Partaj succesoral Inexistenţa stării de indiviziune Renunţarea expresă la succesiune Consecinţe


C.A. Piteşti, decizia nr. 961 din 29 mai 2003

Prin încheierea din 19 noiembrie 2002, judecătoria a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii de partaj succesoral invocată de pârâţi prin întâmpinare şi a admis în principiu acţiunea, a constatat deschise succesiunile autorilor şi dreptul părţilor de câte 1/3 (în calitate de descendenţi de gradul I sau de reprezentanţi ai fiului autorilor, predecedat acestora şi ai fiicei decedată ulterior) şi compunerea masei succesorale.

Apelul declarat de pârâţi împotriva încheierii de admitere în principiu a fost respins ca nefondat de tribunal, care şi-a însuşit considerentele instanţei de fond.

Recursul aceloraşi pârâţi a fost încadrat în drept în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă şi a vizat în esenţă încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la renunţarea la succesiune, la partajul voluntar şi componenţa masei succesorale. Curtea a admis recursul, a modificat decizia, în sensul admiterii apelului şi al schimbării în tot a încheierii, iar pe fond a respins acţiunea reclamantului. În considerentele deciziei s-a reţinut că instanţele au statuat în mod greşit că există stare de indiviziune între părţi. Bunurile supuse împărţelii au făcut obiectul înscrisului sub semnătură privată din 11 iulie 1993, prin care moştenitorii R.N. şi G.G.S. le-au împărţit între ei, stăpânindu-le şi în prezent potrivit acestei înţelegeri. Împărţeala poate fi constatată printr-un înscris, care serveşte pentru probă şi nu pentru validarea împărţelii. S-a făcut proba partajului voluntar intervenit între părţi, astfel că la data introducerii şi soluţionării acţiunii de faţă nu există stare de indiviziune între părţi, mai ales că instanţa nu a fost învestită cu o cerere de desfiinţare a împărţelii prin constatarea nulităţii ei sau anularea la cererea unuia dintre copărtaşi.

Curtea a mai constatat că, renunţând expres la succesiunile autorilor lor, fiica şi nepoata de fiu predecedat au renunţat la însăşi calitatea de erede potrivit prevederilor art. 696 din Codul civil, ceea ce are ca efect desfiinţarea retroactivă a titlului de moştenitor şi considerarea renunţătorilor drept persoane străine de moştenire. Faţă de această situaţie şi de împrejurarea că renunţătoarele nu numai că nu au retractat renunţarea în condiţiile art. 701 Cod civil, dar în prezenta cauză nu au formulat pretenţii, şi au arătat explicit, prin întâmpinare, că nu doresc să culeagă părţi din succesiunea defuncţilor, instanţele au încălcat dispoziţiile legale în materie de renunţare succesorală, precum şi principiul disponibilităţilor părţilor în procesul civil, statuând în sensul constatării drepturilor succesorale ale acestor pârâte. Pentru aceste considerente, recursul a fost admis în temeiul art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă, aşa cum s-a prezentat mai sus.