Legea nr.19/2000: art. 41; Anexa nr. 3
Decizia nr.4/04.04.2011 pronunţată de Î.C.C.J. – Secţiile Unite
Potrivit art.41 alin.1 din Legea nr.19/2000, pensia pentru limita de vârstă se acordă asiguraţilor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.
Potrivit art.41 alin.1 din Legea nr.19/2000, pensia pentru limita de vârstă se acordă asiguraţilor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.
Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia civilă nr. 992/18 aprilie 2011.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, sub dosar nr.6454/107/2010, reclamantul S. R. a chemat în judecată pârâta C.J.P. Alba solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa:
– să se dispună anularea Deciziei nr. 12321/30.06.2010.
În motivarea în fapt a acţiunii s-a arătat, de către reclamant, faptul că este beneficiarul prevederilor Legii nr.341/2004 şi că din decizia emisă de către pârâtă rezultă faptul că nu au fost valorificate actele depuse la dosarul de pensie, fiind respinsă cererea de pensionare pentru limită de vârstă.
Reclamantul a susţinut că întruneşte condiţiile pentru a beneficia de pentru limită de vârstă, considerent faţă de care se impune admiterea acţiunii.
Pârâta, prin întâmpinarea a solicitat respingerea acţiunii ca nelegală şi netemeinică, arătând că decizia de respingere privind stabilirea pensiei pentru limită de vârstă este corectă, fiind emisă ca urmare a faptului că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile art. 41 alin. 1 din Legea nr.19/2000, în sensul că vârsta la data înscrierii la este mai mică decât vârsta standard de pensionare.
Tribunalul Alba, prin sentinţa civilă nr.2073/16.09.2010 pronunţată în dosar, a admis acţiunea formulată de reclamantul S.R. împotriva pârâtei C.J.P. Alba şi în consecinţă :
– a dispus anularea deciziei nr. 12321/30.06.2010 emisă de pârâtă;
– a fost obligată pârâta să emită şi să comunice reclamantului o nouă decizie de pensionare pentru limită de vârstă, împreună cu buletinul de calcul, precum şi plata drepturilor de pensie cuvenite acestuia, începând cu data de 23.05.2010.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanţă a reţinut, după examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, că stabilirea şi determinarea drepturilor băneşti datorate titularului dreptului material la acţiune, cu titlu pensie lunară, trebuie să se facă în condiţiile corectei şi justei interpretări şi aplicări a normelor de drept incidente şi aplicabile în materie , în acest context, fiind avute în vedere prevederile art. 41, art. 78 şi urm din L. 19/200 modificată, respectiv dispoziţiile cuprinse în cap. I lit. B pct. 1 – 7 şi cap. VIII din Ordinul M.M.S.S. nr. 340/2001 actualizat.
Instanţa de judecată faţă de poziţia exprimată de către reclamant, prin precizarea de acţiune, unde arată că solicită punerea în plată efectivă a pensiei pentru limită de vârstă, începând cu data de 23.05.2010, fiind făcută dovada depunerii scriptelor doveditoare şi necesare la dosarul administrativ de pensie, aflat în posesiunea entităţii juridice pârâte, în condiţiile în care s-a anexat precizării de acţiune dovada de înregistrare la pârâtă a actelor necesare a apreciat că susţinerile reclamantului sunt întemeiate.
Astfel, prin cererea formulată reclamantul, în mod expres şi fără echivoc, a solicitat acordarea pensiei pentru limită de vârstă, cu reţinerea datei naşterii reclamantului , respectiv 23.07.1951, a vârstei avută de acesta la data cererii, de 58 de ani şi 11 luni, precum şi a dispoziţiilor aplicabile şi evidenţiate, în anexa 3 din Legea nr.19/200 modificată, aceasta în ce priveşte vârstei standard necesară de pensionare, de 63 de ani 10 luni, stagiul de cotizare necesare de 32 de ani şi 8 luni. Faţă de toate aceste aspecte, s-a reţinut că decizia atacată prin acţiunea introductivă este lipsită de temei juridic, impunându-se să fie desfiinţată, cu primirea şi valorificarea criticilor şi susţinerilor reclamantului în acest sens.
Susţinerile pârâtei, evidenţiate în întâmpinare depusă, în sensul că în prezenta cauză civilă nu ar fi îndeplinite cerinţele imperative cuprinse în art.41 al 1 din Lege nr.19/2000, au fost înlăturate ca nefondate.
Conform art. 5 alin. 1 lit. n din Legea nr.341/2004 actualizată, persoanele evidenţiate la art. 3 alin. 1 lit. b şi art. 4 alin. 1 din acest act normativ pot beneficia pe lângă indemnizaţia calculată şi cuvenită, inclusiv de dreptul de a beneficia de pensie lunară, prin pensionarea acestora cu 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, sub cerinţa şi necesitatea îndeplinirii condiţiile necesare cuprinse în Lege nr.19/2000 modificată .
Dispoziţiile Legii nr.341/2004 modificată, creează şi determină posibilitatea reducerii vârstei standard necesare de pensionare această reducere fiind circumscrisă normei speciale derogatorii urmând a-i profita şi reclamantului, sens în care urmează a se dispune de către instanţa de judecată, cu valorificarea justă şi în integrum a evoluţiei profesionale a reclamantului sub toate aspectele şi elementele necesare, inclusiv în privinţa veniturilor şi sporurilor salariale procentuale sau în sumă fixă, dar şi a condiţiilor de muncă avute pe perioada raporturilor juridice de muncă .
În prezenta cauză dedusă judecăţii, nu se reţine incidenţa prevederilor art. 50 şi urm. din Legea nr.19/2000, în speţă, neregăsindu-ne în situaţia unei reduceri cumulative a vârstei standard de pensionare, astfel că reclamantul urmează a beneficia de pensie pentru limită de vârstă, în condiţiile aplicării acestei reduceri cu 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, aceasta conform şi normelor de drept mai sus reţinute .
Pentru aceste considerente şi motive de fapt şi de drept instanţa a admis acţiunea, cu consecinţa anulării deciziei criticate, respectiv a Deciziei nr. 12321/2010, cu obligarea pârâtei la emiterea şi comunicarea unei decizii de pensie pentru limită de vârstă, cu obligativitatea comunicării reclamantului inclusiv a buletinului de calcul, plata drepturilor de pensie lunare cuvenite şi datorate reclamantului cu acest titlu, urmând a se face începând cu data de 23.05.2010, acest conform şi art. 77, art. 80, art. 82, art. 83 alin 1 din L. 19/2000 modificată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul de 15 zile prevăzut art.301 Cod procedură civilă, pârâta C.J.P. Alba, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acţiunii.
În expunerea motivelor de recurs, a susţinut că soluţia primei instanţe este greşită deoarece reclamantul nu îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de art.41 alin.1 din Legea nr.19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv vârsta standard de pensionare de 65 de ani şi stagiul complet de cotizare de 35 de ani.
În al doilea rând, a susţinut că în speţă nu se aplică anexa nr.3 la Legea nr.19/2000 deoarece această anexă se referă numai la cei care au desfăşurat activitatea în grupa I de muncă, aşa cum prevede art.167/1 din Legea nr.19/2000, în toate celelalte cazuri, reducerile de vârstă, operând din vârsta standard de 65 de ani.
În drept, a invocat art.304/1 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală, reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea soluţiei primei instanţe, ca fiind temeinică şi legală.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin prisma acestor critici şi sub toate aspectele conform art.304/1 Cod procedură civilă, precum şi din oficiu, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea constată că prezentul recurs este fondat.
Vârsta standard de pensionare, respectiv vârsta la care se putea solicita înscrierea la pensie, potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr.19/2000, era de 60 de ani pentru femei şi de 65 de ani pentru bărbaţi.
De asemenea, legea statua că atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării sale în vigoare, prin creşterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei şi de la 62 de ani pentru bărbaţi, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 3.(art.41 alin.2)
Totodată, se prevedea că stagiul minim de cotizare, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi era de 15 ani. Creşterea stagiului minim de cotizare, de la 10 ani, la 15 ani urma să se realizeze în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a legii, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 3 [art. 41 alin. (3)].
Stagiul complet de cotizare era de 30 de ani pentru femei şi de 35 de ani pentru bărbaţi [art. 41 alin. (4)].
Pentru asiguraţii care şi-au desfăşurat activitatea, total sau parţial în condiţii deosebite sau speciale de muncă ori în condiţii de preexistent calităţii de asigurat, legiuitorul a instituit norme speciale referitoare la vârsta de pensionare şi la stagiul de cotizare.
Prin urmare, susţinerile recurentei potrivit cărora, în speţă, nu este incidentă anexa nr.3 la Legea nr.19/2000 sunt nefondate deoarece dispoziţiile art.41 alin.4 din Legea nr.19/2000 se aplică doar persoanelor care şi-au desfăşurat activitatea, total sau parţial în condiţii deosebite sau speciale de muncă ori în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat, legiuitorul instituind pentru aceştia norme speciale, referitoare la vârsta de pensionare şi la stagiul de cotizare.
În plus, prin Decizia nr.4/04.04.2011 pronunţată de Î.C.C.J. – Secţiile Unite, s-a admis recursul în interesul legii, formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul că:
„Modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare şi a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual în operaţiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoanele ale căror drepturi s-au deschis începând cu data de 1 aprilie 2001 şi care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii, se realizează prin raportare la dispoziţiile Anexei nr.3 la Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, în sensul că beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare care se determină în funcţie de data formulării cererii de pensionare.”
În cauză, reclamantul S.R. s-a născut la data de 23.07.1951 astfel că, la data depunerii cererii – 26.04.2010 – avea vârsta de 58 ani, 9 luni şi 3 zile.
Conform anexei nr.3 din Legea nr.19/2000, raportat la data formulării cererii de pensionare (26.04.2010), vârsta standard de pensionare în cazul reclamantului este de 63 ani şi 10 luni iar stagiul complet de cotizare este de 32 ani şi 8 luni (reclamantul are 37 ani 8 luni şi 28 zile, din care conform Legii nr.19/2000, are 35 de ani).
Aplicând reducerea de 5 ani, prevăzută de Legea nr.341/2004, la vârsta standard de pensionare de 63 ani şi 10 luni cât prevede anexa nr.3, rezultă că la data depunerii cererii de pensionare, acesta trebuia să aibă împlinită vârsta de 58 ani şi 10 luni (63 ani şi 10 luni – 5 ani), ori reclamantul avea 58 ani, 9 luni şi 3 zile.
Prin urmare, la acel moment pârâta a apreciat în mod corect că reclamantul nu îndeplineşte cerinţele impuse de art.41 alin.1 din Legea nr.19/2000, decizia de respingere a cererii de pensionare fiind legală şi temeinică.
În raport de cele ce preced, şi văzând prevederile art.312 alin.2 Cod proc.civ., Curtea a admis recursului formulat de pârâta C.J.P. Alba şi a modificat sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant.
