Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 66/R din 9 ianuarie 2013
Prin Sentinţa civilă nr. 1864 din 16.11.2012 a Tribunalului Maramureş, a fost admisă cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul H.V. în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE BUCUREŞTI şi în consecinţă s-a dispus suspendarea Deciziei de revizuire nr. 91071 din 29.12.2011, emisă de pârâtă, până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei care face obiectul dosarului nr. xxx/100/2012 al Tribunalului Maramureş.
A fost obligată pârâta să menţină în plată Decizia de pensionare nr. 0117593 din 02.06.2008 privind pensia de serviciu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În speţă decizia a cărei suspendare se solicită, a fost emisă de pârâtă, ca urmare a revizuirii pensiei în baza Legii nr. 119/2010 şi a OUG nr. 1/2011.
Împotriva deciziei de revizuire, reclamantul a formulat contestaţie, prin aceasta invocându-se nelegalitatea şi caracterul abuziv al emiterii deciziei de revizuire. Contestaţia a fost înregistrată în dosarul nr. xxx/100/2012 al Tribunalului Maramureş, unde prin Sentinţa civilă 1513/18.10.2012 s-a respins contestaţia formulată, această hotărâre nefiind încă irevocabilă.
Cererea formulată de reclamant nu prejudecă fondul cauzei, are un caracter urgent şi cuprinde motive bine justificate pentru a dispune suspendarea executării deciziei de revizuire şi menţinerea în plată a deciziei iniţiale.
Astfel, pensia de serviciu de care reclamantul a beneficiat, era un drept menit să asigure securitatea socială a acestuia. Având reprezentarea sumei stabilită iniţial şi care urma să fie încasată cu certitudine lună de lună, reclamantul şi-a stabilit un anumit mod de viaţă, afectat acum ca urmare a reducerii veniturilor avute în vedere.
Măsura care se solicită a fi dispusă, respectiv suspendarea deciziei de revizuire, are un caracter vremelnic, aceasta fiind dispusă doar până la soluţionarea contestaţiei înregistrate împotriva deciziei de revizuire a pensiei.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs CASA DE PENSII A MINISTERULUI APĂRARII NAŢIONALE BUCUREŞTI, prin MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE, solicitând modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
În motivarea recursului pârâta apreciază că prima instanţă a pronunţat o soluţie netemeinică şi nelegală, având în vedere următoarele considerente:
În ce priveşte îndeplinirea condiţiilor cumulative de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, prima instanţă reţine greşit că cererea formulată de reclamant nu prejudecă fondul, pe motivul că dreptul la militară era menit să asigure securitatea socială a acestuia.
Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat şi menţinerea în plată a deciziei privind pensia militară de serviciu, acest fapt prezentând relevanţă în analiza privind îndeplinirea cerinţei referitoare la nerejudecarea fondului.
Or, o asemenea cerere de repunere în plată a pensiei anterioare (menţinere a vechii pensii militare, deşi ea nu mai există ca atare, ci a fost recalculată şi convertită în noua prin decizia de revizuire, ca efect al Legii nr. 119/2010), nu poate fi decât subsecventă soluţionării unei acţiuni de anulare a deciziei de revizuire a pensiei.
Instanţa investită cu soluţionarea cererii de ordonanţă preşedinţială nu poale dispune repunerea în plată a unei pensii mai vechi, existente anterior, dar care şi-a încetat existenţa, decât ducă ar aprecia că un act juridic – decizia de revizuire – este nul, în condiţiile în care art. 4 din Legea nr. 119/2010 a produs deja efectul încetării pensiei anterioare. Or, calea ordonanţei preşedinţiale nu-i permite sa anuleze un act ci doar să “pipăie fondul” – adică să observe dacă există aparenta dreptul ui şi nu certitudinea lui.
Decizia de revizuire a pensiei a avut la bază un act normativ în vigoare şi a cărui constituţionalitate a fost constată prin mai multe decizii de către Curtea Constituţională. care a analizat dreptul legiuitorului de a interveni în acest domeniu raportat şi la documentele europene.
Or, suspendarea executării deciziei de revizuire a pensiei şi menţinerea în plată a pensiei de serviciu implică efectuarea unei analize detaliate a dreptului reclamantului la pensia de serviciu în temeiul Legii nr. 164/2011 în condiţiile existenţei şi constituţionalităţii Legii nr. 119/2010 şi a deciziei de inadmisibilitate pronunţată la data de 07.02.2012 în cauzele conexate Ana Maria Frimu şi alţii Împotriva României, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul Român a articolului 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/1210, reţinând şi faptul că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv şi nu a adus atingere drepturilor de prestaţii sociale.
În consecinţă, astfel cum s-a dispus, suspendarea deciziei de revizuire şi menţinerea în plată a pensiei stabilite anterior, este echivalent cu a statua asupra dreptului reclamantului de a beneficia, şi după intrarea în vigoare a Legii 119/2010, de pensia specială stabilită în baza Legii nr. 164/2001, ceea ce implică antamarea fondului contestaţiei formulate de reclamant împotriva deciziei de revizuire a cărei suspendare se solicită în prezenta cauză.
Având în vedere incidenta prevederilor Legii nr. 119/2010 şi ale Legii nr. 263/2010 asupra deciziei de revizuire a cărei suspendare a fost solicitată, nu există o aparenţă a dreptului, deoarece dreptul alegat de reclamant nu este prevăzut de dispoziţiile legale în vigoare.
Din aceeaşi perspectivă. nu poate fi ignorat faptul că prin suspendarea deciziei de revizuire a pensiei s-a stabilit că reclamantului nu i se aplică dispoziţiile Legii 119/2010, iar eventualele sume ce s-ar plăti astfel reclamantului, ca diferenţe între pensia revizuită conform deciziei a cărei suspendare sa dispus şi pensia de serviciu de care acesta beneficia în baza Legii nr. 164/2001, nu ar mai putea fi vreodată supuse restituirii, având în vedere că această plată s-ar tace în baza unei hotărâri judecătoreşti. iar nu ca plăţii necuvenită sau din eroare.
Solicitarea reclamantului de menţinere în plată a unei decizii anterioare se poate dispune la cerere, doar după cercetarea fondului cauzei, iar în situaţia în care s-ar costata producerea unei pagube iminente prin plata pensiei revizuite, aceasta ar putea fi reparată prin restituirea sumelor care i s-ar cuveni, în măsura în care soluţia ce va fi pronunţată pe fondul contestaţiei i-ar fi favorabilă.
Aşadar, având ca efect doar suspendarea plăţii pensiei revizuite, suspendarea executării deciziei de revizuire în baza art. 581 C.proc.civ. nu este o cerere urgentă.
În al doilea rând, instituţia suspendării plăţii pensiei este reglementată prin dispoziţiile art. 114 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, iar potrivit alin. 4 al acestui articol, reclamantul poate obţine oricând suspendarea plăţii pensiei (lucru care, de altfel, nu este cel ce a fost vizat de către reclamant ca finalitate a cererii de ordonanţă preşedinţială; cel vizat fiind repunerea în plată a pensiei anterioare) printr-o simplă cerere pe care o poate depune la pârâtă.
Instanţa de fond apreciază că modul de viaţă al reclamantului este afectat ca urmare a reducerii veniturilor acestuia, dar fără a argumenta această afirmaţie.
Referitor la afirmaţia reclamantului că este „pus în imposibilitatea de a trăi”, consideră că pentru o susţinere pertinentă a acestei afirmaţii este relevant a fi luate în calcul următoarele criterii: raportul dintre cuantumul revizuit al pensiei şi cuantumul obţinut de alţi beneficiari ai sistemului asigurărilor sociale de stat, raportul dintre acest cuantum şi venitul minim pe economie, pensia medie de asigurări sociale de stat.
Astfel, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, începând cu 01.01.2012 este de 700 lei, pensia medie de asigurări sociale de stat a fost de 777 lei în trimestrul IV 2011.
Conform informaţiilor fumizate de CNPP, în luna decembrie 2011, din totalul pensionarilor de asigurări sociale de stat. 31,30% aveau pensii sub 700 lei (pensia medie fiind de 777 lei), salariul minim brut pe economic era la nivelul lunii decembrie 2011. 670 lei şi salariul mediu brut 2.209 lei, pensia medie reprezintă 35,17% din salariul mediu brut şi 48.73 % din salariul mediu net (1.604 lei).
Mai mult, legea fundamentală garantează numai dreptul la pensie, nu şi un anumit cuantum al pensiei.
Raportat la aceste valori nu se poate considera că pensia revizuită este atât de redusă, încât ar echivala cu negarea dreptului de proprietate, iar valoarea cuantumului pensiei stabilită în favoarea reclamantului prin decizia de revizuire, începând cu 01.01.2011, nu este în mod evident infimă şi de natură a-l pune pe acesta în situaţia de a fi total lipsit de mijloace de subzistenţă.
În concluzie, reclamantul nu a justificat urgenţa unei cereri de ordonanţă.
În concluzie, pentru toate motivele arătate supra, solicită admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea reţine că recursul este fondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. 1 C.pr.civ., „judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecarea aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare”.
Prezenta cauză s-a judecat în fond, într-un prim ciclu procesual, fiind soluţionată prin Sentinţa civilă nr. 594/30.03.2012 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. zzz/100/2012.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia nr. 3549/R din 10.09.2012 a admis recursul declarat de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, împotriva Sentinţei civile nr. 594/2012 pe care a casat-o în întregime cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în rejudecare cauza fiind înregistrată sub nr. zzz/100/2012* şi soluţionată prin Sentinţa nr. 1864 din 16.11.2012 atacată cu prezentul recurs.
Conform procesului-verbal din data de 30.10.2012 încheiat de judecătorul delegat cu repartizarea aleatorie a cauzelor, în rejudecare cauza a fost repartizată spre soluţionare completului care a soluţionat iniţial cauza prin Sentinţa civilă nr. 594/2012, având în vedere Hotărârea nr. 38/15.01.2009 a Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit căreia cauzele trimise spre rejudecare după casare revin la completul iniţial investit.
Hotărârea nr. 38/2009 anterior menţionată are în vedere aspecte administrative de organizare a instanţei ce ţin de înregistrarea cauzelor în sistem ECRIS şi necesitatea păstrării numărului unic de dosar, nicidecum nu poate fi interpretată în sensul eludării prevederilor art. 24 C.pr.civ., privind incompatibilitatea judecătorului. De altfel, chiar în cuprinsul menţionatei hotărâri se face trimitere în mod expres la prevederile art. 98 din Regulamentul de organizare interioară a instanţei în situaţia existenţei unui caz de incompatibilitate.
Prin urmare, completul de judecată investit cu soluţionarea cauzei în rejudecare avea obligaţia de a uza de prevederile art. 24 C.pr.civ. privind constatarea incompatibilităţii, având în vedere faptul că anterior, prin Sentinţa civilă nr. 594/2012, s-a pronunţat asupra fondului cauzei. Continuitatea completului de judecată, în soluţionarea cauzei după casare, urmează a fi păstrată, având în vedere dispoziţiile Hotărârii nr. 38/2009 a CSM, în acele situaţii în care, în primul ciclu procesual, judecătorul nu a pronunţat o hotărâre statuând asupra fondului cauzei, dimpotrivă, a constatat incidenţa unei excepţii procesuale sau de fond.
Chiar dacă prezenta cauză vizează o cerere de ordonanţă preşedinţială a cărei soluţionare nu presupune judecarea pe fond a pretenţiilor derivate din raportul litigios dintre părţi, statuând asupra îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedinţială, prima instanţă a dat o dezlegare cauzei în limitele în care a fost investită, astfel că nu este permis ca în rejudecare acelaşi judecător să soluţioneze din nou cauza, statuând asupra aceloraşi aspecte.
Aşa fiind, având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 3 şi 61 teza finală C.pr.civ. raportat la prevederile art. 304 pct. 1 C.pr.civ., Curtea va admite recursul declarat, va casa sentinţa atacată şi, reţinând cauza spre rejudecare, constată următoarele:
Prin demersul juridic dedus judecăţii. reclamantul H.V. a solicitat să se dispună suspendarea executării Deciziei nr. 91071/29.12.2011. privind revizuirea pensiei de serviciu. până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei ce face obiectul dosarului nr. xxx/100/2012 a Tribunalului Maramureş. având ca obiect anularea acestei decizii.
În vederea valorificării cererii. reclamantul a recurs la procedura specială a ordonanţei preşedinţiale. procedură reglementată de dispoziţiile art. 581 – 582 C.pr.civ.. cu privire la care legiuitorul a instituit trei condiţii de admisibilitate – urgenţa. caracterul vremelnic al măsurii care se cere a se lua pe această cale. respectiv neprejudecarea fondului cauzei – condiţii ce trebuie întrunite cumulativ.
Raportat la textele legale menţionate. Curtea constată că prima instanţă a soluţionat cauza dedusă judecăţii. prin aplicarea greşită a normelor legale menţionate.
Referitor la condiţia urgenţei. Curtea reţine că aceasta subzistă atunci când luarea măsurii este justificată pentru păstrarea unui drept. care s-ar păgubi prin întârziere. pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara. precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Atât doctrina. cât şi jurisprudenţa au precizat că instanţa trebuie să arate împrejurările din care se deduce existenţa urgenţei. respectiv ce anume s-ar periclita. dacă s-ar refuza părţii dreptul de a recurge la această procedură specială. De asemenea. aceasta trebuie să persiste pe tot parcursul judecăţii.
În cauză. reclamantul apreciază că este justificată condiţia urgenţei. susţinând cea de-a doua teză a textului legal menţionat referitor la „prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara”. subliniind în acest sens că reducerea drastică a mijloacelor de întreţinere îi produce consecinţe vădit prejudiciabile.
Curtea apreciază că doar depunerea în probaţiune a deciziei prin care s-a diminuat pensia de serviciu nu este de natură să se circumscrie condiţiei urgenţei. în lipsa coroborării cu alte mijloace de probă.
Desigur Curtea are în vedere şi sumele necesare asigurării nevoilor minime de întreţinere şi subzistenţă. şi chiar dacă se constată o diminuare semnificativă a cuantumului pensiei reclamantului. totuşi. nu se poate vorbi de punerea acestuia în imposibilitatea de a-şi asigura un minim necesar în ceea ce priveşte mijloacele de existenţă.
Mai mult. Curtea constată că şi în măsura în care s-ar admite ipoteza producerii unei pagube iminente. ce ar afecta standardul de viaţă al reclamantului. o astfel de pagubă ar putea fi reparată prin pronunţarea unei soluţii favorabile în cauza privitoare la contestarea deciziei de reviuire.
Pentru a justifica temeinicia cererii. recurentul se raportează la reglementările comunitare în materie precum şi la cele cuprinse în Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor cetăţeneşti. însă aspectele evidenţiate ţin de fondul cauzei. ce nu poate face obiectul analizei în cadrul acestei proceduri speciale.
Reţinând că legiuitorul condiţionează admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale de îndeplinirea cumulativă a celor trei cerinţe mai sus menţionate şi constatând că în circumstanţele cauzei cerinţa urgenţei nu este îndeplinită. Curtea apreciază că nu se mai impune să analizeze cauza şi din perspectiva celorlalte două condiţii.
Aşa fiind. având în vedere considerentele expuse. urmează ca în rejudecare să fie respinsă cererea de ordonanţă preşedinţială formulată.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
