Tribunalul DÂMBOVIŢA Decizie nr. 139 din data de 12.02.2013
Prin actiunea înregistrata pe rolul Judecatoriei Racari reclamanta PI l-a chemat în judecata pe pârâtul NF, pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta sa fie obligat la plata unei pensii de întretinere în favoarea minorei NCM.
Motiveaza reclamanta ca a avut o relatie cu pârâtul, relatie din care a rezultat minora CM, iar pârâtul desi si-a recunoscut paternitatea a refuzat sa contribuie la suportarea cheltuielilor de crestere si îngrijire a copilului.
Prin sentinta civila nr. 1137/06.11.2012, Judecatoria Racari a admis actiunea si a obligat pe pârât la plata unei pensii de întretinere în suma de 347 lei le lunar în favoarea minorei, începând cu data introducerii actiunii si pâna la majoratul acesteia.
Pentru a pronunta aceasta sentinta civila, instanta de fond a retinut ca reclamanta si pârâtul au împreuna un copil nascut la data de 03.11.2010, ca pârâtul nu contribuie la suportarea cheltuielilor privind întretinerea si educarea minorei, desi aceasta obligatie le revine în mod egal ambilor parinti si ca art. 525 din Codul civil statueaza ca minorul are dreptul sa ceara întretinere, aflându-se în stare de nevoie care-i permite sa formuleze o astfel de solicitare, iar art. 529 din acelasi cod stabileste ca întretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui ce o cere si cu mijloacele celui îndatorat si ca, alineatul al doilea al acestui ultim text de lege enunta si modul de calcul al cuantumului întretinerii.
Împotriva sentintei civile a declarat recurs pârâtul sustinând ca prima instanta a gresit cuantumul pensiei de întretinere pe care o datoreaza minorei, ca nu a avut în vedere faptul ca din remuneratia pe care o primeste lunar i se opreste hrana, rata la banca, ca reclamanta l-a indus în eroare întrucât stabilise initial cu reclamanta o suma de 150 lei lunar reprezentând de întretinere, ca posibilitatile sale materiale sunt limitate momentan si ca suma stabilita în sarcina sa este mare comparativ cu ceea ce îi ramâne din salariul lunar.
În termen legal intimata reclamanta a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, aratând ca sustinerile recurentului nu corespund realitatii, ca acesta nu s-a ocupat niciodata în mod efectiv de copil si nici nu a contribuit la cresterea si educarea acestuia, ca numai în mod sporadic viziteaza copilul si ca fata de afectiunea grava de care sufera minora suma stabilita de instanta este insuficienta.
Examinând sentinta civila în raport de motivele de recurs, de actele si lucrarile dosarului ca si de dispozitiile legale incidente în cauza, tribunalul va respinge recursul pentru urmatoarele considerente:
Conform dispozitiilor art. 529 Cod civil, întretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui ce o cere si cu mijloacele celui care urmeaza a o plati, iar când întretinerea este datorata de parinte, ea se stabileste pâna la o patrime din venitul sau lunar net pentru un copil.
În raport de dispozitiile de mai sus si cu veniturile realizate de recurentul pârât potrivit adresei nr. A 1855/02.11.2012, instanta de fond a stabilit în mod corect cuantumul pensiei de întretinere datorata de catre acesta.
Sustinerea recurentului în sensul ca din veniturile realizate i se opresc ratele pentru un credit la banca pe care l-a contractat împreuna cu reclamanta intimata nu poate fi retinuta pe de o parte întrucât nu s-a facut nicio dovada în acest sens, iar pe
de alta parte cuantumul pensiei de întretinere se raporteaza la venitul lunar net al debitorului obligatiei de întretinere.
Nici împrejurarea potrivit careia ar fi convenit cu reclamanta intimata ca pensia de întretinere sa fie în cuantum de 150 lei lunar nu poate constitui temei pentru admiterea recursului întrucât cuantumul întretinerii se stabileste asa cum s-a aratat mai sus în conformitate cu dispozitiile art. 529 alin. 2 Cod procedura civila.
Cât priveste sustinerea ca din remuneratia pe care o primeste lunar i se opreste bonificatia de masa si ca aceasta nu reprezinta un impozabil, nici aceasta situatie nu poate fi retinuta neavând relevanta ca nu reprezinta venit impozabil de vreme ce în categoria de mijloace ale debitorului intra toate posibilitatile materiale de care dispune acesta, adica atât mijloacele sale au caracter periodic dar si orice alte sume platite de angajator în temeiul raporturilor de si care au caracter de continuitate.
Sumele de bani reprezentând contravaloarea normei de hrana se acorda militarilor angajati atunci când nu beneficiaza de alimente, asadar, aceste sume au caracter permanent.
Chiar daca reprezinta echivalentul hranei ce nu se acorda în natura militarilor angajati nu exista fundament pentru a nu fi considerate si aceste sume ca având caracter stabil în conditiile în care oricarui debitor al obligatiei de întretinere ce nu face parte din categoria persoanelor la care face referire art. 4 din O.G. nr. 26/1994 i se stabileste cuantumul pensiei de întretinere la care este obligat prin raportare la toate veniturile cu caracter permanent inclusiv sumele pe care le aloca alimentelor.
Prin urmare norma de hrana intra în calculul la stabilirea pensiei de întretinere având în vedere si dispozitiile art. 409 Cod procedura civila fiind inclusa în categoria de salarii si alte venituri periodice realizate din munca, destinate asigurarii mijloacelor de întretinere a debitorului obligatiei de întretinere.
Fata de considerentele de mai sus, tribunalul în temeiul art. 312 Cod procedura civila a respins recursul.
