Organizarea muncii. Prerogativa angajatorului. Obligaţia salariatului de a respecta disciplina muncii. Abatere disciplinară. Sancţiune. Deficienţe în organizare. Neîndepli-nirea îndatoririlor de serviciu


C. muncii, art. 39, art. 40, art. 263-268

în speţă, în baza art. 267 C. muncii, angajatorul a procedat la efectuarea cercetării prealabile a faptei constatate în urma controlului efectuat, constând în nereguli care se referă la starea curăţeniei holului de acces în atelier, unde erau depozitate două uscătoare de aer prin refrigerare şi un raft cu piese electrice de schimb necesare asigurării întreţinerii electrice a utilajelor.

Angajatorul nu a făcut însă dovada aducerii la cunoştinţa salariatului a locului destinat depozitării bunurilor ce urmau a fi casate şi nici a existenţei unui termen de realizare a acestei sarcini, astfel încât nu se poate reţine nerealizarea sarcinilor de serviciu, deoarece, nefiind aprobată casarea bunurilor, acestea se aflau în inventarul petentului, iar hala nu era asigurată şi nu avea un magazioner care să le preia.

Trib. Olt, Secţia civilă, sentinta nr. 88 din 21 februarie 2005, portal.just.ro

Instanţa, analizând actclc aflate la dosarul cauzei, a reţinut că potentul este salariatul pârâtei în calitate de şef secţie adjunct mecanico-ener-getic, iar prin decizia din 6 ianuarie 2005 a fost sancţionat disciplinar conform art. 264 alin. (1) lit. d) C. muncii, prin reducerea salariului de bază cu 10% pe o lună, fiind reţinută în sarcina sa existenţa unor nereguli în zona deservită de electricienii secţiei Electroliză V.

In baza art. 267 C. muncii, a procedat la efectuarea cercetării prealabile a faptei constatate în urma controlului efectuat la vestiarele Uzinei de Aluminiu în data de 4 decembrie 2004, în urma cărora a fost încheiată nota referitoare la măsurile impuse în urma constatărilor din data de 4 decembrie 2004 – inspecţie vestiare din care instanţa a reţinut că neregulile din zona deservită de electricienii secţiei Electroliză V. se referă la starea curăţeniei holului de acces în atelier, unde erau depozitate două uscătoare de aer prin refrigerare şi un raft cu piese clcctriec de schimb necesare asigurării întreţinerii elcctriec a utilajelor.

Referitor la depozitarea celor două mijloace fixe în holul de acces spre atelierul elcctricicnilor sccţici Electroliză V., instanţa a reţinut, din situaţia propunerilor de casare mijloace fixe Electroliză 5 nr. 8872

din 21 iunie 2004, că aceste uscătoare de aer au fost propuse casării, iar din hotărârea nr. 390 din 2 septembrie 2004 a reţinut că lista privind propunerile de casare va fi reanalizată cu specialişti de la I. SA şi se va realiza un inventar fizic al acelor bunuri ce vor fi aduse într-o magazie centrală de casări.

Faţă de dispoziţiile menţionatei hotărâri, s-a apreciat că pârâta nu a făcut dovada aducerii la cunoştinţa petentului a locului destinat depozitării bunurilor ce urmau a fi casate şi nici a existenţei unui termen de realizare a acestei sarcini.

Faptul că petentul a aflat de la serviciul mecanic că toate mijloacele supuse casării se depozitează în hala nr. 2, dar a „ezitat” să procedeze astfel, nu se poate reţine ca nerealizare a sarcinilor de serviciu, deoarece nu era aprobată casarea bunurilor care se aflau în inventarul petentului, iar potrivit susţinerilor sale, susţineri neînlăturate de pârâtă, hala nr. 2 nu era asigurată şi nu avea un magazioner care să le preia.

De asemenea, nici existenţa raftului cu piese electrice în holul de acces spre atelierul electricienilor nu poate fi reţinută ca încălcare a obligaţiei de a asigura ordinea şi curăţenia în sector, prevăzută de art. 65 din regulamentul de ordine interioară, deoarece chiar pârâta recunoaşte că destinaţia acestuia era aceea de a asigura piesele de schimb necesare întreţinerii electrice a utilajelor.

împotriva acestei sentinţe a formulat recurs intimata, criticând-o pentru netemeinicie, solicitând modificarea sentinţei în sensul respingerii contestaţiei şi menţinerii ca temeinică şi legală a deciziei.

Recursul a fost respins ca nefondat, reţinându-se că instanţa de fond a interpretat în mod corect probele din care rezultă neîndeplinirea condiţiilor pentru aplicarea unei sancţiuni disciplinare, conform art. 263-268 C. muncii, de către angajator.