– Condiţii de acordare:
(art.66 din Legea nr.19/2000; art.38 lit.b din Legea nr.164/2001)
Potrivit dispoziţiilor art.66 din Legea nr.19/2000, copiii au dreptul la de urmaş, dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii, (în speţă studii universitare de masterat-specializarea dreptul afacerilor, forma de învăţământ “zi” anul universitar 2007-2008), până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 ani, în acelaşi sens fiind stipulat şi în prevederile art.38 lit.b din Legea nr.164/2001.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI- SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE-
DECIZIA CIVILĂ NR.4750/R/26.11.2008)
Prin sentinţa civilă nr.1841 din data de 05.03.2008, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti – Secţia a Vlll-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta O.A., împotriva pârâtului M.A.; s-a obligat pârâtul la plata către reclamantă a drepturilor de de urmaş, începând cu data de 01.10.2007 şi până la absolvirea studiilor universitare de masterat – specializarea “dreptul afacerilor” şi s-a luat act nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin decizia nr.0103555/09.02.2006, pârâtul M.A. a stabilit pensia de urmaş cuvenită reclamantei O.A., aflată în continuarea studiilor universitare.
S-a constatat că din adeverinţa nr.22/25.10.2007 emisă Facultatea de Drept a Universităţii N.T. a rezultat că reclamanta este înscrisă la studii universitare de masterat – specializarea dreptul afacerilor, forma de învăţământ “zi”, anul universitar 2007/2008.
S-a avut în vedere că potrivit dispoziţiilor art.66 din Legea nr.19/2000, copiii au dreptul la pensie de urmaş dacă îşi continuă studiile într-o forma de învăţământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani şi în acelaşi sens este stipulat şi în prevederile art.38 lit.b din Legea nr.164/2001.
S-a ţinut seama că reclamanta nu a împlinit vârsta de 26 ani şi că îndeplineşte şi cea de a doua condiţie, prevăzută de art.38 din Legea nr.19/2000, privind continuarea studiilor într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii, studiile de masterat fiind reglementate prin HG nr.404/2006 privind organizarea şi desfăşurarea studiilor universitare de masterat.
Nu a fost primită interpretarea pârâtului referitoare la prevederile art.29 din Ordinul M.A. nr.M43/2003, în sensul că, legiuitorul a avut în vedere acordarea pensiei de urmaş numai pe perioada studiilor universitare, iar nu şi postuniversitare şi numai până la obţinerea unui titlu în baza căruia beneficiarul îşi poate exercita profesia pentru care s-a pregătit, avându-se în vedere principiul de drept conform căruia “ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”, adică dacă legiuitorul nu a distins o astfel de situaţie, nici cel ce aplică legea nu o poate face.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către pârâtul M. A., care a criticat-o pentru nelegalitate.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu interpretarea şi aplicarea greşită a actului juridic dedus judecăţii (motivul de recurs prevăzut de art.304 pct. 8 şi 9 din Codul de procedură civilă).
Astfel, instanţa şi-a motivat hotărârea invocând dispoziţiile art. 66 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, precum şi dispoziţiile similare ale art. 38 din Legea nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, potrivit cărora “copiii au dreptul la pensie de urmaş: … b) dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani”, verificând îndeplinirea celor două condiţii prin raportare la Hotărârea Guvernului nr.404/2006 privind organizarea şi desfăşurarea studiilor universitare de masterat şi la situaţia faptică a reclamantei.
Cât priveşte temeiul de drept al sentinţei, recurentul a arătat că instanţa ar fi trebuit nu doar să aplice, ci şi să interpreteze normele de drept invocate, atât din perspectiva istorico-teleologică, cât şi în spiritul care a generat instituirea pensiei de urmaş.
Recurentul a susţinut că raţiunea acordării pensiei în discuţie, în cazul urmaşilor copii, este aceea de a înlocui veniturile pierdute ca urmare a decesului părintelui susţinător, dar numai pentru perioada în care urmaşul este în nevoie. Or, absolvirea unei forme de învăţământ cu diplomă de licenţă dă posibilitatea titularului de a se angaja în muncă în vederea autosusţinerii financiare, iar continuarea educaţiei prin urmarea unei noi forme de învăţământ reprezintă o opţiune personală în vederea unei specializări aprofundate.
S-a precizat că aceste menţiuni sunt susţinute normativ de Hotărârea nr. 404/2006 privind organizarea şi desfăşurarea studiilor universitare de masterat care prevede, la art. 3. alin. (1): ,în conformitate cu prevederile legale, studiile de masterat reprezintă ciclul II al studiilor universitare şi constituie o etapă pregătitoare obligatorie pentru studiile doctorale.” , iar la alin. (2) al aceluiaşi act normativ se stipulează că “studiile universitare de masterat asigură fie aprofundarea în domeniul studiilor de licenţă sau într-un domeniu apropiat, fie obţinerea de competenţe complementare în alte domenii, precum şi dezvoltarea capacităţilor de cercetare ştiinţifică”
Ca urmare, recurentul precizează că raţiunea studiilor de masterat nu este aceea de a oferi un titlu în baza căruia beneficiarul să-şi exercite profesia pentru care s-a calificat, ci aceea de a oferi titularului şansa de a avansa pe scara profesională şi a accede la funcţii ierarhic superioare.
În contextul expus, recurentul susţine că justificarea soluţiei date de către instanţa de fond pe principiul ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, cu privire la conţinutul art. 66 din Legea nr.19/2000 şi, respectiv, al art. 38 lit. b) din legea nr. 164/2001, este criticabilă având în vedere cuprinsul foarte clar al normelor incidente, dispoziţia normativă referitoare la continuarea studiilor “într-o formă de învăţământ” nu înseamnă perfecţionarea educaţională în forme consecutive.
În privinţa Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001, astfel cum au fost modificate prin Ordinul ministrului muncii, solidarităţii sociale şi egalităţii de şanse nr.129/2008, care prevăd beneficiul pensiei de urmaş în situaţia continuării studiilor “indiferent de nivelul lor”, recurentul a arătat că aceste prevederi au intrat în vigoare abia la data de 03.03.2008.
În plus, recurentul a arătat că în conformitate cu dispoziţiile art. 19 din Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M 43/2003 – Normele metodologice pentru aplicarea, în Ministerul Apărării Naţionale, a prevederilor Legii nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, “în cazul copiilor care urmează cursurile a două sau mai multe instituţii de învăţământ universitar, pensia de urmaş se acordă până la terminarea primei instituţii, fără a depăşi vârsta de 26 de ani.” Astfel, se poate reţine că legiuitorul a avut în vedere acordarea pensiei de urmaş numai pe perioada studiilor universitare, nu şi postuniversitare şi numai până la obţinerea unui titlu în baza căruia beneficiarul îşi poate exercita profesia pentru care s-a pregătit.
Prin întâmpinarea formulată, intimata O.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, cât şi din oficiu, conform art.3041 Cod procedură civilă , Curtea retine următoarele:
Prin decizia nr.0103555/9.02.2006 emisă de către Ministerul Apărării Naţionale, Direcţia Financiar Contabilă s-a acordat intimatei reclamante o pensie de urmaş, în temeiul art.38 lit.h din Legea nr. 164/2001, ca urmare a decesului mamei sale, O.V.R., ce avea calitatea de cadru militar.
În urma absolvirii Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii N. T., respectiv din luna octombrie 2007, intimatei reclamante i-a fost sistată pensia de urmaş, motivat de faptul că pensiei de urmaş poate fi acordată numai pe perioada studiilor universitare, nu şi pe perioada studiilor postuniversitare, respectiv masterat.
Prin cererea adresată primei instanţe, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului M.A.- Direcţia Financiar – Contabilă – Serviciul pensii militare şi drepturi sociale la plata pensiei de urmaş către aceasta începând cu luna octombrie 2007 până la absolvirea studiilor de masterat.
Prima instanţă a interpretat şi aplicat corect prevederile legale incidente în cauză, respectiv art.66 lit.b din Legea nr. 19/2000, conform cărora “copiii au dreptul la pensie de urmaş dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizat potrivit legii, până la terminarea acesteia,fără a depăşi vârsta de 26 ani”, reţinând judicios că reclamanta îndeplineşte cele două condiţii pentru acordarea pensiei de urmaş, respectiv nu a împlinit 26 de ani şi urmează studiile într-o formă de învăţământ – masterat.
Conform art.15 alin.5 pct.e din Legea nr.84/1995 “sistemul naţional de învăţământ cuprinde învăţământul superior format din învăţământ universitar şi învăţământ postuniversitar”, iar potrivit art.70 din acelaşi act normativ, învăţământul postuniversitar se realizează prin: studii aprofundate de specialitate, masterat, studii academice postuniversitare, doctorat, studii postuniversitare de specializare şi cursuri de perfecţionare postuniversitare, modalitatea de organizare şi desfăşurare a studiilor universitare de masterat (care reprezintă în reglementarea Legii nr.288/2004 ciclul II de studii universitare) fiind stabilită prin H.G. nr.404/2006.
De vreme ce norma juridică referitoare la studii nu distinge cu privire la nivelul/forma acestora, prima instanţa a reţinut corect că nici interpretul nu o poate face, dând eficienţă principiului de drept “ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus”.
Curtea reţine că un copil aflat în continuarea studiilor organizate potrivit legii (inclusiv masterat, care constituie o formă de studii superioare reglementată legal), indiferent dacă acestea sunt studii universitare sau postuniversitare, poate beneficia de pensie de urmaş, dacă nu a împlinit 26 ani şi nu realizează venituri mai mari de 1/4 din salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat (art.94 alin.3 din Legea nr.19/2000).
Normele metodologice de aplicarea a legii pensiilor (“…cursurile unei singure instituţii de învăţământ universitar..”) privind condiţiile ce trebuie să fie îndeplinite de copiii aflaţi în continuarea studiilor se referă numai la numărul de studii superioare de acelaşi nivel (învăţământ superior) şi formă (învăţământ universitar).
Ca atare, nu poate fi acordată pensie de urmaş copilului care după absolvirea unei prime facultăţi se înscrie la o a doua facultate, dar nu şi în ipoteza în care prima facultate este urmată de aprofundarea studiilor absolvite printr-o formă de învăţământ organizată potrivit legii, respectiv masterat.
Este relevant a adăuga că în prezent prin art.1 pct.1 Ordinul nr.129/3.03.2008 privind modificarea normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public s-a prevăzut expres că pensia de urmaş reglementată la art.66 lit.b din Legea nr.19/2000 “se acordă copiilor dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii, indiferent de nivelul ei, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 ani”.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea a respins ca nefondat recursul, în baza art.312 Cod procedură civilă , reţinând că instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect legea.
