ORDONANŢĂ PREŞEDINŢIALĂ – Admitere în parte a cererii Ordonanţă Preşedinţială


În motivarea cererii reclamanta a arătat că a locuit împreună cu concubinul său, pârâtul din prezenta cauză, în domiciliul acestuia, iar în urma relaţiei de concubinaj s-a născut minora V.A. nascuta la data de 26.09.2011, care iîn prezent este alaptata natural.

Reclamanta a mai arătat că, datorită neînţelegerilor intervenite, a părăsit domiciliul pârâtului şi s-a mutat împreună cu minora, iar in noaptea de 21.0l. 20l2, pârâtul însoţit de alte persoane au intrat cu forţa în domiciliul său şi a luat copilul care în prezent se află în pericol pentru că nu se alimentează decât natural şi mai mult, pârâtul nu are condiţiile necesare creşterii şi îngrijirii acestuia, fiind pusă în pericol sănătatea si chiar viaţa minorei.

În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.

Legal citat, pârâtul s-a prezentat în instanţă şi a declarat că nu este de acord cu admiterea cererii formulată de reclamantă, dorind să convieţuiască împreună cu aceasta.

Instanţa, din oficiu a dispus efectuarea anchetei psihosociale la domiciliul partilor.

La termenul de judecata din data de 10.02.2012, după ce a pus în discuţie cererea formulata de reclamanta, instanta a calificat cererea ca find o cerere formulată pe calea ordonanţei preşedintiale privind stabilirea provizorie a locuintei minorei V. A. nascuta la data de 26.09.2011 si exercitarea provizorie a autoritatii parintesti, pana la solutionarea dosarului nr.190/259/2012 inregistrat pe rolul Judecatoriei Mizil, ce are ca obiect stabilire locuinta minor. De asemenea, la termenul de judecată din data de 10.02.2012, faţă de faptul că reclamanta S. L. are vârsta de 16 ani şi în consecinţă are capacitate de exerciţiu restrânsă, s-au prezentat în instanţă reprezentanţii legali ai acesteia, numiţii S. Ş. şi S. R., care au precizat că îşi însuşesc cererea formulată de reclamanta S.L. şi înţeleg să o asiste.

Analizând cererea formulată de reclamantă, în raport de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa constată următoarele:

Din relaţia de concubinaj a părţilor a rezultat minora V. A. nascuta la data de 26.09.2011, a cărui filiaţie faţă de pârât a fost stabilită conform certificatului de naştere seria NH nr. 124528 (fila 6 dosar).

Partile s-au despartit în fapt în cursul lunii ianuarie 2012, cand reclamanta impreuna cu minora a parasit locuinta paratului, unde locuiseră pana la acea data, mutându-se initial în localitatea Bertesti, jud. Braila unde a locuit cateva zile dupa care a revenit la părinţii sai in oraşul Mizil, str.Horia nr.40.

Conform susinerilor reclamantei, necontrazise de parat, acesta, in data de 21.0l. 2012 a luat minora la domiciliul sau, unde se afla si in prezent.

Cu privire la acest incident, instanţa reţine că reclamanta a depus la dosar un inscris (fila 7) prin care ar fi formulat plângeri penale fata de parat, insa acest inscris nu poate fi retinut ca o plangere penala depusa la organul de urmarire competenta nepurtant un numar de inregistrare.

Fata de aceste aspecte, dar si din lipsa unor dovezi, instanta nu va retine exercitarea unor violente in ceea ce priveste luarea minorei de catre parat de la domiciliul reclamantei.

Din ancheta psiho-socială efectuată la domiciliul partilor a reieşit faptul că mama minorei, in vârsta de 16 ani, care la rândul său este minoră, are ca pregătire şcolară 6 clase, locuieşte în casa proprietatea părinţilor, imobil insalubru si cu aspect sărăcăcios, compus dintr-o camera locuibila cu doua paturi si o bucatarioara, insalubra, cu geamul spart, in acestea locuind 6 persoane iar familia acesteia beneficiază de ajutor social pentru 6 persoane in cuantum de 314 lei lunar, inclusiv si pentru ea. De asemenea pe plan afectiv prezintă dragoste si afecţiune fata de fiica sa, fata de părinţii sai, dar sunt manifeste si conflicte interiorizate cu privire la ruperea relaţiei cu concubinul sau, paratul din prezenta cauza.

Cu privire la pârât în ancheta psihosociala se arata ca este in vârsta de 21 ani, nu este încadrat in munca, acesta poseda carnet de şofer si se ocupa cu transport de marfa in localităţile din jurul oraşului ajutând diferite personae fizice autorizate, fiind plătit pentru aceste servicii, locuieşte in casa proprietatea părinţilor intr-o camera corespunzător mobilată si întreţinuta, este ajutat la creşterea copilului de către mama si ceilalţi membrii ai familiei ce beneficiază de ajutor social in cuantum de 390 lei.

Din punct de vedere socio-psiho-emotional, prin raportul de ancheta s-au constatat următoarele: funcţiile cognitive se incadreaza in limitele normalitatii(avand totuşi in vedere faptul ca nivelul educational este redus, acesta declarând ca a absolvit numai doua clase din ciclul primar). Sub aspect afectiv este prezenta dragostea fata de fiica si concubina sa, dar si conflicte interioare si nehotarari in ceea ce priveşte viitorul relaţiei sale cu acestea. Nu prezintă tulburări psihosomatice generale, are o dispoziţie echilibrata, raport emotional bun cu cei din mediul lui, prezintă siguranţa de sine, capacitate de concentrare buna, este comunicativ si dezinvolt. Are tendinţa sa disimuleze mici slăbiciuni si defecte, ii place sa producă o impresie buna, manifesta in anumite situaţii o atitudine falsa de automultumire. Pe tot parcursul discuţiilor purtate cu membrii Colectivului de sprijin al autorităţii tutelare paratul si-a exprimat dorinţa de a relua relaţia cu concubina lui fata de care declara ca nutreşte sentimente de afecţiune pentru a forma o familie.

Reprezentanţii autorităţii tutelare au recomandat, după efectuarea anchetelor sociale la ambele părţi, tinand seama de interesul superior al copilului, vârsta si nevoile de dezvoltare fizica, intelectuala si psihosociala ale acestuia, ca minora sa fie crescută intr-un mediu securizant, mentinandu-se relaţiile dintre copil si ambii părinţi.

Cu privire la caracterul acţiunii, instanţa reţine că dispoziţiile care reglementează procedura ordonanţei preşedinţiale impun trei condiţii pentru admiterea cererii: urgenţa, vremelnicia şi neprejudecarea fondului.

Potrivit art. 581 alin. 1 C.pr.civ. “instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”, iar în conformitate cu alin. 4 “ordonanţa este vremelnică şi executorie”.

Din analiza textului de lege menţionat, rezultă condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei, şi anume urgenţa şi caracterul vremelnic al măsurii care se poate lua pe această cale, precum şi neprejudecarea fondului.

Cu privire la urgenţă instanta retine ca luarea unei asemenea măsuri speciale se impune în speţă, fiind evidentă ruptura produsă între părinţi, dorinţele contradictorii ale acestora cu privire la copil, si are în vedere şi faptul că locuinta mamei este total improprie pentru crestere minorei, in primul rand datorita conditiilor necorespunzatoare, retinute prin raportul de ancheta psiho-sociala, respectiv imobil insalubru si cu aspect sărăcăcios, compus dintr-o camera locuibila cu doua paturi si o bucatarioara, insalubra, cu geamul spart, in acestea locuind 6 persoane, dar nu in ultimul rand si lipsei de venituri ale membrilor familiei care traiesc exculsiv din ajutorul social.

Caracterul vremelnic al măsurii luată pe cale ordonanţei preşedinţiale rezultă din faptul că pe această cale nu se pot lua măsuri definitive care să rezolve fondul litigiului dintre părţi, motiv pentru care partea nemulţumită de măsura luată prin ordonanţă preşedinţială are posibilitatea de a se adresa instanţei pe calea dreptului comun.

Neprejudecarea fondului decurge şi din condiţia vremelniciei şi rezultă din împrejurarea că ordonanţa presupune “o pipăire” a fondului.

În ceea ce priveşte admisibilitatea cererii de stabilire locuinta minor, pe calea ordonanţei preşedinţiale s-a stabilit că, în principiu, măsura se poate dispune pe această cale numai în cazul în care pe rolul instanţei se află în curs de soluţionare acţiunea având ca obiect stabilire locuinta minor exercitată potrivit dreptului comun.

Verificand acesta conditie instanta reţine ca pe rolul Judecatoriei Mizil este inregistrat dosarul nr.190/259/2012, ce are ca obiect stabilire locuinta minor intre aceleasi parti, cu termen de judecata 23.02.2012

Reclamanta a solicitat, asa cum a rezultat din calificarea cererii de chemare in judecata, stabilirea provizorie a locuinţei minorei la domiciliul său şi exercitarea provizorie a autorităţii părinteşti.

Situaţia copilului faţă de părinţii săi va fi stabilită definitiv şi irevocabil odată cu soluţionarea fondului, respectiv a procesului de stabilire locuinta minor, iar prezenta hotărîre îşi va produce efectele doar până la momentul rămânerii definitive şi irevocabile a hotărîrii pronunţate cu privire la acesta cerere in dosarul nr.190/259/2012.

Fata de cele retinute ca si celelalte doua condiţii, vremelnicia si neprejudecare fondului, sunt indeplinite.

Interesul superior al copilului este o noţiune complexă, care cuprinde atât obligaţia autorităţilor competente de a lua, în privinţa minorilor, decizii care să protejeze dezvoltarea normală a acestora, cât şi dreptul minorului de a-i fi ascultată şi luată în considerare opinia cu privire la situaţia sa, insa aceasta din urma drept al acestuia, raportat la art.264 C.civ., nu poate fi adus la indeplinire datorita varstei fragede.

Astfel, cu privire la stabilirea provizorie a locuinţei minorei la mamă, instanţa reţine că minorei V. A. nascuta la data de 26.09.2011, nu i se poate stabili locuinta la aceasta datorita lipsei de conditii, asa cum au fost ratate mai sus iar din referatul de anchetă psiho-socială efectuat la domiciliul actual al mamei reiese că aceasta îi nu poate oferi provizoriu copilului un cămin confortabil, reclamanta nu este angajată şi nu obţine venituri constante care îi vor permite să asigure minorului toate cele necesare pentru un trai decent, intreaga familie traind din ajutorul social in suma de 314 lei lunar

Din acelasi referat de anchetă socială efectuat la domiciliul actual al paratului instanta retine ca acesta poate asigura provizoriu copilului un cămin confortabil, care desi nu este angajat obtine venituri, in afara ajutorului social de 390 lei, chiar daca nu constate, si de asemenea locuiste intr-un imobil corespunzător mobilat si întreţinut.

Pentru a retine aceste aspecte instata are in vedere ca partile, cu ocazia raspunsurilor date la intrebarile acesteia, nu au contestat constatarile din referatul de anchetă psiho-socială si nici nu prezentat dovezi contrare.

In ceea ce priveste sustinerile reclamantei referitoare la hrănirea minorei, instanta retine ca paratul si-a manifestat dorinta de a creste minora impreuna cu mama acesteia, cei doi locuisc in aceiasi localitate, astfel ca, nesolicitandu-se si legaturi personale provizorii cu minora, acesta are dreptul de a vizita minora ori de cate ori doreste, parantul neputand ingradi acest drept.

Instanţa apreciază că, la acest moment, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a procesului având ca obiect stabile locuinta minor, este în interesul minorei să locuiască împreună cu tatal parat, acesta fiind în măsură să asigure copilului sprijinul material, moral şi echilibrul emoţional de care acesta are nevoie şi să se îngrijească de starea de sănătate a minorei.

Cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti faţă de minora V.A., instanţa reţine că, potrivit prevederilor Codului civil, autoritatea părintească comună reprezintă regula, în timp ce autoritatea părintească exercitată de către un singur părinte reprezintă o situaţie de excepţie şi trebuie să fie temeinic motivată.

Potrivit art. 487 Cod civil, părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acesteia potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului.

Despărţirea părinţilor şi stabilirea locuinţei minorului la unul dintre aceştia nu trebuie să afecteze exerciţiul autorităţii părinteşti comune. Ambii părinţi trebuie să aibă, în mod constant, în vedere interesul copilului lor şi să ia impreună deciziile importante legate de creşterea şi evoluţia acestuia, spre exemplu cele referitoare la copilului, la asistenţa medicală, întreţinere şi educaţie.

Autoritatea părintească comună, în cazul părinţilor despărţiţi reprezintă modalitatea de responsabilizare a amândurora cu privire la minor şi de garantare atât a prezenţei mamei cât şi a tatălui în viaţa copilului, independent de faptul că aceştia nu mai convieţuiesc.

Această prevedere are la bază prezumţia că este în interesul superior al copilului ca autoritatea părintească să se exercite în comun şi în caz de despărţire a părinţilor, custodia comună asigurând dreptul copilului la grijă părintească normală şi permanentă din partea ambilor părinţi.

Doar pe cale de excepţie, în cazuri intemeiate, autoritatea părintească va fi acordată unui singur părinte.

Instanţa a reţinut că în speţă nu s-a făcut dovada existenţei unor motive intemeiate care să creeze convingerea acesteia că autoritatea părintească trebuie să fie acordată doar unuia dintre parinti.

Stabilirea autorităţii părinteşti exclusive nu apare ca întemeiată cu atât mai mult cu cât este vorba despre soluţionarea unei cereri pe calea ordonanţei preşedinţiale, cale în care instanţa nu poate face verificări de fond, ci poate doar să examineze aparenţa dreptului.

Or, potrivit Codului civil, prezumţia legală este aceea a autorităţii părinteşti comune.

Această măsură are caracter temporar, aprecierea instanţei bazându-se pe probele sumare administrate în această procedură marcată de celeritate.

În consecinţă, instanţa a admis în parte cererea având ca obiect ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta S. L., asistată de reprezentanţii legali, numiţii S. Ş. şi S. R., în contradictoriu cu pârâtul V.D., şi în consecinţă a respins capatul de cerere privind stabilirea locuintei minorei V. A. nascuta la data de 26.09.2011.

S-a dispus ca autoritatea părintească cu privire la minora V. A. nascuta la data de 26.09.2011, să revină, provizoriu, în comun ambilor părinţi, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii având ca obiect „stabilire minor”, dosar nr. 190/259/2012, aflat pe rolul Judecătoriei Mizil.

În temeiul art. 274 Cod proc. Civ, instanţa a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.