-art.84 din Legea nr.303/2004 privind statutul magistraţilor
– art. 69 din Legea pensiilor nr. 19/2000
Potrivit dispoziţiilor art.84 din Legea nr.303/2004 privind statutul magistraţilor soţul supravieţuitor al judecătorului sau procurorului are dreptul doar la împlinirea vârstei de 60 de ani la pensia de urmaş în condiţiile prevăzute de Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale cu modificările şi completările ulterioare, calculată din pensia de serviciu aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul la data decesului susţinătorului, actualizată, după caz.
( Decizia nr 1276 din data de 18 iunie 2010 a Secţiei Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale)
Prin cererea introductivă, reclamanta G. E a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea deciziei prin care i s-a respins cererea de acordarea pensiei şi recunoaşterea dreptului la de urmaş pe o perioadă de 6 luni.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a depus dosarul de pensionare, iar după examinarea acestuia, pârâta Casa Judeţeană de Pensii a emis decizia contestată prin care i se stabileşte pensie de urmaş numai fiicei sale.
A mai arătat reclamanta că în mod netemeinic şi nelegal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii nu i-a acordat dreptul de a beneficia de pensie de urmaş pe o perioadă de 6 luni de la data decesului soţului său, chiar dacă a făcut dovada că nu realizează venituri dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie.
Tribunalul a respins contestaţia formulată ca neîntemeiată.
Prima instanţă a reţinând că titularul decedat era beneficiarul unei pensii de serviciu stabilită conform prevederilor Legii nr.303/2004, casa teritorială de pensii a stabilit pensia de urmaş pentru fiica reclamantei începând cu data de 01.12.2008 şi a respins cererea de înscriere la pensie de urmaş a reclamantei deoarece aceasta nu îndeplinea condiţiile privind acordarea acestui tip de pensie, adică vârsta de 60 de ani.
S-a mai reţinut că potrivit disp. art.84 din Legea nr.303/2004 privind statutul magistraţilor, soţul supravieţuitor al judecătorului sau procurorului are dreptul, la împlinirea vârstei de 60 de ani, la pensia de urmaş în condiţiile prevăzute de Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale cu modificările şi completările ulterioare, calculată din pensia de serviciu aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul la data decesului susţinătorului, actualizată, după caz.
Tribunalul a apreciat că nu pot fi comparate condiţiile referitoare la vârstă în vederea înscrierii la pensie de urmaş prevăzute de Legea nr.19/2000 cu cele prevăzute de Legea nr.303/2004, deoarece în Legea nr.19/2000 vârsta pentru acordarea pensiei de urmaş este vârsta standard de pensionare de 60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi, ori în Legea nr.303/2004 vârsta este de 60 de ani atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi.
Aşa fiind, instanţa de fond a reţinut că prin emiterea deciziei contestate au fost respectate dispoziţiile legale în materie, în situaţia în care vârsta de 60 de ani este condiţia stabilită de dispoziţiile Legii nr.303/2004 în vederea acordării pensiei de urmaş soţului supravieţuitor.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a formulat recurs reclamanta G.E. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Se arată că motivarea sentinţei este extrem de lapidară, fiind dată cu interpretarea greşită a actului dedus judecăţii şi aplicarea greşită a legii.
Arată de asemenea recurenta că în conformitate cu dispoziţiile art. 69 din Legea nr. 19/2000, soţul supravieţuitor care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 67 şi art. 68 alin. 1 beneficiază de pensie de urmaş pe o perioadă de 6 luni de la data decesului, dacă în această perioadă nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau aceste sunt mai mici de o pătrime din salariul mediu brut pe economie.
Art. 67 din legea pensiilor consfinţeşte dreptul la pensie de urmaş pe tot timpul vieţii, la împlinirea vârstei standard de pensionare, când durata căsătoriei este de minim 15 ani iar prin art. 69 este consacrat dreptul la pensie de urmaş pentru soţul invalid grad I sau II, dacă durata căsătoriei a depăşit un an. Arată astfel recurenta, că având în vedere că nu se încadra în categoria persoanelor la care se referă disp. art. 67 – 68, cum dispoziţiile art. 69 sunt de strictă interpretare, nerealizând venituri, trebuia să beneficieze 6 luni pensie de urmaş, chiar dacă nu a îndeplinit vârsta de 60 de ani, întrucât nicio dispoziţie expresă a legii nu condiţionează acordarea pensiei de urmaş timp de 6 luni de împlinirea vârstei de 60 ani.
Motivarea deciziei contestate ca şi a sentinţei, nu se referă la cele 6 luni din legea cadru, ci la faptul că soţul magistratului decedat are dreptul la pensie de urmaş la împlinirea vârstei de 60 ani conform Legii 303/2004. nici dispoziţiile art. 84 alin. 1, nici celelalte texte din Legea 303/2004 nu exclud expres dreptul soţului supravieţuitor al magistratului de a beneficia de pensie de urmaş pe o perioadă de 6 luni de la data decesului.
Se solicită în concluzie, admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate şi pe fond admiterea contestaţiei, modificarea în parte a deciziei în sensul recunoaşterii dreptului la pensie de urmaş pe o perioadă de 6 luni.
Intimata Casa Judeţeană de Pensii a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că în mod corect a respins instanţa de fond acţiunea formulată de reclamanta G. E., iar prin motivele de recurs aceasta încearcă să inducă în eroare instanţa invocând un alt temei legal, respectiv dispoziţii ale Legii nr. 19/2000 când , în realitate pretenţiile reclamantei formulate la instanţa de fond privesc numai dispoziţiile Legii nr. 303/2004 .
Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor şi lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, Curtea de Apel Ploieşti l-a respins ca nefondat având în vedere următoarele considerente :
Prin decizia de pensionare aflată la dosarul cauzei, soţului recurentei-reclamante – actualmente decedat – i s-a stabilit pensie de serviciu conform art. 831 din Legea nr. 303/2004, astfel că şi soţiei acesteia îi sunt aplicabile dispoziţiile acestei legi speciale privind stabilirea şi plata pensiei de urmaş de pe urma acestuia .
În consecinţă, Curtea a apreciat că în mod legal şi întemeiat intimata, în aplicarea dispoziţiilor art.84 din Legea nr.303/2004 privind statutul magistraţilor, (potrivit cărora soţul supravieţuitor al judecătorului sau procurorului are dreptul doar la împlinirea vârstei de 60 de ani la pensia de urmaş în condiţiile prevăzute de Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale cu modificările şi completările ulterioare, calculată din pensia de serviciu aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul la data decesului susţinătorului, actualizată, după caz) a respins cererea recurentei-reclamante de acordare a pensiei de urmaş întrucât aceasta nu îndeplinea condiţia de vârstă reglementată de lege.
Curtea nu a reţinut motivul de recurs potrivit căruia recurenta-reclamantă trebuia să beneficieze timp de 6 luni de pensie de urmaş, chiar dacă nu a împlinit vârsta de 60 de ani, întrucât nicio dispoziţie expresă a legii nu ar condiţiona acordarea pensiei pe perioada de 6 luni de împlinirea vârstei de 60 ani, deoarece dispoziţiile legale care vizează situaţia sa juridică sunt cele din Legea nr. 303/2004, iar acestea condiţionează acordarea pensiei de urmaş de împlinirea vârstei de 60 de ani.
Potrivit principiului specialia generalibus derogant legea specială se aplică cu prioritate şi derogă de la legea generală, neputându-se cumula dispoziţiile mai favorabile din fiecare dintre aceste două legi.
