Contestatoarea, în funcţia de şef de fermă la SC „P.V. Murfatlar”, a formulat contestaţie împotriva deciziilor de imputaţie nr. 34/19.07.2001, nr. 35/19.07.200Îşi nr. 42/5.09.2001.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 741/2002 a respins ca nefondată excepţia tardivităţii emiterii tuturor deciziilor de imputaţie şi a admis contestaţia, ca fondată, cu consecinţa anulării celor 3 decizii de imputaţie emise de intimată.
In recurs, verificând probele, instanţa constată cu privire la decizia de imputare nr. 34/19.07.2001, următoarele:
Potrivit fişei postului nr. 14 din 3 ianuarie 2000, contestatoarea îndeplinea funcţia de şef de fermă nr. 5, era responsabilă de organizarea activităţii în fermă, participa la întocmirea programului de producţie, a bugetului de venituri şi cheltuieli, executa instructaje de respectare a normelor de pază, împotriva incendiilor şi urmărea executarea lor pe tot parcursul anului la tot personalul din cadrul firmei. în această calitate, răspundea de condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea ferma şi personalul fermei.
La inventarul din 20.06.2000, s-a constatat la ferma condusă de contes-tatoare un minus de produse fito-sanitare în valoare de 63.505.242 lei, sumă imputată de unitate contestatoarei, pentru modul în care şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, cât şi faţă de modalitatea în care a predat gestiunea către o persoană care nu îndeplinea condiţiile legale. Astfel, conform dispoziţiilor art. 28 şi 29 din Legea nr. 22/1969, angajaţii cu funcţii de conducere sau orice salariat vinovat de angajarea, trecerea sau menţinerea unei persoane în funcţie de gestionar, fără respectarea condiţiilor de vârstă, studii, antecedente penale, răspund integral pentru paguba cauzată, în solidar cu acesta.
în fapt, recurenta, în calitate de şef de fermă, a dispus schimbarea gestionarului economic şi înlocuirea acestuia cu numita R.C., zilieră, care nu îndeplinea condiţiile legale de studii şi stagiu pentru a gestiona magazia fermei, şi fără a se face o predare-primire a gestiunii între fostul gestionar şi actualul, desemnat de recurentă, situaţie în care corect intimata a dispus răspunderea contestatorului cu gestionarul de fapt.
Contestatoarea nu a respectat nici dispoziţiile Ordinului interior, care interzicea eliberarea din magazie a bunurilor, fără documente legale, impunând şi realizând încălcarea acestui ordin, prin subrogarea atribuţiunilor altor salariaţi şi înlocuirea abuzivă a gestionarului de drept I.C., care nici nu a fost eliberat din funcţie, în condiţiile legii, prin predarea gestiunii cu situaţia la zi.
Referitor la celelalte două decizii, corect s-a reţinut că au fost emise în termenul prevăzut de lege şi cu respectarea dispoziţiilor legale. Astfel, sumele de 2.289.444 lei şi, respectiv, 2.180.325 lei reprezintă tarif aplicat eronat la lucrări de revizuit şi palisat şi, respectiv, la achitarea plăţii pentru cea de-a doua praşilă în aceeaşi lună, la 6 ha, fără menţiunea obligatorie a praşilei 1 şi a praşilei a 2-a.
în ce priveşte suma de 35.355.480 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de desfrunzit, efectuate din ordinul contestatoarei, în paralel cu recoltarea strugurilor, se reţine că şi de această operaţiune este vinovată recurenta, care a produs un prejudiciu intimatei. în acest sens, din documentul intitulat „tehnologia culturii” întocmit la început de an, rezultă că programul nu este fix, ci orientativ, şi nu este obligatorie executarea tuturor lucrărilor prevăzute în acest act, el putând fi modificat oricând în cursul anului de vegetaţie, în raport de evoluţia factorilor pedo-climatici, putându-se renunţa la lucrările programate ori adăuga alte lucrări neprevăzute, în funcţie de cerinţele culturilor pe baza deciziei inginerului şef.
Pe cale de consecinţă, recurenta încălcând tehnologia lucrărilor, cât şi dispoziţiile inginerului şef, astfel cum au fost stabilite prin procesul-verbal de pregătire a campaniei de recoltare din 21 august 2000 şi, respectiv, prin procesul-verbal de producţie din 24.08.2000, prin care se interzicea efectuarea lucrărilor manuale de desfrunzire în perioada recoltării strugurilor, recurenta a dispus efectuarea acestor lucrări prejudiciind unitatea cu suma imputată.
Pentru aceste considerente se constată că sunt îndeplinite şi condiţiile stipulate în art. 102 din Codul muncii pentru angajarea răspunderii materiale a recurentei, pentru prejudiciul produs societăţii intimate. Pe fond, după admiterea recursului, instanţa a respins ca nefondată contestaţia.
Curtea de Apel Constanţa, decizia civilă nr. 496/C din 9 mai 2003
