– Legea nr. 164/2001: art. 3, art. 10, art. 11, art. 20 alin. 1 şi 2 , – Legea nr. 19/2000: art. 180 alin. 1, art. 194
Dispoziţiile legale incidente în speţă sunt cuprinse în Legea nr. 164/2001 privind
pensiile militare de stat. Conform dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 164/2001, dreptul la
pensii pentru cadrele militare este garantat de stat şi se exercită în condiţiile legii, iar potrivit prevederilor art. 3, beneficiază de acest drept cadrele militare în activitate, în rezervă, sau în retragere. Condiţiile prevăzute de art. 12 din Legea nr. 164/2001, pentru a putea beneficia de militară de serviciu pentru limita de vârstă, sunt vârsta de 55 de ani şi vechime în serviciu de 25 de ani, din care efectiv ca militar 15 ani, condiţii pe care reclamantul le îndeplineşte.
în consecinţă, raportând dispoziţiile legale menţionate la situaţia de fapt expusă, se constată că reclamantul are dreptul de a beneficia de militară, care urmează a se stabili numai pentru vechimea realizată ca militar şi care va fi exclusă, în mod corespunzător, din perioada de stagiu de cotizare luată în considerare în sistemul public de pensii.
(Decizia civilă nr. 5232/R din 29.09.2009, Secţia a Vil-a civilă şi pentru cauze
privind conflicte de muncă şi asigurări sociale)
Prin cererea înregistrată sub nr. 47840/3/AS/2008 pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a Vlll-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, după declinarea cauzei de la Tribunalul Galaţi, prin sentinţa civilă nr. 1347/28.10.2008 pronunţată în dosarul nr. 5200/121/2008, reclamantul P.N. a solicitat instanţei anularea Deciziei nr. 325/22.05.2008 a Comisiei de Contestaţii Pensii MIRA şi a deciziei de respingere a cererii de pensionare nr. 149.487/14.03.2008 şi obligarea intimatei MIRA la emiterea unei decizii de pensionare pentru pensia militară de stat.
Prin sentinţa civilă nr. 918/4.02.2009, Tribunalul Bucureşti, Secţia a Vlll-a conflicte de muncă şi asigurări sociale: a admis contestaţia; a anulat decizia nr. 325/22.05.2008 emisă de Comisia de Contestaţii Pensii a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi decizia nr. 149487 din 14.03.2008 emisă de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative; a obligat pârâta la emiterea deciziei de pensionare privind acordarea pensiei militare de stat pentru limită de vârstă începând cu data de 1 decembrie 2007.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:
Reclamantul a fost cadru militar în activitate de la 14.08.1968 – 15.04.1984, fiind trecut în rezervă cu gradul de locotenent major.
După ieşirea din cadrele permanente, reclamantul s-a angajat cu contract de muncă realizând stagiu de cotizare.
începând cu data de 31.03.2001, reclamantul beneficiază de pensie în sistemul public prin decizia nr. 1-174.332 din 28.09.2001.
La data de 20.11.2007, a fost înregistrat cu nr. 838.160 la Casa de Pensii a MIRA cel de-al doilea dosar de pensionare aparţinând reclamantului.
Cererea de stabilire a pensiei militare de stat a fost respinsă prin Decizia nr. 149487/
14.03.2008, decizie care a fost contestată la Comisia de Contestaţii Pensii din cadrul MIRA care, prin Decizia nr. 325 din 22.05.2008, a respins contestaţia introdusă de reclamant.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 164/2001, de pensii militare de stat beneficiază cadrele militare în rezervă sau în retragere.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 164/2001, dreptul la pensie pentru cadrele militare este garantat.
Din interpretarea sistematică a celor două texte de lege, rezultă că, atâta timp cât contestatorul a realizat un stagiu de cotizare în sistemul pensiilor militare de stat,
acesta are dreptul la stabilirea uneia dintre pensiile militare de stat prevăzute de art. 11 din Legea nr. 164/2001.
împrejurarea că stagiul de cotizare realizat în acest sistem este deja valorificat în sistemul public de pensii, prin Decizia de pensie nr. 1-174.332/20.01.2001, nu are nicio relevanţă, deoarece stagiul de cotizare realizat într-un sistem neintegrat poate fi valorificat opţional în oricare din cele două sisteme, în funcţie de alegerea persoanei îndreptăţite, esenţial fiind ca stagiul să nu fie valorificat simultan în două sisteme diferite, în speţa de faţă contestatorul renunţând la valorificarea acestui stagiu în sistemul public de pensii.
Dreptul la opţiune al persoanei îndreptăţite este perpetuu, ceea ce înseamnă că acesta poate reveni oricând şi ori de câte ori doreşte asupra alegerii sale, la fiecare schimbare a opţiunii alegerea anterioară încetându-şi de drept efectele juridice.
în consecinţă, întrucât reclamantul întrunea cerinţele privind vârsta minimă de 55 de ani şi de vechime efectivă ca militar de minimum 15 ani prevăzute de art. 15 din Legea nr. 164/2001, instanţa apreciază că cererea contestatorului de valorificare în sistemul pensiilor militare de stat a stagiului realizat în calitate de militar trebuia admisă.
în termen legal, împotriva acestei sentinţe a formulat recurs motivat, recurentul-pârât Ministerul Administraţiei şi Internelor prin Direcţia Juridică, criticând sentinţa recurată pentru următoarele motive de nelegalitate şi netemeinicie:
Prin hotărârea pronunţată, instanţa de fond conferă prevederilor art. 20 alin. 1 şi alin. 2 din Legea nr. 164/2001, republicată şi celor ale art. 194 din Legea nr. 19/2000, un caracter retroactiv.
Aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, reclamantul nu poate beneficia de două pensii, în ambele sisteme, pentru aceeaşi vechime în serviciu, prevăzută la art. 17 din Legea nr. 164/2001, soluţia oferită de admitere a acţiunii formulate de intimatul-reclamant fiind însă netemeinică şi nelegală, atâta timp cât nu are la bază o normă legală.
Simpla invocare a dreptului perpetuu al unei persoane de a solicita valorificarea anumitei perioade de vechime într-unul dintre sisteme nu constituie motiv de admitere a acţiunii. Dacă am interpreta maniera propusă de către instanţă am ajunge la concluzia că acest drept durează la nesfârşit, fiind de o mobilitate excesivă, ce încalcă orice principiu de drept.
în cauza de faţă nu s-a pus în discuţie vocaţia reclamantului la pensie militară, dacă ar avea anii de serviciu ca militar, aşa cum prevede art. 15 din Legea nr. 164/2001, republicată, ci dacă pensia primită în prezent de reclamant în sistemul public este revizuibilă sub aspectul diminuării acesteia. Cum sistemul public a preluat, la data de
01.04.2001, pensiile aflate în plată, recalculându-le, întreaga vechime în muncă (inclusiv cea formată din obligaţii militare) a unei persoane a devenit „stagiu de cotizare”, fiind recalculată conform H.G. nr. 1550/2004.
Se mai arată că intimatul-reclamant este pensionar în sistemul public în baza Deciziei nr. 1-174.332/2001 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Galaţi, fiind beneficiarul unei pensii pentru limită de vârstă, drept de pensie solicitat şi stabilit în condiţiile Legii nr. 3/1977. La data de 01.04.2001 au intrat în vigoare acele dispoziţii din Legea nr. 19/2000 care se referă la pensii (art. 196 din lege).
La art. 180 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, se prevede că „la data intrării în vigoare a prezentei legi pensiile de asigurări sociale de stat şi pensiile suplimentare, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul prezentei legi”.
în cazul de faţă, intimatul-reclamant este pensionar cu pensie la zi calculată pentru toată vechimea realizată, deoarece la art. 160 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 se prevede că „vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare”.
Aşadar, vechimea în serviciu a fost recunoscută (asimilată) ca stagiu de cotizare, cuantumul pensiei fiind direct proporţional cu întreaga vechime, atât în muncă, cât şi în serviciu, precum şi cu drepturile băneşti obţinute în perioada de activitate în rândul cadrelor permanente.
Bazându-se pe o aplicare a dispoziţiilor legale, fără a ţine cont de legea în care se încadrează, soluţia instanţei conduce la plata unei pensii militare pentru o perioadă valorificată în sistemul public de pensii.
Susţine recurentul că, prin soluţia adoptată, instanţa de fond nu a obligat sistemul public de pensii la diminuarea vechimii cu perioada în care intimatul-reclamant a fost militar, chiar dacă acestuia i s-a pus în vedere să facă dovada excluderii acestei perioade din calculul valorii cuantumului pensiei din sistemul public de pensii.
Este adevărat că Legea nr. 164/2001, republicată, nu prevede expres faptul că se interzice unui pensionar din sistemul public să solicite pentru perioada în care a fost militar deschiderea drepturilor de pensie în sistemul militar de pensii, dar pensia militară se acordă circumstanţiat, numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de această lege (vechimea ca militar să fie liberă, nevalorificată).
Din interpretarea dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 164/2001, republicată, art. 160 şi art. 180 din Legea nr. 19/2000, rezultă că după aprilie 2001 pensia dintr-un sistem se stabileşte doar pentru activitatea desfăşurată (şi asigurată) în acel sistem, ceea ce conduce la concluzia că nu este permis să se solicite pensie în sistemul militar atâta timp cât vechimea în discuţie este luată în calcul şi asimilată ca stagiu de cotizare în sistemul public de pensii.
Art. 15 din lege se referă la cadrele militare care îndeplinesc condiţiile de pensionare după trecerea în rezervă şi care au dreptul la un (pensie). Intimatul-reclamant era deja pensionar la data depunerii cererii (115.11.2007), drepturile de pensie fiind corespunzătoare întregii vechimi realizate, în calitate de militar şi salariat civil.
Intimatul-reclamant ar fi avut dreptul la pensie militară (art. 2 din Legea nr. 164/2001, republicată), dacă la stabilirea pensiei în sistemul public ar fi cerut să nu fie luată în calcul vechimea ca militar, astfel că pentru această perioadă i s-ar fi stabili pensie militară (art. 15).
Analizând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Prima instanţă a apreciat în mod corect că reclamantul are dreptul la stabilirea pensiei militare, pentru perioada de activitate desfăşurată ca militar.
Situaţia de fapt din speţă este, în esenţă, următoarea: reclamantul are o vechime în sectorul de pensii militare, actualul sistem de asigurări sociale al M.A.I., de 15 ani, 8 luni şi 1 zi, la care se adaugă sporul pentru grupa I de muncă. A fost trecut în rezervă la data de 15.04.1984. Restul vechimii a fost realizată în sistemul asigurărilor sociale de stat şi în cel al avocaţilor. în prezent, reclamantul are o pensie stabilită în sistemul public de pensii, în baza Legii nr. 3/1977, iar cu ocazia recalculării efectuate în baza O.U.G. nr. 4/2005 vechimea în sistemul militar a fost avută în vedere la stabilirea drepturilor de pensie în sistemul public.
Dispoziţiile legale incidente în speţă sunt cuprinse în Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat. Conform dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 164/2001, dreptul la
pensii pentru cadrele militare este garantat de stat şi se exercită în condiţiile legii, iar potrivit prevederilor art. 3, beneficiază de acest drept cadrele militare în activitate, în rezervă, sau în retragere. Condiţiile prevăzute de art. 12 din Legea nr. 164/2001, pentru a putea beneficia de pensie militară de serviciu pentru limita de vârstă, sunt vârsta de 55 de ani şi vechime în serviciu de 25 de ani, din care efectiv ca militar 15 ani, condiţii pe care reclamantul le îndeplineşte.
în consecinţă, raportând dispoziţiile legale menţionate la situaţia de fapt expusă, se constată că reclamantul are dreptul de a beneficia de pensie militară, care urmează a se stabili numai pentru vechimea realizată ca militar şi care va fi exclusă, în mod corespunzător, din perioada de stagiu de cotizare luată în considerare în sistemul public de pensii.
Motivul esenţial care a stat la baza emiterii deciziei nr. 325/22.05.2008 a Comisiei de Contestaţii Pensii din cadrul MIRA, prin care s-a respins contestaţia formulată de reclamant împotriva deciziei de respingere a cererii de pensionare, este acela că vechimea ca militar nu este liberă, ci este deja fructificată în sistemul public de pensii.
Acest argument, reiterat şi în cererea de recurs, nu rezistă la critică, întrucât dispoziţiile legale care reglementează dreptul la pensie militară nu prevăd o astfel de condiţie, adăugată în mod nepermis de către instituţia pârâtă. Aşadar, potrivit adagiului clasic, ubi lex non distinguit, nec nos distinguere demebus, reclamantului trebuie să îi fie recunoscut dreptul de a beneficia de acest tip de pensie.
Mai susţine recurentul că instanţa de fond nu a obligat sistemul public de pensii la diminuarea vechimii cu perioada în care reclamantul a fost militar, chiar dacă acestuia i s-a pus în vedere să facă dovada excluderii acestei perioade din calculul valorii cuantumului pensiei din sistemul public.
Curtea va înlătura aceste susţineri, întrucât un astfel de petit ar fi putut fi judecat numai în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, care nu este parte în cauza de faţă. Reclamantul a chemat în judecată numai MIRA, în calitate de instituţie care refuză să îi acorde un drept prevăzut de lege, considerând că, în eventualitatea unei hotărâri judecătoreşti favorabile, urmează să solicite Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti recalcularea drepturilor din sistemul public de pensii, prin excluderea perioadei de vechime ca militar. în mod evident, o astfel de solicitare nu va putea fi respinsă de către CPMB, recalcularea urmând a fi efectuată retroactiv, de la data stabilirii drepturilor de pensie militară de serviciu.
Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse, în baza art. 312 C. pr. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat, cu consecinţa menţinerii hotărârii instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
