Tribunalul DOLJ Sentinţă civilă nr. 728 din data de 29.01.2013
La data de 10 04 2012, contestatoarea T.Z. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 29340/09 02 2012, misă de intimata Casa Județeană de Pensii Dolj, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să fie anulată această decizie și să fie obligată intimata la emiterea unei noi decizii cu luarea în calcul a întregii perioade lucrate de contestatoare în grupa a II-a de muncă.
In motivare, arată că prin cererea înregistrată sub nr. 45188/31 10 2011 a solicitat stabilirea drepturilor de în condițiile Lg 19/2000,cu luarea în calcul a perioadelor lucrate în grupa a II-a de muncă și atestate prin adeverința nr. 187/24 01 2011 emisă de SC ENERGOCONSTRUCTIA SA BUCURESTI.
Intimata, prin decizia contestată i-a respins cererea cu motivația că vârsta sa este mai mică decât vârsta standard de pensionare fără însă a lua în calcul întreaga perioadă lucrată în grupa a II-a de muncă respectiv de 17 ani și 7 luni susținând că această perioadă nu se încadrează în prevederile HG 1223/1990, datorită funcțiilor pe care le-a ocupat,respectiv acelea de muncitor necalificat,primitor – distribuitor și tehnician.
Contestatoarea consideră că în mod nejustificat au fost eliminată această perioadă întrucât a depus la dosarul de pensionare adeverința nr. 187/24 01 2011 emisă de SC ENERGOCONSTRUCTIA SA BUCURESTI,eliberată în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 590/2008 a Ministrului Muncii, care atestă că a lucrat în grupa a II-a de muncă în perioada 20 05 1983 – 02 12 1993, 01 03 1994 – 01 04 2001 în procent de 100% și care stabilește că întreaga răspundere privind legalitatea,exactitatea și corectitudinea datelor din adeverințele prin care se atestă încadrarea în grupele de muncă, revine exclusiv angajaților,excluzând astfel posibilitatea de cenzurare din partea Caselor Teritoriale de Pensii.
Contestatoarea solicită instanței să rețină că această adeverință a fost emisă în virtutea principiului specializării angajatorilor, nu a fost contestată de pârâtă în nici un mod și ca atare își produce efectele juridice conferite de lege.
Mai mult decât atât, contestatoarea poate face și dovada înscrisurilor în baza cărora, angajatorul a emis adeverința nr. 187/24 01 2011,respectiv procesul verbal nr. 18/18 12 1990,HCA din 19 12 1990 și Nota nr. 1596/1990 a MMPS.
Face precizarea că a respectat procedura prealabilă instituită de Lg. Nr. 263/2010,în sensul că s-a adresat cu contestație Casei Naționale de Pensii, cerere înregistrată din data de 16 02 2012,dar care nici până în prezent nu a fost soluționată,depășindu-se termenul prevăzut de art. 149 din Lg. Nr. 263 /2010.
Contestația a fost întemeiată pe disp. art. 149 din Lg. nr. 263/2010.
A depus la dosar în copie : decizia nr. 29340,adeverința nr. 187/24 01 2011,carnetul de muncă,dovada depunerii contestației.
La data de 25 01 2013, intimata Casa Județeană de Pensii Dolj, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației formulate ca fiind netemeinică și nelegală.
Arată că în urma analizării dosarului de pensie, Comisia Centrală a constatat că activitatea desfășurată în perioada 20 05 1983 – 01 11 1984 a fost în mod eronat valorificată în condiții normale de muncă întrucât potrivit înscrisului din carnetul de muncă de la poz. 8 aceasta a desfășurat activitate profesională ca muncitor necalificat și,prin urmare, perioada mai sus menționată se poate încadra în grupa a II-a de muncă, că în perioada 01 04 1992 – 01 03 1993 în mod eronat nu a fost valorificat sporul de vechime dovedit prin adeverința nr. 188/24 01 2011 și că în perioada 01 01 2005 – 10 01 2005 în mod eronat a fost valorificată suma de 5321192 lei în loc de 2039192 lei,emițând în acest sens adresa nr. 699/20 12 2012, urmând ca,la revizuirea deciziei nr. 29340 sau la o nouă solicitare a petentei,aceste erori să fie corectate.
In ceea ce privește încadrarea în grupa a II-a de muncă , intimata arată că elementele din adeverința nr. 187/24 01 2011, referitoare la grupa a II-a de muncă pentru perioadele 01 11 1984 – 02 12 1993 și 01 03 1994 – 01 04 2001 nu pot fi avute în vedere la stabilirea drepturilor de deoarece locul de muncă și funcțiile ocupate( primitor – distribuitor și tehnician administrativ) de contestatoare nu fac parte din categoria funcțiilor prevăzute de HG nr. 1223/1990.
Așa cum rezultă și din nota de fundamentare c are a stat la baza emiterii HG nr 1223/1990, acest act normativ se adresează personalului muncitor și personalului tehnic care prin natura sarcinilor de serviciu și-a desfășurat activitatea în ” condițiile grele de muncă,datorită lucrului în aer liber, sub influența permanentă a intemperiilor(ploi,zăpezi,vînt) și temperaturilor mediului ambiant,lucru în general la înălțimi mari – pe schelă cu asigurarea în centură,sub nivelul solului,în săpături deschise, în subteran, efort fizic mare, lucru pretat 19 – 10 ore pe zi “, aplicarea corectă a dispozițiilor art. 1 din HG 1223/1990 trebuind să fie în sensul stabilirii corecte a faptului că persona a desfășurat efectiv în locurile sau activitățile cu condiții de muncă nocive,grele sau periculos.
In acest sens, Ministerul muncii și Protecției Sociale prin Scrisoarea nr.43 G / 662/ 18 03 1998 precizează faptul că ” nu pot fi încadrate în grupa a II-a de muncă : directorul general,directorul comercial,șeful de birou de producție,șeful compartimentului AQ,responsabilul cu protecția muncii,gestionarul de depozit,primitorul – distribuitor,șeful de depozit,șeful de birou aprovizionare,merceologul aprovizionare,control poartă,șef coloană auto,dispecer transport,informaticianul,analistul programator și în general salariații care nu lucrează cel puțin 70% din programul de lucru pe șantier”.
De asemenea în scrisoarea MMPS nr. 13241/13 12 1993 se precizează : ” Nu pot beneficia de grupele I și II de muncă personalul funcționăresc și alte categorii de peroane care nu lucrează în condiții nocive, grele sau periculoase(contabili,economiștii,inspectorii personali,dactilografe,casieri,gestionari,primitori – distribuitori,proiectanți,operatori calculator,șefi oficiu calcul) .
Intimata mai arată și faptul că există hotărâri ale Curții Supreme de Justiție în care s-a reținut că nominalizarea făcută de angajator prin hotărâre a Consiliului de Administrație contravine reglementărilor legale în vigoare și nu poate constitui temei pentru pensionare cu reducerea vârstei standard de pensionare ( decizia nr. 755/03 03 2000) ,CSJ,Secția Administrativ.
Intimata și-a întemeiat întâmpinarea pe prev. Art. 115-118 cod pr civilă,Lg 263/2010,scrisoarea MMPS nr. 13241/13 12 1993,scrisoarea nr. 43G/662/18 03 1998 a MMPS,scrisoarea nr. 43 G /1884/08 10 1997,scrisoarea nr. 43 G / 1854/01 10 1997 ale MMPS-Directia Autorizare,Certificate și grupe de Muncă.
Conform art. 242 cod pr civilă, intimata a solicitat judecarea chiar și în lipsa sa.
La data de 29 01 2013, contestatoarea și-a precizat contestația arătând că înțelege să conteste și hotărârea nr. 3697/17 12 2012 emisă de Casa Națională de Pensii Publice – Comisia Centrală de Contestații, prin care a fost soluționată nefavorabil contestația depusă la data de 17 02 2012 și formulată împotriva deciziei de pensionare nr. 29340/09 02 2012 emisă de Casa Județeană de Pensii Dolj.
Prin sentința nr. 728/29.01.2013 instanța a admis cererea, a anulat decizia 29340/09.02.2012 emisă de Casa Județeana de Pensii Dolj și Hotărârea 3697/17.12.2012 emisă de Casa Națională de Pensii Publice – Comisia Centrală de Contestații și a obligat intimata Casa Județeana de Pensii Dolj să emită o nouă decizie cu luarea în considerare a adeverinței nr. 187/24.01.2011 emisă de SC. Energoconstrucția SA București reținânsd următoarele:
HOTARIREA Nr 1223 din 20 noiembrie 1990 privind încadrarea in grupa a II-a de munca, in vederea pensionarii, a unor locuri de munca sau activitati din constructii-montaj prevede următoarele :
Art. 1
Personalul care este in activitate si care a lucrat la locurile de munca sau activitatile cu conditii de munca nocive, grele sau periculoase de pe santierele de constructii-montaj, grupurile de santiere si intreprinderile-santier, inclusiv unitatile de deservire ale acestora : bazele de productie, depozitele, laboratoarele, unitatile de mecanizare se incadreaza in grupa a II-a de munca in vederea pensionarii, pentru intreaga perioada efectiv lucrata dupa 18 martie 1969.
Art. 2
Nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupa a II-a de munca, se face de consiliile de administratie, impreuna cu sindicatele libere din unitati.
Prin Hotărârea din 19.12.1990 emisă în temeiul Hotărârii Guvernului 1223/1990, Consiliul de Administrație din S.C. Energoconstrucția a stabilit că “întreg personalul din șantierele societății își desfășoară activitatea în condițiile prevăzute de hotărâre și anume :
– grad de poluare peste nivelul minim admis demonstrat prin buletinele de determinare a noxelor existente la beneficiarii lucrărilor pe care le executăm;
-cazarea în condiții de șantier sau naveta zilnică de la șantier la domiciliu;
– lucru în program prelungit iar până la finele anului 1989 s-a lucrat în cel puțin 70 % din zilele de sărbători legale;
-activitatea desfășurată de personalul din compartimentele de deservire este prestată în condiții de șantier (urmărirea producției, aprovizionare, verificare gestiuni, probleme sociale, NTS, PSI) ls punctele de lucru și în spațiile special amenajate inclusiv personalul societății, care efectuează aceste activități în teritoriu în cuantum de 70%” “
Tribunalul constată că această hotărâre ca și Lista funcțiilor care se încadrează în grupa a II-a de muncă, listă în care figurează și funcția de primitor distribuitor este emisă de către organul abilitat prin hotărâre de guvern ,respectiv de Consiliul de administrație și de Federația sindicală iar scrisorile MMPS exced copetențelor stabilite de actul normativ incident.
Cât privește diferențierea pe care intimata o consacră atunci când se raportează la funcția de muncitor necalificat, în raport cu alte funcții, tribunalul constată că susținerile acesteia sunt nefondate dacă condițiile de muncă specifice șantierului operează deopotrivă și asupra muncitorilor necalificați și asupra specialiștilor.
Așa cum rezultă din cuprinsul întâmpinării, în opinia societății pârâte și în contextul concret al cererii deduse judecății, acțiunea este neîntemeiată deoarece prevederile sau extinderea unor prevederi sau asimilarea unor activități cu cele prevăzute în actele normative în vigoare referitoare la grupele de muncă nu este posibilă
În acest sens invocă dispozițiile restrictive cuprinse în Scrisoarea MMPS NR. 13241/13.12.1993
În concret, funcția de primitor distribuitor în care și-a desfășurat activitatea contestatoarea la S.C. ENERGOCONTRUCȚIA SA nu este prevăzută nici în HG 1223/1990 privind încadrarea în grupa a II-a de muncă, în vederea pensionării a unor locuri de muncă sau activități de construcții-montaj, nici în Nota de fundamentare la HG.1223/1990 nici în Scrisorile (coresponența) MMPS
Teza extinderii așa cum o înțelege pârâta nu poate fi însușită de către instanță deoarece:
-potrivit art 6 din Ordinul 50/1990 “nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)”
Se reține, în consecință, că se ignoră prevederile legale (generic!) care conferă abilitarea organelor sau autorităților de a face încadrarea în grupe de muncă.
Pe de altă parte inserarea sintagmei “etcetera” după ce legiuitorul a nominalizat condițiile concrete, mai multe sau mai puține, este de natură nu să limiteze numărul acestora ci, dimpotrivă,face posibilă extinderea cazurilor în care condițiile de muncă (calificate generic ca fiind “condiții deosebite”) se încadrează în, grupele I sau II de muncă-
Din această perspectivă tribunalul constată că dispozițiile cuprinse în anexele la ordin nu sunt restrictive. Nici nu ar putea fi cât timp anexele nominalizează, deopotrivă ,locuri de muncă, activități concrete dar și categorii profesionale distincte. Or, în concret o activitate ce se poate încadra în grupa a II-a de muncă se poate desfășura întru-un loc de muncă ce face necesară încadrarea în grupa I-a .
De aceea legiuitorul, prin art. 6 din Ordin a rezervat activitatea de nominalizare a persoanelor numai conducerii unităților împreună cu sindicatele libere din unități, prezumându-se ideea că acești subiecți sunt cei mai abilitați să cunoască realitatea din unități în ceea ce privește condițiile de muncă.
Din această perspectivă întreaga corespondență a unității purtată cu forurile tutelare nu are aplicare dacă legea (generic!) nu face o trimitere la aceste autorități
Este motivul pentru care susținerile pârâtei care reiau opiniile organelor tutelare potrivit cărora , în cauza dedusă judecății, s-ar extinde unele prevederi sau s-ar asimila alte activități celor prevăzute în actele normative, vor fi înlăturate.
Nu este vorba nici de extindere de acte normative nici de asimilarea unor activități ci, raportat la condițiile concrete, este vorba de o aliniere a unei situații concrete, de fapt, la o situație ipotetică, de drept, ce se constituie în tipar al relațiilor sociale în condițiile în care o reglementare a multitudinii de raporturi sociale concrete nu este posibilă.
Adeverința neluată în considerarea fost însoțită de Lista funcțiilor care se încadrează în grupa a II-a de muncă (Anexa nr.1 la Procesul verbal NR. 18/18.12.1990-Consiliul de Administrație) întocmită de organele abilitate, care nr. nominalizează primitorii- distribuitorii, muncitorii necalificați ca și tehnicienii circumstanțiați prin aceea că își desfășoară activitatea la filiale- șantiere, grup de șantiere și prestează activități de primiri, gestionări și de livrări de materiale la punctele de lucru.
Mai mult, în Hotărârea Consiliului de administrație se face referire numai la “activitatea și-a desfășurat-o numai în șantierele … de construcții…”,or chiar titulatura HG 1223/90 se raportează la locurile și activitățile din construcții
Adeverința prezentată de contestatoare este în ființă, produce efecte juridice
Atâta timp cât contestatoarea a prezentat documente valabile emise de angajator, intimata era obligată să țină seama de ele, angajatorul purtând întreaga răspundere pentru date cuprinse în acestea, pentru valabilitatea și corectitudinea lor, așa cum prevede art. 4 alin. 3 din OUG 4/2005.
Cel mult intimata ar putea contesta la instanța valabilitatea adeverinței respective și numai dacă ar fi anulată ar fi îndreptățită să nu o ia în considerare.
În plus încadrarea locurilor de muncă în grupele de muncă și nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele de muncă, reprezintă un atribut al angajatorului ce se exercită în condițiile Ordinului 5o/1990, contestatoarea făcând dovada cu acte că funcția sa și locul său de muncă au fost nominalizate în grupa a II a de muncă în condițiile Ordinului 50/1990.
Astfel în primul rând chiar în cuprinsul adeverinței se menționează expres că funcția deținută de contestatoare, în perioada 20.05.1983-02.12.1993 și 01.03.1994-01.04.2001 aceea de muncitor necalificat, primitor- distribuitor și tehnician a fost încadrată în grupa a II a de muncă în procent de 100% în urma ședinței comune a Consiliului de Adminstrație și a reprezentanților Sindicatului, ședință la care s-a întocmit procesul verbal 18/18.12.1990 temeiul juridic al încadrării reprezentându-l H.G 1223/20.11.1990.
Având în vedere că funcția contestatoarei a fost încadrat în grupa a II a de muncă conform art. 3 din Ordinul 50/1990 în procent de 100% și că potrivit art. 3 din Ordinul 50/1990, “beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2”;.instanța constată că intimata trebuia să ia în calcul grupa a II-a de muncă.
În legea 19/2000 există prevederi legale potrivit cărora activitatea desfășurată în grupe de muncă influențează calculul punctajului, chiar și indirect. Astfel cei care au desfășurat activitate în grupele de muncă beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare, reducerea stagiului de cotizare minim ce trebuia realizat ( art.43, art.47 ), calcularea punctajului mediu anual raportat la stagiile minime de cotizare prevăzute de art.43 sau art.47 ( art.77 alin.2), posibilitatea de a beneficia de majorarea punctajului realizat, după îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă (art. 78 alin.8).
În plus prin legea 218/27.10.2008 s-a modificat legea 19/2000 și s-a introdus un nou articol- art.78 indice 2 potrivit căruia “(1) Asigurații care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupe superioare de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, precum și cei care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții speciale sau deosebite, potrivit legislației în vigoare după această dată, beneficiază de majorarea punctajelor realizate în perioadele respective, după cum urmează:
a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri încadrate în condiții speciale, potrivit legislației în vigoare după această dată;
b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri încadrate în condiții deosebite, potrivit legislației în vigoare după această dată.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare prevăzute în anexa nr. 3.”
În consecință, tribunalul va admite contestația , va anula decizia și va obliga intimata să emită o nouă decizie cu luarea in considerare a perioadei nominalizate ca fiind în grupa a II-a de muncă., potrivit Adeverinței.
