Existenta sau inexistenta resurselor financiare bugetare este irevocabila în ceea ce priveste stabilirea sau recunoasterea drepturilor salariale prevazute de contractul colectiv de munca, hotarârea judecatoreasca urmând sa statueze asupra existentei sau inexistentei dreptului dedus judecatii, iar nu asupra situatiei de fapt cu privire la solvabilitatea ori insolvabilitatea debitorului, care intereseaza exclusiv faza executarii hotarârii.
Decizia civila nr.535/R/06.03.2007
Asupra recursului civil de fata retine urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.5257/01.11.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VIII a Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Administrativ si Fiscal în dosarul nr.34487/3/LM/2006 a fost admisa actiunea formulata de reclamantul B.T. în contradictoriu cu pârâta SC TMB “Metrorex” SA; care a fost obligata la plata drepturilor banesti reprezentând cota trimestriala din cel de -al treisprezecelea salariu, pentru anul 2005, în valoare de 25% din salariul de baza al lunii de plata, respectiv transa aferenta trimestrului IV.
În considerente a retinut ca reclamantul este salariatul pârâtei si ca prin art. 43 lit.a din contractul colectiv de munca la nivelul unitatii s-a stipulat ca unul dintre adaosurile la salariul de baza este al 13-lea salariu, egal cu salariul de baza al lunii decembrie si care se acorda trimestrial, primele trei transe fiind de câte 25% din salariul de baza al lunii de plata, iar ultima este de regularizare si se platesc împreuna cu drepturile banesti ale ultimei luni din perioada.
Din formularea expresa a clauzei sus expuse, rezulta ca angajatorul si-a asumat obligatia acordarii celui de-al 13-lea salariu si ca aceasta clauza si-a produs efecte asupra contractelor individuale de munca ale tuturor angajatilor, creând în favoarea acestora, drepturi asupra carora nu se poate tranzactiona sau la care nu se poate renunta.
Dupa încheierea si intrarea în vigoare, contractul colectiv de munca urmeaza a se executa, având putere de lege între partile contractante, mai mult, prin hotarârea consiliului de administratie din data de 31.10.2005 s-a stabilit ca, în cazul în care, din diverse motive, nu se semneaza actul aditional de prelungire a contractului colectiv de munca la nivel de unitate, sa se acorde în continuare salariatilor, drepturile prevazute în contractul colectiv în vigoare si actele aditionale ale acestuia, care expira la data de 01.11.2005.
Hotarârea în discutie reprezinta în fapt o conventie a partilor de prelungire a contractului colectiv de munca în baza art.33 alin.1 lit.a) din Legea nr.130/1996, întrucât Consiliul de administratie s-a pronuntat asupra solicitarii în acest sens a sindicatului, rezultând ca prin adoptarea acestei hotarâri, pârâta si-a asumat în continuare, respectarea clauzelor acestui contract, inclusiv plata celui de-al treisprezecelea salariu, ca parte componenta a salariului, la care face referire art.43 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate.
A retinut, de asemenea, incidenta art.40 alin.2 din Codul Muncii, rap. la art.243 Codul Muncii, art. 30 din legea nr.130/1996, art.155 Codul Muncii si art.41 alin.5 din Constitutie, care statueaza obligatia angajatorului de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si contractele individuale de munca, existenta sau inexistenta resurselor financiare neputând avea vreo influenta asupra stabilirii sau recunoasterii drepturilor salariale.
Împotriva sus mentionatei hotarâri, în termen legal a declarat recurs pârâta, înregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a Civila si pentru Cauze privind Conflicte de Munca si Asigurari Sociale sub nr. 34487/3/ 2006(158/2007), întemeiat pe dispozitiile art. 304 pct.8 si 9 si 3041cpc.
Astfel, a sustinut ca interpretând gresit actul juridic dedus judecatii, respectiv art.41, 43 si 44 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate, instanta a schimbat întelesul lamurit si vadit neîndoielnic al acestuia, când a apreciat ca nu are importanta daca Metrorex SA a avut sau nu alocate fondurile necesare pentru acordarea celui de-al treisprezecelea salariu, acesta urmând a fi acordat numai în limitele sumelor alocate la capitolul cheltuieli de personal din BVC si cel rectificativ aprobat prin hotarâre de guvern, potrivit prevederilor exprese ale art.44 alin.3 din contractul colectiv de munca, or, din Hotarârea Consiliului de Administratie din 05.12.2005 rezulta ca nu exista fondurile necesare pentru acordarea celei de-a patra transe a celui de-al treisprezecelea salariu.
De asemenea, sunt eronate retinerile instantei cu privire la hotarârea Consiliului de Administratie din data de 31.05.2006, întrucât reprezentantii sindicatului au participat la sedinta în calitate de invitati, iar hotarârea în discutie nu reprezinta o conventie de prelungire a contractului colectiv de munca, textul retinut de instanta în considerente, anume art.33 alin.1 din Legea nr.130/1996 referindu-se la încetarea contractului colectiv de munca, fara nici o legatura cu retinerile instantei.
A mai precizat ca nu ne aflam în ipoteza art.25 din legea nr.130/1996, Consiliul de Administratie adoptând hotarârea din 31.10.2005 pentru acordarea drepturilor salariatilor pentru lunile noiembrie – decembrie, pentru care nu a existat contract colectiv de munca, încetat la data de 31.10.2005, iar la data de 31.12.2005, Consiliul de Administratie a hotarât ca pentru aceasta perioada sa se acorde drepturile din contractul expirat, însa tinând seama de clauzele cuprinse la art.43 si 44, privitoare la acordarea celui de-al treisprezecelea salariu.
Totodata, a sustinut ca în mod gresit instanta a dispus acordarea drepturilor banesti reprezentând cota trimestriala din cel de-al treisprezecelea salariu, pentru anul 2005, în valoare de 25% din salariul de baza al lunii de plata, respectiv transa aferenta trimestrului IV, câta vreme aceasta este o transa de regularizare si se plateste împreuna cu drepturile banesti ale ultimei luni din perioada, or, tinând cont ca nu au existat resurse financiare pentru acordarea acestuia, hotarârea pronuntata este nelegala.
A reiterat,întemeiat în drept pe dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, consideratiile referitoare la necesitatea încadrarii în sumele alocate la capitolul “cheltuieli de personal”, prevazute în art.44 alin.3 din contractul colectiv de munca, lipsa fondurilor pentru alocarea transei a patra rezultând clar si din hotarârea Consiliului de administratie din 05.12.2005, care arata ca societatea nu a avut posibilitati financiare pentru acordarea unor ajutoare materiale, iar cu privire la cel de-al treisprezecelea salariu, s-a stipulat ca se va reveni la Directia de Specialitate a MTCT, pentru rezolvarea acestei probleme, o data cu adoptarea bugetului de venituri si cheltuieli ale societatii, rectificat pe anul 2005.
Cercetând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, Curtea retine ca acesta este nefondat.
Astfel, în mod temeinic si legal a retinut prima instanta incidenta în speta a prevederilor legii nr.130/1996 privind contractul colectiv de munca si a dispozitiilor art.243 din Codul Muncii pentru a aprecia asupra obligativitatii contractului de munca la nivel de unitate, care are calitatea de izvor de drept, impunându-se partilor ca si legea, astfel ca executarea obligatiilor care rezulta din acesta este prevazuta sub sanctiunea atragerii raspunderii partii care se face vinovata de neîndeplinirea acestuia.
De asemenea, nu se poate retine pertinenta motivului de recurs întemeiat pe dispozitiile art.304 pct.8 Cod procedura civila, întrucât apreciind ca existenta sau inexistenta resurselor financiare bugetare este irelevanta cât priveste stabilirea sau recunoasterea drepturilor salariale prevazute de contractul colectiv de munca, instanta de fond nu a denaturat întelesul vadit neîndoielnic al termenilor raportului juridic obligational, caruia, într-adevar, îi este indiferenta inexistenta disponibilitatilor financiare, hotarârea judecatoreasca urmând sa statueze asupra existentei sau inexistentei dreptului dedus judecatii, iar nu asupra situatiei de fapt cu privire la solvabilitatea ori insolvabilitatea debitorului, care intereseaza exclusiv faza executarii acestei hotarâri ce se realizeaza benevol ori silit, în conditiile Codului de procedura civila.
Din aceasta perspectiva, toate motivele de recurs care fac referire la nelegalitatea hotarârii pentru lipsa fondurilor necesare alocarii celei de-a patra transe a celui de-al treisprezecelea salariu sunt neîntemeiate si vor fi înlaturate ca atare.
De altfel, intimata recurenta nu a probat ca în urma reglarii valorice a transei din cel de-al 13-lea salariu, aferente salariului de baza al lunii decembrie, a rezultat ca acesta nu se poate acorda, pentru a se asigura încadrarea cheltuielilor totale cu salariile în limita maxima a capitolului “cheltuieli de personal” din BVC si cel rectificativ aprobat pentru societate, prin hotarâre de guvern, dimpotriva, prin hotarârea consiliului de administratie din 05.12.2005 se stipuleaza revenirea la Directia de specialitate a MTCT, pentru rezolvarea problemei acordarii celui de-al treisprezecelea salariu, o data cu BVC rectificat pe anul 2005.
Aceeasi hotarâre vorbeste despre inexistenta disponibilitatilor financiare pentru acordarea premierii aferente zilei lucratorului la metrou si este adevarat, si despre faptul ca BVC aprobat pentru anul 2005 pâna la data adoptarii hotarârii, nu acopera salariile în curs pâna la finele anului, însa, astfel cum s-a argumentat anterior, acest aspect este irelevant pentru recunoasterea dreptului dedus judecatii, iar pe de alta parte, hotarârea în discutie este un act care provine exclusiv de la organul de administrare a societatii, nefiind fi opus cocontractantului din contractul colectiv de munca, pentru a justifica neîndeplinirea obligatiilor asumate prin acest act.
În fine, în mod corect a statuat prima instanta ca, potrivit prevederilor art.33 alin.1 lit.a) din Legea nr.130/1996, instanta a consimtit ca în cazul în care, din diverse motive, nu se semneaza actul aditional de prelungire a actualului contract colectiv de munca, care expira la 01.11.2005, sa fie prelungita aplicarea acestuia, prin acordarea în continuare, a drepturilor prevazute în favoarea salariatilor, fara a face distinctie dupa natura sau obiectul acestora.
De altfel, pentru recunoasterea dreptului ce face obiectul prezentei judecati nu era necesara o stipulatie expresa, în sensul celei de mai sus, întrucât dreptul s-a nascut la data intrarii în vigoare a contractului colectiv de munca pe anul 2005, fiind câstigat si putând fi valorificat în conditiile prevazute în contract, independent de expirarea valabilitatii acestuia, întrucât acordarea ultimei transe din al treisprezecelea salariu ulterior încetarii contractului colectiv priveste numai modalitatea de executare, care nu afecteaza existenta sau întinderea dreptului.
În considerarea celor expuse, Curtea retine ca hotarârea atacata este temeinica si legala, iar recursul este nefondat, urmând a fi respins, potrivit art.312 alin.1 Cod procedura civila.
În baza art.274 alin.1 Cod procedura civila, retinând culpa procesuala a recurentei în promovarea prezentei cai de atac, va fi obligata aceasta la plata catre intimat a cheltuielilor de judecata în valoare de 50 lei, reprezentând onorariu avocat.
