– Legea nr. 341/2004: art. 5 alin. 1 lit. m) şi n) şi alin. 2
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. m) şi ti) şi alin. 2 din Legea nr. 341/2004, persoanele prevăzute la art. 3 alin. 1 (it. b), şi art. 4 alin. 1 beneficiază, pe lângă indemnizaţia
calculată conform art. 4, şi de acordarea unei indemnizaţii lunare, adăugată la pensia pentru limită de vârstă echivalentă cu un coeficient de 0,6 şi pensionarea cu 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard, prevăzută de lege.
(Decizia nr. 13/R din 8.01.2009, Secţia a Vil-a civilă şi pentru cauze privind
conflicte de muncă şi asigurări sociale)
Prin sentinţa civilă nr. 3516/22.04.2008 pronunţată în dosarul nr. 1997/3/AS/2008, Tribunalul Bucureşti, Secţia a Vlll-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis în parte cererea formulată de reclamantul B.A. în contradictoriu cu pârâtul M I R.A.; a obligat pârâtul să stabilească pensia de serviciu de limită de vârstă cuvenită reclamantului, începând cu data de 01.04.2007; a obligat pârâtul la plata către reclamant a indemnizaţiei lunare prevăzute de art. 5 alin. 1 lit. m) din Legea nr. 341/2004, începând cu data de 01.04.2007; a respins cererea sub celelalte aspecte, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin decizia nr. 143936/23.03.2006 emisă de Casa de Pensii a MAI, în temeiul dispoziţiilor art. 53 din Legea nr. 179/2004, începând cu data de 1.01.2006, s-a stabilit
o de serviciu anticipată de 3248 lei în favoarea reclamantului. Decizia de pensionare a reţinut o vechime totală în serviciu de 48 de ani, 3 luni şi 19 zile, un spor de vechime pentru activitatea în condiţii speciale de 15 ani, o vechime efectivă ca poliţist militar de 33 ani, 3 luni şi 19 zile.
Din raportul întocmit de reclamant la data de 15.11.2005 şi din certificatul nr. 3531/ 16.10.1992 prima instanţă a constatat că la momentul depunerii cererii de stabilire a pensiei anticipate de serviciu reclamantul avea calitatea de Luptător Rănit pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, acest titlu fiindu-i acordat prin Decretul nr. 226/1993 al Preşedintelui României.
S-a statuat că, potrivit art. 5 alin. 1 lit. m) şi n) şi alin. 2 din Legea nr. 341/2004, persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), precum şi la art. 4 alin. 1, beneficiază, pe lângă indemnizaţia calculată conform prevederilor art. 4, şi de următoarele drepturi: acordarea unei indemnizaţii lunare, adăugată la pensia pentru limită de vârstă, echivalentă cu un coeficient de 0,6, calculat conform prevederilor art. 4 alin. (2); pensionarea cu 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard, prevăzută de lege.
S-a reţinut totodată că drepturile acordate conform prezentei legi nu sunt considerate venituri, nu se impozitează şi nu afectează acordarea altor drepturi.
De asemenea, conform art. 3 alin. 1 lit. b) din aceeaşi lege, pentru cinstirea memoriei celor care şi-au jertfit viaţa şi în semn de gratitudine faţă de cei care au luptat pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, se instituie următoarele titluri: Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989: Luptător Rănit – atribuit celor care au fost răniţi în luptele pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 sau în legătură cu aceasta; Luptător Reţinut – atribuit celor care au fost reţinuţi de forţele de represiune ca urmare a participării la acţiunile pentru victoria Revoluţiei; Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite – atribuit celor care, în perioada 14 decembrie 1989 -25 decembrie 1989, au mobilizat şi au condus grupuri sau mulţimi de oameni, au construit şi au menţinut baricade împotriva forţelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanţă vitală pentru rezistenţa regimului totalitar şi le-au apărat până la data judecării dictatorului, în localităţile unde au luptat pentru Victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989, precum şi celor care au avut acţiuni dovedite împotriva regimului şi însemnelor comunismului între 14-22 decembrie 1989.
Ca urmare, s-a constatat că reclamantul, încă de la data depunerii cererii de acordare a pensiei de serviciu, beneficia în temeiul acestei dispoziţii de reducerea vârstei standard de pensionare cu 5 ani.
Cum art. 12 din Legea nr. 179/2004 stabileşte la 55 de ani vârsta standard de pensionare, rezultă că reclamantul putea beneficia de pensia de serviciu de limită de vârstă la împlinirea vârstei de 50 de ani, acesta a împlinit vârsta de 50 de ani la 16.01.2003, dată de când era îndreptăţit la acordarea pensiei de serviciu de limită de vârstă.
La data de 16.03.2007, reclamantul a formulat o cerere prin care a solicitat modificarea deciziei nr. 143936/23.03.2006 în sensul transformării pensiei de serviciu din anticipată în pensie de limită de vârstă.
în susţinerea cererii sale contestatorul a invocat dispoziţiile art. 5 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 341/2004 şi a ataşat Certificatul preschimbat de Luptător Rănit pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 eliberat la 12.03.2007.
Prin decizia nr. 143936/10.04.2007 a Casei de Pensii MIRA, în temeiul art. 4 alin. 3 lit. e) din Legea nr. 341/2004, s-a acordat reclamantului indemnizaţia lunară reparatorie, coeficient de multiplicare 1,1, în sumă de 8.450.200 ROL.
împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestaţie la comisia de contestaţii, care prin decizia nr. 87/21.06.2006 a respins contestaţia împotriva deciziei nr. 143936/23.03.2006 emisă de Casa de Pensii a MAI, ca tardivă.
Tribunalul a apreciat corectă decizia nr. 87/21.06.2006 de respingere, ca tardivă, a contestaţiei împotriva deciziei nr. 143936/23.03.2006.
Astfel, s-a arătat că, potrivit art. 54 din Legea nr. 179/2004, „împotriva deciziilor emise în condiţiile art. 53 se poate introduce contestaţie, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia de contestaţii pensii care funcţionează în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor”.
Deşi cunoştea aceste dispoziţii legale, reclamantul nu a înţeles să conteste în termenul legal decizia nr. 143936/23.03.2006 emisă de Casa de Pensii a MAI, fapt care rezultă cu certitudine din cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel că sub aspect cererea de chemare în judecată a fost apreciată neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.
Totuşi, tribunalul a apreciat că pârâtul MIRA a interpretat eronat cererea reclamantului din data de 16.03.2007.
S-a considerat că cererea reclamantului trebuia interpretată în conformitate cu voinţa reală a părţii.
Din cuprinsul cererii rezultă că reclamantul viza trei aspecte: modificarea (anularea) deciziei nr. 143936/23.03.2006; trecerea de la pensia anticipată la pensia de limită de vârstă şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, reclamantul fiind Luptător Rănit pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989.
Dacă în mod corect s-a apreciat că cererea de modificare a deciziei nr. 143936/ 23.03.2006 este tardivă, celelalte petite ale cererii contestatorului a constatat Tribunalul că nu au fost soluţionate conform spiritului dispoziţiilor legale.
S-a stabilit că, potrivit art. 1 din Legea nr. 179/2004, principiile generale prevăzute la art. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător şi pensiilor poliţiştilor, exceptând situaţiile în care prin prezenta lege se dispune altfel.
Or, prin dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 19/2000, se consacră principiul egalităţii, care asigură tuturor participanţilor la sistemul public, contribuabili şi beneficiari, un tratament nediseriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege.
Acest principiu este un reflex al principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii fără privilegii şi fără discriminări.
în conformitate cu aceste norme juridice, pârâtul avea obligaţia să soluţioneze favorabil cererea reclamantului de acordare a pensiei de limită de vârstă, câtă vreme erau îndeplinite condiţiile acestui tip de pensie, iar dispoziţiile legale nu interzic trecerea la pensia de serviciu de limită de vârstă.
Tribunalul a apreciat ca vădit greşită interpretarea dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 179/2004, în sensul că beneficiarii pensiei anticipate nu pot cere trecerea la pensia de limită de vârstă la împlinirea condiţiilor legale. Este greşită interpretarea per a contrario, prin extensiune la o altă categorie de pensie, a acestor dispoziţii legale, câtă vreme ele se referă strict la pensia de invaliditate, iar legiuitorul nu a înţeles să impună o asemenea concluzie, ci, dimpotrivă, pârâtul trebuia să recurgă la o interpretare sistematică în lumina principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii.
întrucât aceste dispoziţii legale privesc o ipoteză particulară, firesc este să se aplice norma generală de drept din Legea nr. 19/2000, potrivit căreia, la data îndeplinirii condiţiilor pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă, pensia anticipată devine pensie pentru limită de vârstă, normă cu care se completează, în caz de tăcere, norma specială, respectiv Legea nr. 179/2004.
Tribunalul a considerat nejustificată susţinerea pârâtului că nu s-a făcut nicio eroare la stabilirea pensiei anticipate, câtă vreme legiuitorul leagă anumite efecte juridice doar de pensia de serviciu de limită de vârstă, iar fără a se face trecerea reclamantului la acest tip de pensie nu se poate recunoaşte în favoarea acestuia a dreptului la plata indemnizaţiei prevăzută de dispoziţiile art. 5 lit. m) din Legea nr. 341/2004, mai sus enunţate, situaţie în care reclamantul ar fi discriminat în raport cu persoanele aflate într-o situaţie identică, dar care au solicitat şi li s-a acordat de la început pensia de serviciu de limită de vârstă.
întrucât a considerat susţinerile pârâtei referitoare la caracterul definitiv al pensiei anticipate în vădită contradicţie cu spiritul dispoziţiilor legale şi cu considerentele mai sus reţinute, instanţa de fond a obligat pârâtul M.I.R.A. să stabilească pensia de serviciu de limită de vârstă cuvenită reclamantului începând cu data de 01.04.2007.
Acordarea drepturilor de la această dată se impune întrucât cererea de stabilire a pensiei de limită de vârstă s-a depus în luna martie 2007, cum s-a reţinut mai sus.
Or, conform art. 52 din Legea nr. 179/2004, drepturile de pensie se stabilesc şi se plătesc astfel: de la data încetării plăţii salariului poliţistului sau, după caz, a salariului ori pensiei susţinătorului decedat, dacă cererea, împreună cu toate actele necesare, a fost depusă la casa de pensii în cel mult 90 de zile de la data ivirii acestor situaţii; din prima zi a lunii următoare celei în care cererea, împreună cu actele necesare, a fost depusă la casa de pensii peste termenul prevăzut la lit. a).
Cum dreptul la pensia de limită de vârstă s-a deschis în anul 2003, acest fel de pensie trebuia stabilit de la data de 1.04.2007, respectiv prima zi din luna următoare a depunerii cererii.
De la aceeaşi dată, tribunalul a obligat pârâtul la plata către reclamant a indemnizaţiei lunare prevăzute de art. 5 alin. 1 lit. m) din Legea nr. 341/2004, de când acesta beneficiază de pensie de limită de vârstă.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal pârâtul M.I.R.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. încadrând criticile formulate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., recurentul susţine în esenţă, pronunţarea sentinţei atacate cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Se arată, astfel, că schimbarea categoriei de pensie de serviciu din anticipată în limită de vârstă este neîntemeiată, întrucât Legea nr. 179/2004 nu conţine o astfel de prevedere. Pe de altă parte, invocarea de către reclamant a dispoziţiilor art. 55 alin. 1 din Legea nr. 179/2004 nu poate fi primită, deoarece organul de pensii nu a constatat nicio eroare în stabilirea şi plata drepturilor de pensie, dosarul de pensionare fiind fundamentul măsurii de stabilire a pensiei. Or, principiile statuate la art. 12-16 şi 27 din Legea nr. 179/2004 sunt în strânsă legătură cu îndeplinirea unor condiţii esenţiale privind obţinerea unui anumit tip de pensie, reglementări imperative. Măsura dispusă de instanţă este nelegală şi netemeinică, aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 341/2004 se face o singură dată la stabilirea vocaţiei la pensie, astfel că solicitarea ulterioară de schimbare a tipului de pensie este lipsită de temeinicie.
Nu trebuie neglijat că solicitarea intimatului-reclamant de schimbare a tipului de pensie din anticipată în limită de vârstă vizează acordarea, pe lângă drepturile primite în prezent – pensie lunară acordată conform Legii nr. 179/2004 – şi a indemnizaţiei lunare reparatorie stabilită în temeiul art. 4 alin. 3 lit. e din Legea nr. 341/2004, a unei indemnizaţii lunare echivalente cu 6% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului aferent anului pentru care se face plata, conform art. 5 alin. 1 lit. m) din Legea nr. 341/2004. Or, pretinde recurentul, beneficiarul dreptului prevăzut la art. 5 alin.
1 lit. m) din Legea nr. 341/2004 trebuie să fie titularul unui titlu de pensie pentru limită de vârstă, şi nu doar să îndeplinească condiţiile generale de acordare a acestui tip de pensie, astfel încât data de la care se acordă acest drept nu se raportează numai la îndeplinirea condiţiilor de acordare a pensiei, ci şi la tipul de pensie deţinut efectiv. Drept urmare, legiuitorul a reglementat o singură situaţie de modificare a tipului de pensie, orice altă modificare reprezentând o încălcare a acestor prevederi.
în cazul intimatului-reclamant, acesta s-a pensionat ia vârsta de 52 de ani, în condiţiile art. 17 din Legea nr. 179/2004, iar la data apariţiei Legii nr. 341/2004, acesta avea calitatea de pensionar, fiind titularul unui drept de pensie de serviciu anticipată în concordanţă cu art. 1 alin. 1 coroborat cu art. 17 din Legea nr. 179/2004. Trebuie avut în vedere în acest sens că dispoziţiile art. 12 pe care îşi întemeiază instanţa de fond soluţia se referă la poliţiştii ale căror raporturi de muncă au încetat, cu drept la pensie pentru limită de vârstă, cu condiţia îndeplinirii vechimii de 25 de ani (30 ani până la 01.07.2007) şi vârsta de 55 de ani, situaţie ce nu este aplicabilă reclamantului pensionar deja la data de 01.03.2007. Reclamantul ar fi avut posibilitatea astfel la vârsta de 52 de ani, când era poliţist în activitate, să solicite reducerea vârstei de pensionare conform art. 5 alin. 1 din Legea nr. 341/2004, iar tipul acesteia ar fi fost pensie de serviciu pentru limită de vârstă.
O ultimă critică vizează modul de soluţionare a excepţiei calităţii procesuale pasive a I.P.J. Harghita, cu motivaţia că stabilirea dreptului de pensie s-a realizat în baza dosarului de pensie întocmit de această structură.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentinţa civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor şi lucrărilor dosarului, normelor de drept aplicabile în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfăţişa în cuprinsul prezentei decizii.
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 1 alin. 1 cu art. 12 din Legea nr. 179/2004 aplicabilă în cauză, rezultă că sunt impuse două condiţii cumulative
pentru obţinerea pensiei de serviciu pentru limită de vârstă şi anume: vârsta de 55 de ani şi o vechime minimă în serviciu de 25 de ani (30 de ani începând cu 01.07.2007). Trebuie avut în vedere însă că la momentul depunerii cererii de pensionare anticipată de serviciu intimatul-reclamant avea calitatea de Luptător Rănit pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, acest titlu fiindu-i acordat prin Decretul nr. 226/1996 al Preşedintelui României, pentru ca ulterior să-i fie emis şi certificatul preschimbat de Luptător Rănit pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 eliberat la 12.03.2007.
în aceste condiţii, încă de la data depunerii cererii de acordare a pensiei de serviciu, reclamantul beneficia în temeiul art. 5 alin. 1 lit. m) din Legea nr. 341/2004, de reducerea vârstei standard de pensionare cu 5 ani.
Ca atare, cererea intimatului-reclamant de acordare a pensiei pentru limită de vârstă începând cu data de 01.04.2007, corect a fost apreciată de tribunal, ca întemeiată.
Astfel, îndeplinirea de către reclamant a celor două condiţii cumulative sus menţionate pentru a obţine pensie de serviciu de limită de vârstă, după înscrierea la pensie de serviciu anticipată, atrage consecinţe juridice în privinţa categoriei pensiei ce
i se cuvine, în condiţiile în care partea îşi manifestă o astfel de opţiune.
Or, este posibilă schimbarea categoriei de pensie dacă intervin modificări de natură legislativă ori a stării de fapt iniţiale avute în vedere la stabilirea dreptului la pensie, neexistând nicio prevedere legală care să interzică această schimbare. Cum, în speţă, intimatul-reclamant la data de 16.03.2007 a formulat o cerere de transformare a pensiei sale de serviciu din pensie anticipată în pensie pentru limită de vârstă, invocând că este beneficiarul prevederilor art. 5 lit. n) din Legea nr. 341/2004, evident că avea dreptul la această ultimă categorie de pensie, altfel, dispoziţiile menţionate [art. 5 lit. n) din Legea nr. 341/2004] nu i s-ar mai aplica niciodată, statuând un drept iluzoriu.
Textul de lege nu distinge asupra sistemului în care pensia a fost stabilită, fiind aplicabil oricărei categorii de pensii.
Greşit interpretează recurenta dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 179/2004, în sensul că beneficiarii pensiei anticipate (cum este cazul reclamantului), nu ar putea solicita trecerea la pensie pentru limită de vârstă, la îndeplinirea condiţiilor legale, această interpretare contravenind cum legal a statut a tribunalul interpretării sistematice a acestor dispoziţii în lumina principiului legalităţii cetăţenilor în faţa legii consacrat de art. 2 din Legea nr. 19/2000.
în consecinţă, nu pot fi primite susţinerile recurentei că dispoziţiile coroborate ale art. 1 şi 12 din Legea nr. 179/2004 şi art. 5 lit. n) din Legea nr. 341/2004 sunt aplicabile doar poliţiştilor cu vocaţie la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă, nu şi celor pensionaţi anticipat anterior, ce invocă îndeplinirea condiţiilor pentru trecerea la pensia de serviciu pentru limită de vârstă, întrucât norma generală de drept instituită de Legea nr. 19/2000, ca normă de drept comun se completează – cum legal a apreciat tribunalul – cu norma specială.
Corect a fost respinsă în cauză şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a I.P.J. Harghita, această instituţie nelegitimându-se procesual pasiv în speţa de faţă, neavând atribuţii în stabilirea şi calculul drepturilor de pensie ale reclamantului.
Faţă de aspectele de fapt şi de drept mai sus redate, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 C. pr. civ., a respins recursul ca nefondat, menţinând ca legală sentinţa atacată, fiind pronunţată cu interpretarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 C. pr. civ., a fost obligat recurentul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorariu de avocat.
