare, în vederea pensionării.
Acordarea unei indemnizaţii egale cu salariul de bază şi celelalte drepturi prevăzute de contractul individual de muncă pe durata preavizului nu mai este posibilă în condiţiile Contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional 2007/2010, aşa cum susţine intimata.
Prin urmare, instanţa constată că intimata nu a respectat condiţiile de procedură la emiterea deciziei contestate, ceea ce atrage, potrivit art. 76 C. muncii, nulitatea deciziei de concediere.
In consecinţă, având în vedere şi dispoziţiile art. 78 C. muncii, instanţa a dispus anularea deciziei de concediere nr. 114/09.07.2007, a repus părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere şi a obligat intimata la plata despăgubirilor prevăzute la art. 78 alin. (1) C. muncii.