Asa cum, în mod corect a retinut si prima instanta, prin decizia nr. 475 din 25 ianuarie 2005, emisa de CNPAS Mures, s-a constatat, în baza referatului nr. 199499/2004 întocmit de Directia stabiliri si plati beneficii, ca reclamanta E. E. a beneficiat eronat de dreptul de de urmas cuvenit fiicei sale E. Z. T. dupa împlinirea de catre aceasta din urma a vârstei de 6 ani. Temeiul de drept al acestei constatari este art. 41 alin. 3 din Legea nr. 3/1977, în vigoare la data emiterii deciziei prin care s-a stabilit dreptul la de urmas.
Este necontestat ca în cauza urmeaza sa primeasca aplicabilitate art. 187 (1) din Legea nr. 19/2000, potrivit caruia sumele încasate necuvenit cu titlu de pensie de asigurari sociale, se recupereaza de la beneficiari în termenul de prescriptie de 3 ani”.
Perioada mentionata în decizia atacata la care trebuie raportat termenul de prescriptie de 3 ani, este 1 decembrie 2000 – 30 noiembrie 2003. Termenul de prescriptie curge, conform normelor generale, raportate la situatia dedusa judecatii, de la data de la care sumele au fost încasate necuvenit. Ori, începând cu 1 decembrie 2000, data la care fiica contestatoarei avea 6 ani, sumele au fost încasate de catre contestatoare, necuvenit.
În consecinta, instanta de fond a concluzionat în mod corect ca dreptul recurentei de a recupera sumele încasate necuvenit de catre contestatoare, este prescris pentru perioada 1 decembrie 2000 – -0 noiembrie 2003.
Astfel fiind si retinând ca prin recursul declarat recurenta de altfel a recunoscut implicit ca decizia este emisa cu încalcarea termenului de prescriptie prin însasi invocarea textelor legale ce o prevad, în temeiul art. 312 Cod procedura civila, Curtea de Apel Târgu-Mures va respinge recursul ca nefondat.
